Arhive categorie: Fără categorie

Mi-e tot mai toamnă Atâta toamnă a căzut peste grădini…Petale aurite-ncep să cearnă,Când chipul anotimpului se-ntoarnă,Îmbătrânind şi umbre şi lumini. Mai lasă-mi, toamnă, frunzele pe ram,Să nu-mi mai fie-aşa de gol sub pleoape,Şi adu-mi iar seninul mai aproape,Atunci când gânduri negre bat în geam! Nu-mi lua albastrul cerului, deplin,Nu-ngălbeni plăpândul fir de iarbă,Din palma diminețiiContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Stejar semeț… Stejar brăzdat de dorurile toate,Cernute de pădure, peste rânduri,Ai arămit și clipa ce-ți socoateFrunzele arse, răvășite-n gânduri! Te odihnești la margini de poveste,Îmbrățișat de mitul re-nvierii,Mai frunzărești umbrare ce pe cresteAdună-n falduri, poala primăverii! Stejar prădat de lacrime de fatăȘi cotropit de rândunici mirese,Tot lăstărești, cu pleata-nrouratăPovețe noi, iubirilor alese! Cu ramuri călătoare,Continuă lectura „Doina Moritz”

Plânge poezia, plânge…(tautogramă)Violetta Petre Plâng poemele plăpânde pudibond pe prag pustiuPeste primele panere pline până peste pliu,Pliu pierdut pe pânza pură pe pictura purpuriePentru pruncii, părăsiții, pradă pentru pandemie. Pun pe panoplii precare paradigme perimate,Pleve pestilențiale, putrezenii parcelate,Pasc paingii pagini, pișcă plăgi poetice, parole,Păpușari pansează pietre, peticesc pavaj, paiole. Peste poduri părăsite, pașii pământeni planează,PeContinuă lectura „Violetta Petre”

Descântec Cu umbra în desagăpornesc a nu mă teme,târziul mă apasăînzăpezit de vreme.Mă cheamă iarăși zboruldescântului de soaresă-mi ispășesc pedeapsaprin frunza care moare;purtată-n schingiuirede ploaie și de vânt,se-ndoaie în luminădin nori către pământ.Și rătăcind pustiulc-un ochi zidit pe cruceamurgul încolțeștetimid, spre-a o seduce. Dezmiardă amintireaun trup lipsit de mamăcu frunza simfoniea nudului de toamnă. Redactor:Continuă lectura „Mihaela Vaida”

Rondelul unui vis uitat Nu mai visez demult, nu mai pot plânge.Să mă prefac… demult am obosit.Cu fiecare clipă ce se scurge,Devin de soartă tot mai urgisit. Iubirea-ncet în mine mi se stinge.Prieteni nu mai am… m-au părăsit.Nu mai visez demult, nu mai pot plânge.Să mă prefac, demult am obosit. Aripa unui înger mă atingeMultContinuă lectura „Daniel-Petrișor Dumitru”

Răspuns de Petre Poștașu’ Cine-am fost? Am fost un omCu suflet și naiv,Ce credea că a fi bunE un imperativ.Și a da e omenesc,La fel și a iubi;Tinerețea mea fostUn câmp cu bucurii.Să-mi țin capul sus și drept,Mă opinteam ades;Să mă ierte toți aceiCe nu m-au înțeles! Și acelui ce-şi țineaPrivirea în pământ,Încercam să-i luminezTristețeaContinuă lectura „Petre Vătuiu”

TU, FRUNZA MEA…de Georgeta Giurea Tu, frunza mea, de vreme, neiertată,Plecată-n vântul toamnei nemilos,Ți- ai părăsit crenguța și, deodată,Te-ai așternut, cu resemnare, jos. Prin picuri reci și transparenți, de ploaie,Cu dorul după zilele senine,Sub cerul ce durerile-și înmoaie,Rămâi tăcută, astăzi, ca și mine. Și tot privești la păsări care zboarăSau, melancolic, către-o nouă stea,Când toamnaContinuă lectura „Georgeta Giurea”