Zbor spre înălțimi

Gust de limpede

Am să m-așez pe frunze uluite,
Am să te-aștept venind eliberat
Din ale toamnei pagini îndoite,
În semn de trecere spre neuitat.

Ai să m-aduni cu strugurii din vie
Și-n zori, cu prima brumă de oftat,
Cu gust de limpede-ți va fi doar ție,
Senin mușcat din bobul meu perlat.

Am să te cer răstimpului tăcerii,
De-nsoțitor sau prinț nefermecat,
Să mă-nconjori cu mugurii plăcerii,
Cu șoapte de cocori ce n-au plecat.

Ai să mă vezi frumoasă ca o miere,
Curgând ca aurul topit în văi de cer,
Nu e nimic tocmit, nu-i nici părere,
Îți voi renaște-n piept, în timp ce pier.

Ne vom găsi deodată cu venirea
Unei mulțimi de îngeri peste gând,
Ne vom alege singuri nemurirea,
Vom nemuri cu toate, rând pe rând!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dansul frunzelor arămii
Pe scena toamnei s-a ‘nunțat

Un nou concurs de dans ritmat

Și s-au înscris cu zeci, cu mii

De frunze galbene-arămii.

Pe muzică de vânt turbat

Cu toate-n sus s-au înălțat.

Dansau și se-nvârteau de zor,

Creând cel mai frumos decor.

Apoi, în piruete largi,

Îmbrățișând razele dragi,

Se înroșeau în văzul lor,

Purtând pe frunte-al toamnei dor.

Se unduiau în ultim dans,

Prinse-n al timpului balans

Și, sărutând huma ușor,

O înveleau într-un covor.

Ce frumusețe, ce culoare

Pe-alei, pe dealuri, prin răzoare…

N-a existat frunză învinsă,

Toate purtau coroana ninsă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Tramonto d’autunno

Rosato
come il vino
nel calice della vita.

Momento
di muta saggezza,
si rispecchia nel mare
e accarezza il viso.

Tramonto d’autunno
invita a sognare,
mette le ali,
insegna a non sprecare
nessuna goccia
di quel vino,
a proseguire
passo dopo passo
con la saggezza acquisita.

Apus de toamnă

Roșu
precum vinul
în cupa vieții.

Momente
de tăcută înțelepciune
se oglindește în mare
mângâie chipul.

Apus de toamnă
invită la visare,
pune aripi
învață a nu risipi
nicio picătură
din acel vin,
a urma
pas după pas
cu înțelepciunea dobândită.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

FATA PĂDURII

Zburam ca o frunză peste pădure
când o liană verde mă prinse de mână
și mă trase printre ramuri spre ea,
să nu mă-ndoiesc cine îmi este stăpână.

Mi-am întins brațul mult în față
s-o opresc, să nu mă tragă-n ispită,
dar ea mă îndemna să nu mă opun,
să-i dau sufletul să mi-l înghită.

Venise se pare odată cu toamna
să mă ia lângă ea, sămânță de leac,
s-o însoțesc prin sălbatica pădure
și-n straie de toamnă, mireasă s-o fac.

Îmbrățișându-mă ca pe-o tulpină de fag
îmi smulse sufletul cu-n singur sărut,
îmi așeză trupul în patul de frunze
acoperindu-mi-l cu humus și lut.

Cu ultima respirație am mai rugat-o
să punem de îndată capăt aventurii
dar fără să îmi lase timp să mă opun
m-am trezit încătușat de Fata Pădurii.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

ÎN MURMUR DE DOR

Mă îmbrățișez cu amintirea ta,

Scrisă pe cer cu lumini de stea,

Si cu lacrimi în râu de suspine,

Doar ochii tăi mai pot să aline.

Te caut mereu în raze de soare,

Și în curcubeie pline de culoare,

Doar roua florilor mă liniștește 

Iar dorul dureros mai ostoiește.

În ecouri poposește glasul tău, 

Când în vise tu îmi apari mereu,

Iar prin adieri suave de parfum,

Se răscolesc grămezi de scrum.

Doar divinul albastru din senin,

Mai umple paharul vieții la plin,

Și prin petale colorate de floare,

Iubirea este mereu nemuritoare.

Zâmbete se ascund prin tăceri,

Cu pași pierduți prin ziua de ieri,

Și prin gânduri risipite în noapte,

Curge izvor de iubire în șoapte.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Împrăștiind secunde…

Am strâns în viață ani, clipe, secunde…
N-am numărat în palmă firfiricii!
Eu n-am lăsat tristeți să mă inunde
Și n-am îngenunchiat în ochiul fricii.

În gându-mi vestejit un orologiu
A tot sunat în nopți fără de ziuă.
Lui Cronos i-am adus mereu elogiu
Și-am tot bătut minutele în piuă.

Când tinerețea-și flutura orbirea,
Credeam că minutarul stă în loc…
Cu dor adânc priveam în stele neclintirea
Și aruncam cu pietre în noroc.

Târziu, când din secunda orbitoare
A glăsuit a timpului clepsidră,
Văzut-am frumusețea trecătoare,
Căci timpul nu era un cap de Hidră.

În zori, când ceasul își măsoară clipa,
Strâng un minut pentru eternitate…
M-atinge-o toamnă vie cu aripa,
Într-o zidire cronometrul bate.

Împrăștiind secunde m-am jucat…
Acum le-adun pe vânturi scrijelite,
Sub talpa timpului eu m-am culcat
Și-mi oblojesc privirile rănite.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

MIERCUREA ÎN CARE AM ALES FOCUL…

În acea zi de miercuri
Am ales focul.
Știam, știam prea bine
Că o să mă ardă,
Că o să mă pârjolească,
O să mă perpelească…
Dar am ales brațele tale
Să mă mistuie
Între Rai și Infern,
Ochii tăi
Să-mi deslușească
Infinitul
Pe care nu îl pot străbate
Altfel, decât privindu-te.
Am ales să fiu cenușa
Presărată din degetele tale de foc
Peste trupul meu,
Odinioară gheață sfâșietoare.
Abia atunci
Am putut simți
Febra
Zâmbetului,
A cărnii,
A ființei tale de abur incandescent.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

În toamna mea

În toamna mea e încă primăvară.

Au înflorit magnolii și cireși,

Chiar dacă văd tufișuri de măceși,

Cu fructe roșii, cum s-au copt afară.

Îmi plouă uneori cu neputință, 

Însă mă mint, că ani am, douăzeci,

Că nu sunt frunze moarte pe poteci,

Si-n mine se-nfiripă o dorință. 

Acea dorință de-a mai face multe,

De-a medita și-a pune pe hârtie,

Noi anotimpuri scrise-n poezie,

Ce fac pe cei sensibili să exulte. 

În toamna mea e încă primăvară,

Mai simt în nări mirosul de lalele,

Dar asta, doar în gândurile mele,

Când tu le vizitezi la ceas de seară.

În toamna mea, când se va face toamnă,

La gura sobei voi citi poeme,

Iar lemnul ars, va plânge și va geme,

C-a fost și el cândva, pădure, doamnă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Soarele meu

Aștept să apari timid,
după ce cocoșul își cântă
aria cocoțat pe gard,
să te strecori tiptil prin
fereastra camerei,
mângâindu-mi chipul,
înfiorându-mi, cu-n sărut
dulce, buzele-mi pline
de dor.
Tandru să mă
cuprinzi în brațele tale,
să ne numărăm clipele
printre pletele ninse
de atâtea așteptări.
Din nou cocoșul
îți anunță plecarea,
iar eu rămân să
privesc cum cade cortina
serii peste chipul tău,
după ce am spus
în mii de moduri: mai rămâi!
Acum, tăcerea mea
te-ndeamnă să pleci.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cum apele fântânii

Pietrificat mi-e timpul și se despică-n fire
al muzei sanctuar;
Pe Culmea Dintre Stele își leagănă gorunii
albastrul lor frunzar;
Din miez de străluceferi arhaic mă colindă
ecveștri zburători;
Și-nalță vântu-n ierburi moesice obârșii

• altare de miori.

Mă-ntorn în lumea veche, corăbii argintate
sub sălcii adumbresc ;
Edenică foșnirea grăunțelor de-aramă

• un lan nepământesc!
  Se înfioară luna ca sânii amazoanei
  născute printre zei;
  Statuile de piatră, sonore siluete,
  respiră forma ei…

Lungi degete penumbra își trece printre coame
de arbori plutitori;
Se-aprinde un opaiț înaripând străfunduri

• răsar privighetori!
  Cum apele fântânii oglinzi halucinante
  aievea tăinuiesc,
  Mă pierd prin universul făpturilor de aer
• izvor neomenesc…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț