Zbor spre înălțimi

UNDE-I PARADIS?

În ochii tăi sunt stele cu ciucuri vii de foc,
Oglinzi ivite-n soare cu iz de iarmaroc,
Ai vrea să vinzi lumină, să cumperi vise dulci
Că să nu mori uitată prin strigătul de cuci,

Ai vrea să vinzi iluzii din tolba ta de vis
Pentru-a călca covorul întins prin paradis,
Să șlefuiești cu mintea drum spre fericire
Pe el să împrăștii gânduri de nemurire.

În ochii tăi sunt zboruri întinse spre viață
Și-n suflet tot timpul aceeași dimineață,
E-un pic de amiază și seară cât cuprinde,
E tinerețe multă dar ea nu se vinde…

E plin iarmarocul cu lucruri nevândute,
Lumea-i curioasă să zboare peste munte,
Ne adaptăm din mers, ocalele sunt grele,
Cum să pornești în zbor, de picioare cu ele?

Îți mor visele toate, rând pe rând din fașă,
De ți-ai vândut lumina, cui de tine-i pasă?
Iluzii ai cu carul și-ai mai și cumpărat
Ca să-ți răsfeți menirea cu aer tulburat,

Să te îmbeți cu el prin mugurii de somn
Și amețită bine în gând cu el s-adormi…
Îți bate toaca tare la mănăstiri de vis,
Colinzi prin taina nopții dar…unde-i paradis?

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

PE-O ARIPĂ DE GÂND

Azi am fugit pe-o aripă de gând,
Parcă plutind pe-un colț de curcubeu
Și te-am lăsat iubite, dormitând
Lipit de tâmpla sufletului meu.

Și m-am dus, la margine de lac.
Și-am vrut să mă ascund sub nuferi
Dar mă-ntrebai ca un ecou:ce fac?
Și am ieșit la mal, ca să nu suferi.

Și-apoi m-am dus iubite la izvor
Și l-am rugat, o stavilă să-i fiu
Dar el mi-a spus că-n mine-i prea mult dor
Și o să curg spre tine-ntr-un târziu.

Și m-am dus într-o pădure deasă,
Să fiu departe de privirea ta
Și din uitare-am vrut să-mi fac o casă,
Dar s-a surpat regretul peste ea…

Și m-am urcat pe-o barcă fără vele
Și-am plutit pe mări, până târziu
Dar ca un Poseidon, cu valuri mari și grele
M-ai adus, la țărmul tău pustiu.

Și m-am întors pe aripa de gând,
Cu pasul parcă obosit și greu
Și te-am găsit, de mine întrebând
Pe-aceeași tâmpl-a sufletului meu.

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Noi am ucis iubirea

Noi am ucis iubirea
Și-am îngropat-o-n noi,
O vreme să ne doară
Și s-o lăsăm apoi
Să îi jelească urma
Tomnaticele ploi;
Că n-am putut s-o plângem
Cu ochii noștri goi.

De-atunci o-nstrăinare
Am început să fim,
Strivind sub pașii noștri
Suspin după suspin.
Ne-am scos pesemne ochii,
Să nu ne mai privim
Și de nimic din toate,
Noi n-am mai vrut să știm.

O veșnicie rece
Și mută ne-a cuprins
Iar îngerul speranței
S-a prăbușit învins.
Arginturile iernii
De suflete s-au prins
Și peste urma noastră,
A înghețat și-a nins.

Noi am ucis iubirea
Și-am aruncat-o-n drum,
În urma noastră toate
Pieriră ca un fum;
Și-atunci cum ne-am întoarce
Când nu mai e tărâm,
Când nu mai suntem viață
Și nu mai hotărâm…?

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

În adânc de conștiință

„Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punți de aur”…
Din lumină cresc un munte, ochiul gândului e faur,
Țes mătăsuri de speranță din albastru răzvrătit,
Bandajez o rezonanță, sfidez verbul nerostit.

„Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punți de aur”…
Trezesc tâmplele cărunte, învii sevele de laur,
Îmbrac golul din cuvinte, cu zvâcniri de violet,
Macin ziua prea cuminte, în mori aspre de regret.

„Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punți de aur”…
Las azi roșul să mă-nfrunte, cresc în vena minții plaur,
Rotunjesc tăceri acide între palmele răbdării,
Zdrobesc nopțile perfide cu ciocanul nepăsării.

„Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punți de aur”…
Ninge peste griuri crunte, ocrotesc în gând un graur,
Râde ramul din ființă, muguri de idei vibrează,
În adânc de conștiință, murmură corola trează.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Iubite, ești în vers nemuritor

Ce greu îmi este azi să-ți spun „iubite”,
Când tot mai des mi-i noapte în cuvinte,
La pieptul meu doar gheare cuibărite…
Simt clocotul din vene, ce nu minte.

Mai picur câte-o stea pe cerul nopții,
Cu lacrima fac vad spre nemurire,
Și-mi pun destinul meu în mâna sorții,
Turnând cu picătura-n el iubire.

Las gândul ce mă doare să erupă,
Fac punte din trecut în viitor
„ȘI TE IUBESC LA ECHINOX ȘI DUPĂ”,
Iubite, în vers îmi ești nemuritor!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Recurs

,, Și te iubesc  la echinox și după”,
Refuz s-acord și întomnarii un răgaz,
Mai beau pelinul dintr-a vieții cupă
Ce-și lasă urma pe un plâns obraz…

,,Și te iubesc la echinox și după”,
La poarta timpului am să depun apel
Și n-am să las efemerității ca să rupă
Un cerc închis, un tot într-un inel!

,, Și te iubesc la echinox și după”,
Las iernii timp de răzgândire la prezent,
Ridic ca închinare o târzie cupă,
Căci te iubesc la modul permanent!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Trofeul

În desișul de sub munte, în adâncul crângului,
Umblă mintea dezlegată cu năluca cerbului,
Pribegind cu noaptea-n plete, până-n hăul muntelui,
Prin desișul pustiit, unde-i casa corbului.

Ochii lui, scânteia nopții, mă priveau prin agonii,
L-a rănit săgeata sorții cu blesteme sângerii,
Cel mai mândru cerb din codru ce-și purta coarnele-n vânt
E rănit de ochiul lumii și de-o ploaie prinsă-n vânt;

Plânge luna-n ochii blânzi, inima mi-e sfâșiată,
Îl privesc îndeaproape, lacrima cărare-și cată,
Cuprinzând grumazul zvelt, brațele mi se înmoaie,
Peste crângul pustiit s-a stârnit un fel de ploaie,

Ochii împăienjeniți mă privesc ca pe un laur,
„Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punți de aur”,
Mai disting a morții umbre, ascultând un cânt de graur,
Coarnele, trofeul morții, cel mai ne-nsemnat tezaur.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț