Zbor spre înălțimi

Matematică

Știi, dintre toate ecuațiile a căror soluție era previzibilă
Niciuna nu are mai multe necunoscute, nedescifrabile
Decât ecuația materială a vieții. Compromisuri,
Adunări, scăderi, variante variabile și acelea
Niciodată sume egale, mereu dă cu diferență
Și resturi rămase doar rest, undeva după o virgulă
Mereu prezentă. Mereu interpusă între exactitatea
Calculului și rezultatul de după un egal neegal.
Doar paralelele rămân mereu paralele, niciodată
Decise spre o intersecție viabilă, nedorind să sfideze
Legile nescrise ale absolutului matematic, distant.
Nici măcar congruența nu mai e utilă de demonstrat.
Doar parabolele se încăpățânează să dezvolte funcții
Insensibile la valorile date lui x, incompatibile cu y.
Rezolvarea? Un puzzle întortocheat, cu piese lipsă
Fără înmulțiri controlate, produs egalat doar
De renunțări la împărțiri ale căror câturi să dea cu rest.
Nu îmi rămâne decât să dau foc cărții de matematică,
Creatoare de ecuații imposibile, fără rezolvări reale,
Și să oblig paralelele, să facă un ocol. Pentru o vreme.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Voi pleca

Într-o zi voi pleca, să nu pui întrebări,
Las tăcerea la poartă, cu-ndoieli și chemări…
Nu vei ști că în suflet ți-am făcut un altar,
La plecare, las brazii să înalțe hotar

Între lumea de vise, unde mi te chemam
Și poteca pe care bolovani sfărâmam…
Tu îmi ești dor și stâncă, mi-ești albastru și zbor,
Eu îți sunt o nălucă, tu îmi ești vânător.

Într-o zi voi pleca, iau cu mine iubirea
Ce ți-a fost dăruită, să îi plângi nenuntirea…
Voi lăsa flori albastre să îți râdă-n privire,
Două stele să-ți fie ,pe-o chemare, strivire.

De mă cauți în zarea unde macii fac nuntă,
Vei găsi doar o umbră, ce tăcerea o-nfruntă,
Voi pleca în amurg, când bat clopote-n cer,
Voi lăsa doar o lună învelită-n mister.

Te-am iubit îngeresc, fără patimi și stele,
M-ai iubit pământean, ca un dans printre iele.
Voi divide în două, voi jertfi o iubire,
Voi lua flori de măr, voi lăsa mistuire…

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

În cochilie

Poate ca este timpul să plec de lângă voi
Nopți fără de odihnă și zile de coșmar,
Dar voi sfinții-n țărână tot ce mi-ați dat în dar
Chiar dacă sub povara scrâșnită mă-nconvoi…

Poate ca este timpul să vă abandonez,
Dar mult prea mult din spirit cu voi am risipit
Și-am asudat veșmântul ce-n schimb mi-ați oferit,
Să nu-l mai pot desprinde când încă sângerez!

Căci ați fost voi și spinii ce mi-au crescut în păr,
Și rânduirea sacră de Dumnezeu lăsată…
Dar ce-am trăit aievea aș mai trăi odată,
O frângere deplină în duh și adevăr!

Poate ca este timpul sa fug din ce mă doare,
Cu-aripile desprinse de sub cenușa lor…
Sa zbor cat mai albastru când zborurile mor,
Acolo unde râul se odihnește-n mare!

Dar voi iubi iubire,trăind pe datorie,
Strângând în palma cioburi de foc și de cristal,
Ca să renasc din valul rostogolit la mal,
Un bob, un fir de aur ascuns în cochilie…

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

PLECAREA TA TÂRZIE
.
Lăsați-mă o clipă în pragul neuitării
să pot privi în urmă la tot ce-a mai rămas
din toamna-ntârziată ce alunga cocorii
și ne punea dileme în acele de ceas.
Pendulele rebele măsoară alte ore,
mai lungi decât acelea pe care le-ai lăsat
să curgă îmbrăcate în renunțări majore,
așcunse cu migală sub umbre de păcat.
.
Plecarea ta târzie pe-o neștiută cale,
deschisă fără veste de cârdul de cocori,
lăsa ca amintire doar vechile-ți escale
ce-mi aduceau în suflet tornade de fiori,
cu amăgiri amare și tragice secrete
ajunse nechemate, pe drumul cunoscut,
să-mi reașeze-n cuget noianul de regrete
jucate la ruletă pe-o miză de-mprumut.
.
Mă roade suferința în nopțile cu lună,
iar neuitarea cruntă mă bântuie din greu,
când clipele fugare se reîntorc să-mi spună
că-n visurile mele vei reveni mereu.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Eruptive

Afară plouă, plouă-ntruna
Și norii grei se zbenguie-n văzduh,
Se-ascunde între ceruri luna
Și plâng și râd, mi-i frig și tremur: Bruh!

Afară-i gri și orizontul strâmt,
Se strânge viața sub un clopot;
În inimă un freamăt lin mai simt
Și curg în sacadat și ropot.

Iar cerul mai coboar-o treaptă,
Eu urc, cu fiecare gând, un ram,
Se-aude-un croncănit de faptă,
O doină-n rădăcini si-un dor mai am!

Să ies din crucea miilor de ani
În fiece mărgea de rouă;
Când soarele se-aprinde-n cormorani,
Să vin și să vă spun că-mi plouă…

Director editorial: Camelia Corina Boț

POEM RUGINIU

o toamnă peste noi a poposit
zăpezile-i se-ngrămădesc pe creste
și norii dau cu zaruri de argint
pe tablă-n dimineți ca de poveste

privesc cum toamnele se adâncesc
pe fruntea mea neliniștit de calmă
atât de simplu și de nefiresc
mi se răriră firele de iarbă

iubito, împreună s-ascultăm
divinul cânt al florilor de toamnă
și prin tăpșanul nopții să-notăm
în alt tărâm iubita noastră doamnă

să ne-amăgim că vrem să regretăm
acele clipe triste de-ncordare
pe care am dorit să le uităm
cu optimism și-o altă disperare

atunci când cerul picura-va-n noi
un elixir al timpului albastru
ne-om potrivi în zboruri amândoi
tu o măiastră și eu un măiastru

cu frunzele pădurii să mă strigi
prin foșnetul poemului de toamnă
și cu-n suspin pe buze să atingi
sărutul meu iubita noastră doamnă

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

E toamnă iar

Veșmânt de-aramă a-mbrăcat pădurea,
Cu roșu-aprins pe poale l-a tivit,
Valuri de jar îți mângâie privirea…
Încet, pe culme toamna s-a ivit.

Și ca un pictor talentat, sfioasă,
Împrăștie din culori pe toate cele,
Doar luna nu-i la fel de luminoasă,
Noaptea nu licăresc atâtea stele.

Nori grei se strâng pe cerul plumburiu,
Stoluri de păsări trec în depărtare,
Tăcut rămâne crângul și pustiu
Fără ciripit de cântătoare.

E toamnă iar… lungi șiruri de cocori,
În zbor spre alte zări își iau avânt,
Despică cerul înțesat de nori…
,,PE CÂMP SINISTRE ȘOAPTE TREC PE VÂNT.,,

Doar nostalgia toamnei ruginii,
Mi-aduce bobi de rouă în priviri,
La tâmple-mi lasă fire argintii
Și-mi țese-n suflet calde amintiri.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Am stele și fluturi

Ai vrea să fii femeia toamnei mele?
N-am bani destui, dar te plătesc în stele…
Ai vrea să-mi faci mâncare și să-mi scuturi?
Nu sunt bogat ca alții, dar am fluturi

Ai vrea să stai cu mine-n câte-o noapte?
Dacă nu vrei vin, îți fac mere coapte
Și pot povești și versuri să îți zic
Sau să te-ascult și să nu spun nimic

Ai vrea la mine să rămâi, când plouă?
Dacă nu vrei, cu brațele-amândouă
Să te cuprind, în liniștea albastră,
Putem privi-mpreună pe fereastră

Ai vrea, în toamna asta, pe la mine
Să treci, măcar să vezi dacă mi-e bine?
Am stele, fluturi, vin și mere coapte
Și, dacă plouă, poți rămâne-o noapte…

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Șoapte prin toamnă

Frunză dragă, ruginie,
Să-mi șoptești prin toamnă mie
Ce numai misterul știe,
Frunză dragă… la chindie.

Sfântă pasăre măiastră,
Aștept seara la fereastrā,
Bobii-dragii-mi stau ìn glastră,
Inima …ìn zarea-albastră.

Clopoțel de vânt și noapte,
Nu mi-acoperi dulci șoapte!
Când se-mbină câte șapte,
Îmi țâșnește rai din fapte.

Floare galbenă-aurie,
Hai să te sfințesc pe-o ie,
Să-mi faci sufletul făclie
Până-n cer de bucurie!

Bade, dragoste curatā,
Īți sunt bunā-fermecatā,
Vino-acum, nu altādatā
Și culege-o nestematā!

Că am inima vioară,
Cānd e liniște pe-afară,
Cāntă… Stele se-nfioară,
Cu dragostea se-nfășoară.

Dragostea-mi cu foc se-mbină,
Se ìnclină spre lumină
Ca o floare de sulfină
Și se face fără vină.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț