Arhive categorie: Fără categorie

Te-aștept să vii Simt briza mării cum mă biciuiește,Amintirile-mi călătoresc pe val,Gândul la tine mă neliniștește,Mi-alunecă privirea către far. Aș vrea să pot zări în largul măriiVasul, care-napoi să te aducă,În mintea mea, eu te-am trimis uitării,Gândind la tine ca la o nălucă. Sub pașii mei nisipul se-nfioară,Durerile-n valul mării se spală,Mă-ntorc aici în fiecareContinuă lectura „Luci Truscă”

ANETA (continuare – fragment din romanul apărut anul trecut) Flăcăul a dus-o pe Zamfira la el acasă, chiar dacă la început, Marița maică-sa, n-a fost de acord. Ea era o muiere uscățivă, gârbovită și parcă-mbătrânită prea devreme, o țață rea de gură, cum devin toate bătrânele de la țară, după o anumită vârstă. Taică-său, unContinuă lectura „Domnșa Lucian Domșa, fragment din romanul Aneta”

~nu sunt perfect, dar sunt editie limitata.~– citate impresionante – CUTIA PANDOREI Timpul trece.. tremurând te mai așteptiasă lumea ta sihastră, adunatăîntr-un vis ce se destramă, ca o noapte în TIBETși apari în amintirea ce acuma stă uitată! Suflul tău de primăvară, stinge candela aprinsăîntr-un dor târziu și rece, pe trecuteiar PANDORA, tot deschide oContinuă lectura „Doina Bădilă”

Pierdut în toamnă Și parcă nicicând toamna n-a fost mai frumoasăCu atâtea culori și crizanteme în glastrăVibrând în roșiatic vitralii la fereastrăÎn frunze aurite șoptind iubirea noastră Ți-am cuprins nostalgic inima în visul din gândImaginar încercam să-ți scriu primul cuvântNu știam să-ncep și nici să strig dorul pictândCe culoare s-aleg ce vibrații s-ating tremurând AmContinuă lectura „Loreta Toader”

Suflet de toamnă Prea multe toamne au trecut prin noiDin timpul scurt, neiertător al vieții,Cu bucurii mărunte, multe lacrimi și nevoiCare ne-au marcat, ne-au transformat în visători,Urgii, fluturi cu aripi frânte, inimi flămânde,Scrise pe foi de suflet, din tastatură doar, în câte-o poezie.Prea multe anotimpuri au trecut prin noiȘi cine știe câte-o să mai treacă,Ți-amContinuă lectura „Claudia M Vlase”

ROZA DIN TOAMNĂ Cândva-ntr-o toamnă ruginie,Din frunze veştede, în rouă,O roză roșie, târzie,A răsărit sub Lună Nouă. Vrăjit, din mantia de brumă,Am resădit planta măiastră,Să vegeteze-n nouă humă,La cald, în a iubirii glastră. Trandafiraşul mic și magicA înflorit neîncetat,Corola lui, profund și tainic,Prin colorit m-a fermecat. Apoi, căzut-au lin petale,Florica-n elegiac veșmântS-a-ndepărtat tristuţ în zarePlutindContinuă lectura „Mugurel Pușcaș”