Paul Andrei Rîpă

L’incubo del labirinto

Quando il giorno
si posa sotto il mantello della sera,
tutto il mondo ferma
il suo cammino frenetico
e a me vengono i brividi
al pensiero che gli incubi
ritornino a cercarmi.
Dove dovrei scappare
per non essere trovato da loro?

Ho paura,
sarò inseguito.
Il tormento che mi raggiungano,
che mi prendano fra le loro braccia feroci,
che mi portino nei peggiore dei posti,
mi terrorizza.
Un sogno infernale,
senza mai fine,
dal quale non posso uscire,
anche gridando, piangendo, implorando…
Come dovrei ribellarmi, contro chi?
Come dovrei trasmutare gli incubi in attimi di pace, serenità?
Di giorno convivo con le mie paure…
D’un tratto,
Una voce calda in sottofondo mi chiama per nome,
sento il suo baccio sulla mia fronte,
la mia mente viene invasa
dalla presenza di mia madre,
la catena del mio incubo è stata rotta da un caloroso
„BUON GIORNO AMORE MIO”

Teroarea labirintului

Când ziua se culcă sub mantia serii,
toată lumea se oprește
din frenetica plimbare,
mie îmi vine teama
la gândul că coșmarurile
se-ntorc să mă caute.
Unde să fug
pentru a nu fi găsit?

Mi-e teamă, voi fi urmărit.
Chinul că mă vor ajunge,
că mă vor prinde printre
între brațele lor feroce,
că mă vor purta în locurile cele mai urâte,
mă-nspăimântă.
Un vis infernal,
fără sfârșit,
din care nu pot să ies,
chiar dacă urlu, chiar dacă plâng, chiar dacă implor…
Cum ar trebui să mă împotrivesc, împotriva cui?
Cum ar trebui să transform coșmarurile în clipe de pace, liniște?
Când peste zi trăiesc cu fricile mele…
Într-o clipă,
un glas cald, în surdină, mă cheamă pe nume,
simt sărutul ei pe fruntea mea,
mintea mea vine inundată
de prezența mamei mele,
catena cosmarurilor a fost ruptă de salutul dulce
„BUNĂ DIMINEAȚA, IUBIREA MEA”

Director editorial: Camelia Corina Boț

Didi Grosu

Iubirea dă în floare

Ai renăscut timid, sub pași de frunze moarte,
În roiuri de albine și zumzete în șoapte,
În clopoțel fragil ieșit de sub zăpadă,
În ploaia de lumină, când noaptea stă să cadă!

Te-învălui în parfumuri de flori necunoscute
Și-n susur de izvoare saltănd zglobiu din munte,
Triluri fermecate trezesc din hibernare
Pădurea de salcâmi să-mi pună la picioare!

Mahmură de beția miresmelor nebune,
Mai răscolesc sub vatra iernii un tăciune
Și-mi înflorești din nou iubirea-n floarea de măr,
Mi-o întețești cu vântul când bate în răspăr!

Din înflorirea ei îmi împrumuți culoare,
Ivoriu-mi pui în suflet și-n ochi mi-aprinzi cicoare!
Sub mângâieri de soare și-n cactuși înflorești
Iubirea-n țepi setoși de raiuri pământești!

Și iar mi-o’mbraci în puf de piersic-aurie,
Întoarsă-n primăvară pe-un nor de păpădie!
Îi împletesc coroană din flori de portocal
Și-ți dau s-o bei, iubite, în rodie pocal!

Redactor: Relu Popescu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lidia Zadeh

Copaci sălbatici

Copacii sălbatici mă cheamă-n pământ
Și simt cum lumina-mi coboară pe frunte
Aici nu-i nici noapte, nici zi, nici mormânt
Sunt liniști ciudate și vise mărunte

Aș vrea să învăț cum pe moarte călcând
Păcate adânci își cerșesc izbăvirea
Sub pleoape de plumb lăcrimez vindecând
Durerea să știu ce înseamnă iubirea

În zile, în nopți, cu tristeți fără rost
Cu bine și rău cu măriri și constrângeri
Belșug strălucind la o masă de post
Un ultim festin din poruncă de îngeri

Cu răni fără leac pe a cerului zare
În vise din care te-ntorci condamnat
M-aplec spre odihnă cerșind îndurare
Copacilor mei, pe-al pământului pat

Prăpastia mare sub stele de dolii
De ei mă desparte prin umbre în vânt
Și umblu desculță călcând pe orgolii
Dând viață silabei din primul cuvânt

În suflet mai arde o candelă veche
Și trupul mi-e greu ca-pământului jale
Un glas înăsprit îmi șoptește-n ureche
,,Vei sta într-o groapă, cu mâinile goale,,
În tihnă păzită de cruci inegale

Redactor: Florentina Savu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Viorel Gongu

Sunt lacrimi…


Sunt lacrimi
care se prăvălesc cu furie
ca niște soldați în luptă
dintr-o centurie
sunt lacrimi
care se scurg resemnate
ca un călător obosit
răstignit pe spate
sunt lacrimi
fierbinți
de te scot din minți
și lacrimi timide
care stau temătoare-n firide
de ochi obosiți și plecați
sunt lacrimi unice
fără surori sau frați
și lacrimi care se resorb
ca în ochii de orb
și se ard
ca un stindard măcinat de vânt
fără un cuvânt
lăsând în loc de plânset
un zâmbet

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mihaela Vaida

Fluturi

Toate răspunsurile le primești
atunci când taci
pentru că dincolo de tăcere e liniștea
poate liniștea dinaintea unei furtuni
sau poate liniștea dinaintea unui răsărit
nimic nu anunță sfârșitul
e ca și cum pe un țărm al cerului
se adună mii de fluturi
fiecare zbor în tine
e un miracol
un zbor ascuțit care sparge întunericul
fiecare suflet se sparge în felul lui
nu ai dreptul să judeci secunda
ci doar să primești ceea ce ți se dă
viața e prea scurtă să nu te oprești măcar
pentru o bătaie de aripă
nu spune nimic
amintește-ti că exiști înainte de Cuvânt

Redactor: Relu Popescu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Rony Eduard Codreanu

CE PRIMĂVARĂ!

Nămețind în pomi sincerități,
din ceas exultă primăvară,
în relief de suflet, fără hărți,
dă colțul ierbii, dă năvală…

Izvoru-și bea din soare trilul,
clipe, din rai, cobor fanale
să-și mâne-n dimineți delirul
de-mbrățișări primordiale.

Iar crângul pasărea-și tocmește
de lăutar pe-ntreaga vară,
cu somnul în coadă de pește
când zorii-l podidesc în poală.

Ce primăvară, ce galoane!
Pe-un dor amant, dame de ghindă…!
Floare, de-mi scrii din ochi icoane,
hai, proțăpește ceasu-n limbă!

Eduard Rony Codreanu

Din volumul Vioară-ne, Doamne!

Director editorial: Camelia Corina Boț

Bologa Nicolae

Sânge și aur

Iubita mea de floare selenară
Cu trup de vânt în luptă furios
Ți-e galbenul explozie solară
În anotimp de foc, capricios

Frumoasa mea de lacrimă stelară
În dragoste doar florile vorbesc
Adâncul va-ngropa securea iară
Cu rănile dreptății te iubesc

Căci timpul curd înghite cu răbdarea
Războaiele nebune ce orbesc
Când va mai curge sânge cu-nserarea
Doar în iubire vreau să cuceresc

Și oameni de zăpadă trec ca norii
Și s-or topi sub aburul ceresc
Când zeii vor sufla cu aur zorii
Intr-un sărut aș vrea să mă sfârșesc

Bologa Nicolae
25 Martie 2024

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lidia Zadeh

REFUGIUL

Sunt ultimul refugiu-al deznădejdii
Și las în urma mea incertitudini
Chiar dacă sunt pândită de primejdii
Prin lumea plină de ingratitudini

Aș da putere neînfrântă vieții
Când îmi îneci speranțele la mal
Cu replici dramă scrise ca poeții
Pentru un teatru nou paranormal

Într-o beție nejustificată
Ne amăgim în false preconcepții
Că am trăit iubirea fabricată
În disertații scrise din decepții

Voi dăinui nestins în sacrificiu
Precum ți-am scris în versul imprudent
Neștiind să te iubesc cu prejudiciu
Ca inculpat fără antecedent

Las certitudini fără carantine
În voia sorții și în voia lumii
Sunt ultimul refugiu știi străine…
Doar o redută-n gloria mulțimii

Redactor: Viorel Poenaru

Director editorial: Camelia Corina Boț

Angela Petre

Inocență

În palma mea păstrez sărutul tău
Pecete de iubire-n pumnul strâns
Un nufăr alb, seif de nepătruns
Al cărui cifru îl cunosc doar eu.

Din ochii tăi răsar mărgăritare
Cu străluciri de soare-n bob de rouă,
Plantate lângă suflet să le plouă
Când îmi șoptești că nu-s eu ca oricare.

Sărutul tău îl simt pe tâmpla dreaptă
Se ține strâns ca floare-n vârf de stâncă,
Ca o redută ne-nfruntată încă, .
În timp ce tâmpla stângă mai așteaptă.

Pe creștet stă să zboare el, sărutul,
Flutur de noapte merge spre lumină
În nopțile târzii cu lună plină,
Din scurta-i viață prețuind minutul.

Cu gândurile strânse într-o carte
Dispusă sunt să-ncerc teleportarea,
Ori să mă-ntorc la fel cum face marea
În plin reflux, mânată-n val departe.

Într-un vârtej de flori iscat din vânturi
Cortinele se trag, clipa se stinge,
Când primăvara mărul floarea-și ninge
Pe amintirea primelor săruturi.

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Radu Iorgulescu

Îngeri și femei

Mlădițe de îngeri coboară-ntre miei
aripi nu poartă zâmbind către stele,
noi știm cine sunt și le spunem femei,
dragostea lumii e toată în ele.

Când muguri de soare visează ușor
din cupe de floare pruncii ne cheamă
subtile petale din dulcele zbor,
învață fluturii, să spună mamă.

Albă lumină ce luna o-ncheie
pe coapsa ei lină pe sânul ei drag,
totul e verde în ochi de femeie
cu aripi de înger lăsate în prag.

Redactor: Florentina Savu

Director editorial: Camelia Corina Boț