Zbor spre înălțimi

Oare te-am iubit vreodată?

Chiar de te-am iubit odată,
o să uit într-un târziu,
și iubirea-mi, îmbătată
n-o s-o simt, n-o s-o mai știu.

Nu ești absolvit de vină,
de amorul destrămat,
lacrima-mi curgând senină
mâine se va fi secat.

Știi că ești acela care
sufletul mi-a cotropit,
chiar de încă mă mai doare,
voi uita că te-am iubit…

Îmi voi izbăvi prin lacrimi,
depărtarea dintre noi,
tu, învăluit în patimi,
eu, plângând pentru-amândoi.

Și va fi doar amintire…
ani rămași de suflet goi,
un capitol de iubire
fără tine, fără noi…!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Povestiri din pădure

Vin să te cunosc pădure, freamăt viu și ascunziș
și să te iubesc pe toată, luminiș cu luminiș,
sărutată de amiază, frunza ta o să tresară
pe o creangă cu suspine în răcoarea ce-nfioară.
Pe cărările-mpletite, am ajuns în catedrală,
din înaltul ei se-aude o orchestră ireală,
virtuozi cu glas măiastru și aleși ciripitori
mă ridică și mă poartă până dincolo de nori.
Îți aud nemuritorii, cei văzuți și nevăzuți,
unii îmi vorbesc pe limbă, alții mă petrec tăcuți,
pe-nserat la sfatul obștei se adună în poiană
brunul, surul și mistrețul, chiar și vulpea cea vicleană,
vin din scorburi veverițe și din vizuini bursucii,
numai iepurii și jderii fac într-una pe uitucii.
„Iată cerbi cu stea în frunte, care trec pe punți de aur”,
peste ape-ntunecate șade luna ca un plaur,
argintând încă o noapte în pădurea cea tăcută,
ei boncăluiesc aproape, răscolind sălaș de ciută.
Poate nu e doar un basm însoțind o reverie,
poate nu e vis albastru, dar ar trebui să fie,
căci acolo printre ramuri, foșnetul îmi face bine
și când plec, o fac, măiastro, doar ca să mă-ntorc la tine!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

4.DEPĂRTARE

Zori de ziuă se revarsă,
Dorul de tine m-apasă,
Noaptea duce spre lumină,
O nouă zi mă animă.

Pe-o rază de dor, fuioru-și
Toarce dorul, călătorul,
Să-l împletească cu jarul,
Să-mi poarte cu el amarul.

Pânză deasă, pânză fină
Țese din fir de lumină,
Pod să-ntindă peste ape
Peste drumurile toate,

C-ai plecat în zări departe,
Numai gândul le străbate
Gândul și visele mele
Cu atâtea doruri grele.

Lumea mare ne desparte,
Eu aici, tu-n altă parte,
În neagra străinătate
Plină de singurătate.

Sunt în vârstă, nu mi-e bine,
Nu găsesc drumul spre tine,
Dorul dureros m-apasă
Și puterile mă lasă.

Mânce-o câinii depărtarea
Că s-a înfrățit cu zarea!
Zici c-o prinzi, se depărtează,
După ea dorul oftează.

Doar el o poate învinge
Când din urmă o ajunge
Si-ți trimite-o-mbrățișare
Cât este dorul de mare!

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nu mă mai tem?

Sunt obosit și trist? Îmi merit soarta,
Nimeni, de ce îndur, nu-i vinovat!
După ce Dumnezeu mi-a închis Poarta,
Trec printre oameni șters, neobservat.

În contemplarea ludică a Lumii,
M-am tot pierdut și regăsit mereu.
Am fost când rău, când bun, de-a lungul vremii,
Dară am fost vreodată „numai eu”?

De zeci de ani mă chinuie întruna,
Dorința de a ști măcar ce sunt.
Dar am fost laș și, ca întotdeauna,
Pe mine însumi nu pot să mă -‘nfrunt.

Am tot crezut că viața e frumoasă
Și că voi fi cândva și fericit.
Dar nu a fost deloc mărinimoasă,
Iar eu de multe ori m-am calicit.

Lipsind-mă, astfel, și de voință,
Pribeag rătăcitor neînțeles,
Cu sufletul prea plin de suferință,
Regret amarnic Calea ce-am ales.

Nu-mi plâng de milă, deși așa pare…
Un nou capitol Viața mi-a predat.
Speranța-mi este ultima scăpare,
Mai înainte de-a fi decedat.

Regretele-mi, deși, acum, tardive

O binecuvântare, nu blestem! –
Și lacrimile ce le țin captive,
M-ajută-n viață să nu mă mai tem. 

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Imaginea din oglindă

Te-ai dezbrăcat de frici,
te-ai dezbrăcat de oameni care au uitat să iubească
Prin întunericul minții ochiul dansează gol.
Muzica acoperă prima bătaie de inimă
Respiri adânc…
Bântuiți de falsitatea cuvintelor alunecoase,
oamenii îți zâmbesc prietenoși
Așteaptă de la tine
o strângere de mână, o imbratisare caldă,
sau poate nu așteaptă nimic…
Vor doar să te vadă ducând povara singurătății.

Și de acolo, de jos,
tu totuși asculți viata
cu urechea lipită de pământ
Fiecare cuvânt devine piatră făcută cărare.
Furtuna te duce departe
dar o liniște stângace te străbate
de la un capăt la altul.

Nu-i nimic rău în faptul
că singura mângâiere ai rămas tu.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

CÂND RĂSĂRITA…

Când răsărita înflorește
Și-albinele prin flori dau clacă,
E bine armele să tacă
Și trântorul ce tràndăvește.

Dar și-un armistițiu plenar
Să fie pe-ntreaga planetă
Netrâmbițat de vreo flașnetă,
De-o oficină sau ziar…

Când peste tot în câmpul muncii
Se va lucra ca și-n stupine
În omenire fi-va bine…
Și-n liniște ne-or crește pruncii!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Simțiri

Alung tăceri cu sevele pătrate,
Azi lustruiesc a nemuririi cupă,
Încercănez dorințele curbate
„Și te iubesc la echinox și după”…

Bat clopote în turnul nerăbdării,
Aștept ca lava fericirii să erupă,
Îmbărbătez nisipul ars al așteptării
„Și te iubesc la echinox și după”…

Încarcerez trădări, ideile obtuze,
Las podul negăsirii să se rupă,
Spăl amăgiri, cuvinte prea confuze
„Și te iubesc la echinox și după”…

Smulg buruieni de tânguiri amare,
Din câmpul ce gândirea o ocupă,
Brăzdez iar lutul de simțiri avare
„Și te iubesc la echinox și după”…

Adulmec ploile din ispășire,
Curăț a conștiinței surdă lupă,
Îmbrățișez lumini de izbăvire
„Și te iubesc la echinox și după”…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Adio, iubite, pleca-voi cu ploaia…

Bătut-am pământul prea mult într-un loc,
De flori vestejite va geme odaia,
Prinzând nemurire-n aripi cu pene de foc.

Pe mine doar chinul, de tine m-a legat
Și un blestem ce-l port în oase până-n moarte:
Ca să iubesc tot singur, cu sufletul meu dat,
De dragoste bolnav, de ea să nu am parte…

Ah, am tânjit iubire, așa eu m-am născut,
Cerșind din ochii mamei sărut după sărut;
Nebună de iubire, nebună m-a făcut,
Nebună până-n sânge am fost de la-nceput!…
Ce frântă fericire și-n inimă ce crunt,
Să dăruiești safire pe un nisip mărunt…
Aceasta-i grea sortire, de parcă-n timpuri, eu
Am fost cândva iubire, căzând din Empireu…

Adio, iubite, pleca-voi cu ploaia…

Și-n picuri după picuri m-oi prăbuși-napoi;
Pe frunte-ți, pe buze-ți, în mii te-oi îmbăia
Și-om împărți din unul care se cheamă noi…

Nu-mi face din nou lacrimi, c-atunci voi fi potop,

Și-n cerul lui, iubirea… adânc o s-o îngrop…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

PE CINE AM SALVAT UCIGÂND TÂRFA FLUIERĂTORULUI

Eu cobzarul mereu melancolic
eu cobzarul mereu duios
am ucis târfa fluierătorului
pentru că târfa fluierătorului îl trăgea-n jos
pe fluierător.
Fluierătorul era al dracului de talentat
și târfa aia de falsă fluierătoare
îl ducea la ruină –
fluierătorul fluiera a pagubă
toată ziua,
nu mai compusese nimic de foarte mult timp.
Înțelegeți?… cariera mea de melancoloc cobzar fiind strâns legată
de cariera lui de mare fluierător.

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț