Mariana Blaj

GÂNDUL MĂ POARTĂ-Mariana Blaj- Prin iarba cosită de vremuri…Gândul mă poartă cu ușurințăPrintre norii încărcați cu doruri,Să trec prin viață cu știință. Pașii mă poartă desculțăPrin spinii țepoși ai trăirii,Privirea-mi surade cu bunăvoințăPicurând savoarea visării. Cu sufletul, gândul mă poartăPe alei îmbrăcate-n iubiri…Cu palma alintată de soartă,Uneori…bătută e în amintiri… Clipa se pierde prin timpuri…CuContinuă lectura „Mariana Blaj”

Grațiela Cristina Herghelegiu

O mare galben-aurie Mă scald în marea galbenă de soare,A grâului ce pletele-și răsfirăȘi, spic cu spic, adun la cingătoareGrâul curat, ce pace îmi inspiră. De-atâta rod și multă bogățieÎși pleacă fruntea spicele sfioaseCătre țărâna mamă și moșie,Ce le-a crescut în brațe călduroase. Se zbate lanul, unduindu-și trupul,În valuri calme, galben-aurite,Sub vântul cald ce freamătăContinuă lectura „Grațiela Cristina Herghelegiu”

Ioan Alex Tătar

Si va veni o altă vară… Din vara care s-a petrecut,Ici-colo,cu un uitat popas,și pe unde valul a trecut,ce trist!,doar atât a mai rămas …O inimă,uitată,desenată pe nisip,Cuvinte cu care ne-am jucat,amintirile fericitului nostru chip,pe toate valul le-a spulberat…Dar,va veni ,alt an peste amintiri,și vom reface,pe țărm,aceste cuvinte,și cu asfințitul de soare în priviri,vom fiContinuă lectura „Ioan Alex Tătar”

Daniela Konovală

Aripa ultimului vis Mi-am prins în păr un tril de rândunea și-n gând mi-am pus o aripă de alb,Mi-am primenit privirea într-o stea să-mi fie însoțire spre înalt,Am strâns sub pleoape visele de mai înmiresmând cu dânsele culoriȘi am iubit plămada ta de lut, mai mult decât lumina de la sori! Am presărat sub pașiiContinuă lectura „Daniela Konovală”

Marin Rada

LINIȘTE Marin RADA E liniște ca-n ziuade început de veac,clepsidra soarbe miezuldin bobul de nisip,când scriu, se scurge timpulde n-ar fi fost nimicși noaptea-și lasă spaimeprin buruieni de leac… Nu-i timp de adularedar vremea e de rugă,un vânt apocalipticîndoliază norii,răstorni în vămi destinulși iar mă trec fioriicând ploi necruțătoaretot trupul îmi subjugă, E liniște ca-nContinuă lectura „Marin Rada”

Cristina Ghindar Greuruș

Plătim Plătim cu lacrimi fericirea,Cu lacrimi multe și amare.Ne costă scump și împlinirea.Ne costă, vom plăti și doare. Plătim adesea, cu suspine,O treaptă ce-o urcăm mai sus.Plătim încrederea în mâine,Că toate cer efort în plus. Plătim cu timpul care treceFără popas, nepăsător.Poate un duș cu apă receNe-ar face costul mai ușor. Plătim un gest necugetat,Necontrolat,Continuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”

Angelica Manole

VARA EMOȚIILORAutor: Angelica Manole Mi-a tresărit o boabă-a sufletului meu,Când vara se urca pe dealul plin cu soare.Și-am vrut să o păstrez în ochi mereu,Așa cum macii au ieșit la drumul mare. Mi-a tresărit lumina din adâncuri lineȘi cântece de greier mustăcios am auzit.Povestea grânelor ajunge și la mine,Iar dorul de copilărie în praguri mi-aContinuă lectura „Angelica Manole”

Camelia Boț

Păgânul Narcis~Camelia Boț~ Privesc prin ochii lumiiasfințitulcum leagănă pământul,Pe sub pleoapele-i grele,păgânul Narcis cumzâmbește sadic … Caut pe chipu-ilipsit de lumina violetă,o undă de dorință,un gest de voință,dar nimic,decât nepăsareaucigând fiece licărirede speranță… Lumina se pierde-ncet…Eu mă afund în visare,iar păgânul Narcisîmi smulge viseleunul câte unul,din leagănul nopțiitopindu-le-n roua dimineții… 22.07.2021 Părți din mine~Camelia Boț~Continuă lectura „Camelia Boț”

Anatol Covalli

Uneori Uneori cred cu-ardoare şi intenscă viaţa-mi a avut şi scop şi sensşi simt că n-am trăit-o în zadar,ci-am dat-o-n dar cum am primit-o-n dar. Uneori sper la capăt să ajungfăcând să-mi fie drumul lung mai lung,ca să-mplinesc şi ultimul cuvântce-a fost cioplit de soartă pe frământ. Uneori ştiu s-ascult al meu destinşi ocolesc luptândContinuă lectura „Anatol Covalli”

Mihaela Vaida

RĂSĂRIT Departe de tărm,prinse într-o rânduială sacră,cu valurile agățate de coame,se trezesc rând pe rândumbrele cailor de foc.Lângă ele stau umbre de oamenisau poate umbre de nopținăscute din ape curgătoare.Uneori seamănă atât de bine încâtnu știi dacă oftatul lor vine din adâncurisau din nechezatul apelor tulburi.Încă un timp al jocului născut din jertfăși al sărutuluiContinuă lectura „Mihaela Vaida”