Teodor Dume

Ofertă incontestabilă
(autor: teodor dume)

Când ai nevoie de oameni
constați că
nu mai e nimeni în jurul tău
când ai nevoie
să bați mingea pe maidan
nu mai este niciun copil
disponibil
când ai nevoie de încă o zi
moartea îți bate în geam
dar cui îi pasă de viața
pe care nu ți-ai trăit-o îndeajuns…

nu oferi dragoste nu primești nimic

………………………………………………………………………………………………………..

Negociere cu Dumnezeu

(autor:teodor dume)

Stelele mele sunt mult prea jos
noapte de noapte
le privesc strălucirea
în ochii universului
și gândul refuză
să mă lase să dorm
nu-i bai zic
până dimineață
o să negociez cu Dumnezeu
pe bucățica de fericire
pe care
mi- a dat- o la naștere

nu nu am altă strategie
întunericul proaspăt
de la marginea cerului
mă întreabă
cât sunt de convins
de hotărârea pe care am luat- o

de pe stâlpul de iluminat
din fața ferestrei
moartea îmi face cu mâna
nu nu reacționez în niciun fel
treaba mea
este să închid fereastra
și să mă întind
pe aripa unui fluture rănit

(din cartea cu nr. 35, apărută în acest an/2024, la editura Castrum de Thymes. Director: Daniel Luca)

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ovidiu Oana-pârâu

Stelele sunt cea mai desăvârşită ispită nepământeană.

Mi-s ochii stele
ovidiu oana-pârâu

Mi-s ochii stele, picură lumină
Milenii, rămân găvane goale,
Încarcerate-n rătăciri astrale
Tărâm sărman cu bezna-n el, regină.

Şi peste toate bântuie tăcerea,
Torcând din caier firele de smoală,
Păienjeniş de nedorită boală
Şi bocet mut ce mântuie durerea.

Ultima rază îşi urmează calea,
Va poposi, zâmbind, pe fruntea zilei,
Nebănuind că-n urmă, raiul silei
Desăvârşeşte, nemuririi, jalea.

A zăbovit o clipă doar în picul
De rouă de pe faţa dimineţii,
A revenit pe boltă dând vieţii
Bobul de jar ce-a alungat nimicul.

Mi-s iarăşi ochii stele, căi lactee
Se-ndestulează din minunea albă,
Un infinit de stele strânse-n salbă
Podoabă pentru strai de galatee.

17 mai 2017

Ce scriu eu? Cuvinte pe care le adună harnic un culegător de stele aciuat în mine.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ioan Alexandru Filip

Prolog

Cuvintele-mi se pregătesc să plece
într-un concediu binemeritat
Au scris destul pe umbra mea prea rece
de dragoste, speranță și păcat

Au asistat la multele violuri
din care s-au născut iubiri din flori
Pe scena de hârtie multe roluri
au cuvântat cu moartea în culori

Si-acum firesc din cartea mea nescrisă
Pun în bagaje lacrima și vina
Privind târziu la muza-mi sinucisă
Când ultimul cuvânt stinge lumina

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cristiades Mariana

Plângere de toamnă
Aș vrea, iubitule, să mă vait de ceva frunze,
De ceva nori fumurii aș vrea să mă plâng,
Căci iată, a venit peste noi o toamnă opacă
Și păsări pleacă tăcute doar de la mine din gând.

Și aș mai vrea să mă plâng de dovleci:
Sunt cam brumați și felii de dulceață palidă-ntind;
Să mă jelesc de nedreptatea de neînțeles a berzelor
Care doar la mine în gând aripi albe deschid…

Spune-mi tu – tu, care le știi pe toate!-
Unde să depun azi plângerea mea,
Cu număr de înregistrare, neapărat la ghișeul cu stele,
Când îmi dau seama ca într-o iluminare
Că sufletul dimineții privește printre zăbrele?

Și aș mai vrea, iubitule, aș mai vrea să reclam
Cum că rândunelele ne-au uitat din nou pe aici,
În vreme ce zilele verii noastre promise-aurii
Au devenit mici, cu fiecare răsărit tot mai mici!


(Cristiades Mariana)
Plângere de toamnă, acrylic pânză, lucrare personală

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Relu Popescu (Viorel Poenaru)

1.Nu este suficient să observi, cheia este să înțelegi.

2.Lumea ipocriților este un etern Halloween, unde maleficul se ascunde sub o singură mască: propria ipocrizie.

3.Viața e un drum cu infinite semne ce solicită o mare cunoaștere.

4.Nu o ducem rău, doar că cerințele noastre sunt mult prea mari.

5.Credința ajunge slugă când interesul material devine stăpân.

6.Timpul este un maestru care modelează omul până la distrugerea propriei lucrări.

7.Purtăm poverile multor lucruri importante cu valoare de nimicuri.

8.A spune lucrurilor pe nume conduce la eliberarea de propriile gânduri.

9.Așa cum unele animale sunt hulite datorită aspectului, asemenea mulți oameni sunt evitați doar datorită defectelor fizice.

10.Să n-avem pretenția unor frumoase sentimente dacă nu le hrănim cu dragostea inimii noastre.

11.Excesul de critică la adresa altora reflectă, de fapt, răutatea propriului caracter.

  1. Omul modern? Un lacom animal aflat într-o permanentă pândă, de orice.

13.Suntem flexibili ca niște trestii gânditoare, ne adaptăm mereu la vântul schimbării.

14.Chiar dacă fizic credem că avem libertate, mental suntem supuși întotdeauna multor reguli.

15.Uneori pentru a nu părea ciudat, îmi înec cuvintele în călimara tăcerii.

16.Nu-ți vei afla niciodată lumina dacă nu-ți înțelegi propriul întuneric.

17.Lupul prea puțin îl interesează ce vorbește turma despre el.

18.Ca un poet care-și semnează versurile, îmi las amprenta în ceea ce fac, nu pentru a fi amintit, ci pentru a mă regăsi pe mine însumi.

19.Prețuiește-i pe cei care te iubesc, dar să nu-i pierzi, risipind timp cu cei care te disprețuiesc.

20.Nu întotdeauna modul cum vezi tu lumea, coincide cu realitatea simțită de alții.

21.Pe scena vieții sunt actor; joc rolul oglinzii care reflectă percepțiile celor care mă privesc.

Redactor șef: Ionuț Pande

Lorica Mihăilă

Un vis nebun

Un strop de soare să-mi alunge norii,
și-o rază să îmi fie călăuză,
cât mi-aș dori să mă apuce zorii,
în noaptea-n care, nu voi fi confuză.

Un fulg să fiu, și vântul ce adie,
să mă așeaze pe-o aripă de nor,
ce sincer mă primește și mă-mbie,
să-i fiu alături, veșnic călător.

Cât aș fi vrut, să fiu doar o vioară,
să-ți stau alături ca înger păzitor,
ca un făcut, să simt întâia oară,
că îmi cresc aripi și că pot să zbor.

Să nu mă-apese grijile de mâine,
să nu mă doară astăzi nici un dor,
să fiu iubită și să-mi fie bine,
să nu mai strig cândva după-ajutor!

S-ating o mână ce mi se întinde
și cu căldură să o strâng la sân,
nu-i nimeni marfă, și nici nu se va vinde,
doresc un prieten, nu-mi caut un stăpân.

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Constantin Anton

GLASUL TOAMNEI

Glasul toamnei se aude
Printre frunzele care cad
În șoptirea de secunde
Pe-al Timpului fragil prag!

Scad tăcerile în poeme,
Visele tainic nu mai ard,
Cine Iubire, să te cheme
În drag de Dor și dor de Drag?

Luminișuri de speranță,
Ici și colo se mai ivesc,
Fluturii abia se înalță
Întru frumusețe și firesc!

Unde ești, Iubire ideală,
Unde inima arde incendiară ?
Mai îmbătrânim cu o vară,
Mai pleacă un tren din Gară,

Și nimeni nu ne întreabă
Prin ce toamnă trecem iară,
Prin ce temeri și îndoială
Într-o singurătate grea, amară!

Mai gustăm un vis, un fruct,
Mai murim în sentimente,
Tu mai uiți și eu te mai uit…
Și îmbrățișările-s discrete!

Mai atingem ploaia cu mână,
Rece, solitară, întrebătoare,
Gândul freamătă țărână,
Lacrimi se topesc în zare…

Moare pădurea pe ascuns,
Nefericirile vin în curând,
Pe troiță plânge singur Iisus,
Natura toată curge lăcrimând

În glasul toamnei de acum
Când vechi peceți medievale
Devin ca frunzele în album
Poeme topite darurilor tale:

„O, Frumusețea mea divină
Te implor nu mă iubi…
Într-o lume așa străină
Cum eu m-aș mai mântui?”
…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Violeta Andrei Stoicescu

EI… ȘI CE DACĂ?

Şi s-a mai scurs un an din cupa vieții…
Pe tâmpla mea, un fir de lăcrămioară
Plăpândă, precum roua dimineții
A poposit tăcută-aşa-ntr-o doară.

Mai fac un pas, mai scriu o altă filă
Şi înc-o treaptă urc pe-a vremii scară,
Cu-acelaşi suflet fraged, de copilă,
Dar… cât de repede se face seară!

Clepsidra-şi cerne bobul în tăcere,
Sub ploi de gânduri care vin şi pleacă
Iar timpu-aleargă fără bariere
Şi-alerg şi eu cu el… Ei… şi ce dacă?

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Coca Elena Mahalu

Viața asta-i scurtă, tare…

Este-o vorbă din bătrâni:
,,Se călătorește vara”,
Cocorii, albi pelerini,
Pleacă să nu-i prindă seara.

Verdele pălește-n frunze
Și-arămiul îl cuprinde,
Alt decor pictat pe pânze
Văl de toamnă-ncet, întinde.

Parcă adie-un fir de vânt
Arșița se domolește,
Nori timizi, își iau avânt
Când soarele amurgește.

Anotimpuri se perindă
Pe a timpului cărare,
Privesc anii în oglindă,
Viața asta-i scurtă, tare…

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Șerban Tudor

Iubito

Iubito, iarna-i cenușie, iar eu am fost într-un exil,
Iubirea noastră e târzie, parcă si gândul e ostil,
Confuziile fac o punte între un mâine și un ieri,
Mi-s tâmplele și mai cărunte, azi ochii mei sunt prizonieri.

Dorul e-o pasăre albastră, rănită de atâtea ploi,
E iarna vieții la fereastră și a lăsat copacii goi.
Mi-e dor de clipa înflorită, de-nfiriparea din amurg,
De zarea albă, ctitorită doar de ninsori ce-n taină curg.

Mi-e dor de ochii tăi albaștri, ce își luau zborul printre fluturi,
Și ieri, și azi sunt doi sihaștri, iar tu zăpezi, în mine, scuturi.
Știi…îndoiala-și face casă, din temelii, la mine-n gând,
De ieri, o liniște m-apasă și-mi stă în prag un dor flămând.

E-atâta lacrimă-n tăcerea care-a căzut pe înnoptat,
Pământu-și află mângâierea într-un amurg, de dor sculptat.
E o tăcere care țipă, zvâcnind în inimă și-n gând,
Din ceruri, fiecare clipă formează punte spre pământ.

Nu știu ce-aștept, nu știu ce doare , de ce albastrul naște stele,
În gând, oceanul de ninsoare a închis inima-n zăbrele,
Dar cum să-nchizi în ghețuri mute zvâcnirea unui câmp cu maci,
Cărarea, pasul îl asmute, zăpada arde…și îmi taci.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț