Grembo della Madre Terra Tanti figli strappatigiorno dopo giornodal grembo della Madre Terra Dono vitale massacratoBellezza distrutta Montagne spogliatePrivate di speranza Grida di sofferenzaoscurano il cieloRuscelli di lacrimerumorose scendonoverso i piedi della montagnarivendicando il dirittodi proteggere i suoi figli Tu, uomoanima persanon capuscicome lotta la Madre Terramentre i suoi figlivengono strappatidal suo grembo. Pântecul MameiContinuă lectura „Ripa Paul Andrei”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Georgeta Radu
REGĂSIREGeorgeta Radu Te așteptam zâmbind, fără să știu că doar pe mine m-așteptam.În ore, zile, ani răbdarea se stingea, de „noi” mă-ndepărtam. Te așteptam cântând și nu înțelegeam de ce nu simți să vii,să iei IUBIREA-n dar, să scapi de dor, nicicând de el să nu mai știi. Când nu mai așteptam și singură eramContinuă lectura „Georgeta Radu”
Mariana Blaj
Formând poezia-Mariana Blaj- Tremurând mâna,tocul printre rânduri,Îngrijorarea izgoniînsușirea.Cuvinte cernite,șterse cu uitarea,Falnică-i vraja,dispare sclipirea….Limpede-i mintea,imaginea apare,Gândul s-așternela vedere,Revine memoria,așternând pe hârtie,Prinsă ideea,tocul rescrie.Scrierea cugetă,hotărât ducând,Treaptă cu treaptă,citate în gând.Ninsă e foaia,penița scriind,Litere cernite,cuvinte pe rând.S-aștene privirea,versuri croind…Formând poezia,un titlu primind. Redactor: Daniela Konovală Redactor șef: Camelia Boț
Nicoleta Lupu
Am flori de măr Am sufletul lumină în cripta întunecată,Port flori de măr pe gene, în loc de lacrimi,Am soarele pe cer şi luna o bucatăE pasul rătăcit , scăldat în râu de patimi, Mai port şi azi în suflet un țipăt de condor,Pribegind asupra mărilor albastre,Zarea mă încântă cu aripi de cocorE labirint ceContinuă lectura „Nicoleta Lupu”
Eugenia Calancea
El și ea în lumini de noapte Neliniștea e cea ce dă din nou fiori,vor de la tine un buchet de flori,ție Doamne-ți cad mulți la picioare,că ești pentru toți ființa creatoare.Tu înconjori pământul de multe oriși ne privești de sus de printre nori,aduci soarele mare cu raze stârnindvăzduhul albastru cu nori aburind.Când seara seContinuă lectura „Eugenia Calancea”
Marin Rada
SPERANȚE Când ai plecats-au răsucit pumnaleîn pieptul meu,de umbre-nzăpezitși, lăcrimând,cu lacrimile tale,un gând în gândul meus-a-nveșnicit… Când ai plecats-au năruit cuvinteși stelele din cers-au stins,pe coapsa tase unduiau fierbinteflăcări-fâșiidin focul neatins, Tu arzi în elca o faclie albă,pe buze, șoapteleți-au înfloritși de va fisă vină primăvara,vom înflori și noiîn infinit… Când ai plecats-au răsucit pumnaleînContinuă lectura „Marin Rada”
Paula Abiculisei
Fire de nisip S-a stins demultFocul în sobăȘi mama și tataÎn negura timpurilorPe vatra vremii tăcutăAu rămas doar tăciuniinegriȘi cenușa vieților arseÎn graba clipeiAu plecat și frațiiFire de nisip în calea vremiiMereu se strecoarăÎn clepsidra timpuluiNepăsătoareFire de viațăVin și trec peste noiLăsând urme adânciPăsări călătoareCu aripi frânteÎncercând să zboareSpre înălțimiSpre larga zareȘi cad înfrântePeste noiContinuă lectura „Paula Abiculisei”
Mihail Janto
Cât înseamnă… Când înseși toamne cad în agonii,iar drumul sorții-mi pare mai străin,apusuri reci și brumele târzii,mă fac să simt că timpu-i mai puțin. Cândva purtam doar primăveri în gând,parc-a fost un ieri, sau cine știe,îmi văd iubirea și te văd râzând,credeam atunci că totu-i veșnicie. M-am zbătut ca valurile mării,făr-a simți cum totu-i trecător,astăziContinuă lectura „Mihail Janto”
Vasile Halici
LA CE MI-AR AJUTA ….? La ce mi-ar ajuta răsăritulsau roua dulce a dimineții?Dacă n-aş fi primit în dar iubitulşi pe tine, bucuria vieții. La ce mi-ar ajuta azurulunui cer nesfârşit?Dacă n-aş fi primit în dar conturulunui chip frumos, desăvârşit. La ce mi-ar ajuta amurgulcu stele sclipind în lumină?Dacă n-aș fi primit belşuguliubirii, ce peContinuă lectura „Vasile Halici”
Laurențiu Cristian Gherase
De-aș fi nemuritor… De-aș fi nemuritor, o mie de-ani aș plânge,Să văd cât pot să ducă ochii-mi pământii,Din clipe adunate pe-o lacrimă ce curge,S-aștept deșertăciunea celorlalte mii. De-aș fi nemuritor, o mie de-ani aș duce,Patimile lumii pe propria-mi coloană,Să nu mai văd tristețe pe fețe ce străluce,Sub neguri amețite pe-aceeași, grea, icoană. De-aș fi nemuritorContinuă lectura „Laurențiu Cristian Gherase”
Zbor spre înălțimi 