Georgeta Radu

CONFIDENȚE PENTRU PUBLIC

Continuu îmi pun sufletul în vers.
Nu pot să scriu nimic fără să simt.
Chiar dacă risc să pierd un Univers,
pe mine și pe voi n-am să ne mint!

E-o slăbiciune, dar e asumată,
și numai Domnul știe și va ști
că numai Lui Îi sunt îndatorată
când curg în toc cerneluri sângerii!

N-aș fi crezut vreodat’ că poezia
e jurământ făcut fără să știm!
E joacă serioasă, e-alchimia
în care amețim, ne-ndrăgostim…

Azi sunt cenușă, ieri eram stejar,
mâine renasc și nu mă recunosc,
poimâine-s iască, piatră și amnar,
în vers fecund, adânc, pudrat cu mosc.

Mă leagănă visări, mă fierb dureri,
sunt om, nu vreau să scap de „a simți”,
n-am să ascult nici sfaturi, nici păreri,
iar adevărul nu-l voi ciopârți.

Și voie-mi dau să uit de prozodie,
de-accente sau de număr de silabe…
„Contabililor” fripți de poezie
le dau de lucru! „Versurile-s slabe!”

Nu vor găsi metafore, grămadă,
ci doar cuvântul simplu și firesc.
Nu mă înscriu la USR, la coadă!
Ăst’ „cuib” a devenit hilar, grotesc!.

Cu poezie, muzică și viață
voi trece anii care mi-au rămas.
Foarte nesuferită sau glumeață,
prieteni, mulțumesc pentru popas!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Camelia Corina Boț

O lume-nchisă-n mine

Nu mai sunt…
lumea care eram!
timpul a tăiat
între coastele ființei,
până la bocitoarele
de la căpătâiul meu;
i-am simțit fulgerul
de inimă flămândă…
M-a decupat din lut,
cu iubirea lupilor de haită.
Mă pândea fără milă
lumea de azi,
unde verbul „a fi”
este un mâine de ieri…
Mai clipește spre zori
o patimă de lumină stinsă.
Nu mai sunt eu,
ci o altă lume,
o altă lume…
în care mă vindec
de mine…
de timp…
de voi…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Angela Petre

DIN DRAGOSTE PENTRU ZBOR

Ieri visai să atingi cerul, astăzi iată, ești pilot,
… știi deja ce sacrificii și ce muncă-i peste tot.
Îți imaginai doar zborul, dar, ca să ajungi la el,
Ai dat ani din tinerețe schimb pe aripi de oțel!

Din albastru și din soare sparge ‘naltu-n infinit
Mândra pasăre măiastră lunecând înspre zenit
Și gătiți ca de paradă, casca le străluce-n soare
Când, pe rând ei se ridică străbătând măreața zare.

Tu și ei…și câmpul verde și albastrul infinit
Ați făcut echipă bună încă de când ați venit,
În miros de kerosen și în vuiet de motoare
Zboară păsări oțelite printre…păsări călătoare!

Stau la START topind în inimi fracțiunea de secundă
Până când aude-n cască vocea clară și profundă,
Apoi, mâna dârză pleacă peste manșa de oțel
Și privind la aparate se ridică către cer.

Dedesupt bucăți trasate, armonie și culoare
Înșirate se destramă în caldura de motoare
Pare o „Fata Morgana” venită din altă lume
Cununată cu iubirea pentru înălțimi, anume!

Acum, când privești în urmă te apucă un oftat,
Amintiri pline de farmec, momente de neuitat…
Au trecut ca tăvălugul și în minte-au semănat
Întrebări fără răspunsuri pentru „omu- naripat”.

Câți îngeri ți-au stat de veghe când în cer ai dispărut,
Câte clipe ori secunde „Ani Lumină” ți-au părut?
Câte fire albe-n plete ai văzut când s-au ivit,
Câte zile pentru tine, tu, pilotule-ai trăit?

Mai știi câte nopți și zile ai stat pe aerodrom?
Câte hărți și câte planuri ți-au răpit ore de somn…
Prețul unic, însăși viața se plătește în avans
Când dorința este una și până la ea-i un pas!

Câte ore de neliniști în celulă-ai așteptat,
câte frământări și gânduri fruntea lată ți-au brăzdat?
Câte sărutări pe creștet le-ai dat pruncilor dormind,
când întors din zbor de noapte vedeai zorii năvălind?

Câte nopți plin de sudoare te-ai zbătut în așternut
când în vis tot balizajul cu lumini a dispărut?
…ori când obosit de zboru-ți veneai la aterizare
și nu puteai scoate trenul văzând pista de rulare?

Apoi te rupeai din vis, inima-ți bătea   să iasă…
…Lasă, totul va fi bine, și mâine mă-ntorc acasă!
Iar și iar prin anii vieții zilele încet apun,
Desenând peste albastru dâre albe  de săpun.

    Redactor: Mira Minu

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Lidia Zadeh

    ORIGINI

    Copleșită cad pe gânduri
    Când la geam îmi bate noaptea
    Stând pe patul meu de scânduri
    După ce-am sfârșit cu cartea

    Somn nu am, doar insomnie
    Cu origini viscerale
    Din trăiri și agonie
    În momente literale

    Uneori simt o nevoie
    Să îmi ies subit din piele
    Și devin de bunăvoie
    Un morman de oase grele

    Cum văd chipul în oglindă
    Tot mai strâmb și-mbătrânit
    O tristețe mă colindă
    Ca un duh neliniștit

    Dacă ai noroc și poți
    Să ajungi un „domnitor”
    Într-un jilț cu patru roți
    Și în groapă c-un picior

    Rupt de lume și miop
    Crezi că viața-i de prisos
    Pesimist și mizantrop
    Ești un ins bolnăvicios

    Pictură a/p 110×110

    Redactor: Mira Minu

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Coca Elena Mahalu

    Când nu mai poți fi de-ajutor

    Când nu mai poți fi de-ajutor
    Prieteniile-ncet, mor,
    Pe rând, oamenii se retrag
    Rămân doar cei ce-au avut drag
    De tine și sufletul tău
    Și ți-au fost alături, mereu.

    La greutăți și la necaz
    Când lacrimi au curs pe obraz,
    Mulți au trecut, nepăsători
    Ție lăsându-ți reci fiori,
    Tăciuni în sufletu-ntristat
    Suspine, sub ceru-nstelat.

    Când nu mai poți fi de-ajutor
    Privești în urmă și cât dor
    Acele amintiri tăcute
    Din umbra vremurilor multe,
    În care erai vrednic tare
    Și ajutai pe fiecare.

    Azi, ești doar tu, uitat de nume
    Și-i porți pe toți în rugăciune,
    Puterile de te-au lăsat
    Sufletul bun, ți l-ai păstrat
    Și ierți, c-așa îți este dat
    Să pleci din lume, împăcat.

    Când nu mai poți fi de-ajutor
    Ascultă viața, din pridvor,
    Miroase-o floare, îngân-un cânt
    Calcă pe umedul pământ,
    Vibrează-ți ultimul atom
    Și nu uita, să rămâi OM.

    Redactor: Cristina Pasca

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Alexandru Popa

    Mai bine-o epigramă…

    Mai bine-o ironie-n epigramă,
    Căci poezia-i pierdere de vreme.
    Să cauți rime, ritmuri la poeme,
    Și nimenea să nu te bage-n seamă.

    Să intri-n transă, să auzi cum geme
    Durerea-n versuri, când compui o dramă,
    Mai bine-o ironie-n epigramă,
    Căci poezia-i pierdere de vreme.

    Când scrii catrenul, n-ai de ce te teme,
    Îl scrii pe-un colț da masă, într-o cramă
    Un text mai scurt decât o telegramă
    O-ncepi târziu… și-o termini mai devreme.

    Mai bine-o ironie-n epigramă,
    Căci poezia-i pierdere de vreme.

    Redactor: Cristina Pasca

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Marin Rada

    LĂCRÂMIOARE

    Curg clipele
    pe bolta stelară,
    parcă sunt râuri
    întrupate în ploi,
    se sprijină cerul
    pe corzi de vioară,
    ploaia râde și plânge
    în noi,

    Țin ochii închiși
    și văd mai departe,
    mugurii vin din moarte
    precum mieii în crâng ,
    un zvon nenăscut
    suflarea desparte,
    crinii țin roua-n potire
    și plâng…

    Trăiesc mai multe vieți
    deodată,
    aud bătăile inimii-n lut,
    curg clipele
    de pe bolta înaltă,
    vioara de lemn
    lăstărește-n pământ…

    Redactor: Cristina Pasca

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Didi Grosu

    Mă-nchin dimineții

    N-aveai diamante să îmi oferi în dar,
    Doar plante, tot câmpul mi l-ai pus în ierbar,
    Seva vieții-mi toarce invers azi, fuiorul,
    Ramuri noi de sălcii prind în brațe dorul,
    Mâțișori pândesc pe-a lacului oglindă,
    Lacrima din rouă-n zori ar vrea s-o prindă,

    Când tu mi-așterni în cale covor de verde crud,
    Să gust în clipe viața, cu farmecul ei nud,
    În tremurul de unde, clipocind alene,
    Mi-aduci stelele-n vise și luna pe gene,
    Visez că mă-nec pentru-o gură de viață,
    Rădăcini mă-nfășoară în sfori de paiață!

    Descătușate-n himere, bucăți de trecut
    Mă-mpresoară cu umbre dintr-un timp nenăscut…
    Mă scutur de visul ce-n cioburi se sfarmă
    Împletind dimineți în șoapte de carmă…
    Nici eu, diamante n-am să îți ofer în dar,
    Doar câmpul cu plante l-am păstrat în ierbar,

    De dor să-mi descânte la răscruce de vieți,
    Să-mi ningă salcâmul, mai nebun, în nămeți,
    Sălcii curgătoare să-mi plângă la icoană,
    Iubirii să-i punem pe frunte coroană
    Și-un voal de albastru rupt din cerul senin ,
    Pe-a dimineții trenă, când, smerită mă-nchin!

    Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Georgeta Rada

    DEZILUZIE
    ( Din capitolul Scrisorile unui poet
    Volumul în lucru ,, Fata de rouă”)

    Era pentru întâia oară
    Când am lăsat la amanet
    Doar pentru tine, domnișoară,
    Un vis și primul meu sonet,

    Să-ți iau inel de-argint din lună
    Și în trăsura mea de flori,
    Să vin în noaptea ta nebună,
    Nebună de privighetori,

    Să te răpesc până în zori,
    Să înhămăm albaștri fluturi
    Ascunși în dalbele ninsori,
    Să batem tainice ținuturi,

    Să-ți dau inelul de argint
    Și să ne logodim în taină…
    Ți-am spus și n-am vrut să te mint
    Că nu port princiară haină.

    Hlamida mea de trubadur
    Mi-a fost, cum s-a văzut, fatală…
    Îți caut urma de condur
    În urbea mea patriarhală.

    Surâsul tău de Mona Lisa
    A fost întâiul meu eres…
    Am înțeles că nu-mi ești scrisa,
    Am înțeles ce-i de-nțes.

    Când am căzut din paradis
    M-am dus să îmi răscumpăr visul,
    La amanet era închis,
    Mi se vânduse manuscrisul.

    A fost, probabil, prea târziu
    Și suspectând că-s insolvabil,
    Au rupt contractul, dar nu știu
    De ce l-au declarat vandabil.

    Declar și la notariat
    Că îi dau drept de autor
    Și nu-l acuz de plagiat
    Pe-acel candriu cumpărător.

    Redactor: Nela Viorica Boca

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Gabriel Cristea

    Pe la Porțile Poemei

    Curg și curg lacustre timpuri,
    delte oglindind pe cer;
    Cotropite de nisipuri
    ape în derivă pier.

    Noaptea, prin năluci mă cerne
    al dumbrăvii molcom vânt;
    Mi-s trăirile perene,
    ca o frunză sub descânt…

    Simt lunar copacii care,
    foșnitori curgând pe bolți,
    sunt esențe solitare,
    răscolind silveștri colți.

    Parcă-s pânzele triremei
    selenare și-albe flori;
    Pe la Porțile Poemei
    cad din vis privighetori…

    Și le-adun în palma lunii,
    ca pe-un dor vrăjit, etern,
    de-mi înmuguresc alunii
    ce mă leagănă și cern…

    Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț