Zbor spre înălțimi

VIAȚA pe TERRA

Mi se strânge iască lacrima sub pleoape,
Nimeni nu-i cu mine noaptea în odaie…
Dragostea-i departe, moartea e aproape,
Vremuri de răstriște, vremuri de războaie…

„SE ROTESC FUIOARE VEȘTEDE DE CEAȚĂ”
Iar acum, din ceruri, picură și tună!
Viața mea pe Terra nu mai este viață,
Pe sub pleoape grele lacrimi se adună…

Negura albastră peste văi se lasă,
Clopote ne cheamă către mântuire.
Aș fi vrut să fie viața mai frumoasă
Pe pământul nostru roditor din fire.

Iar în calea noastră ce spre chinuri duce,
Pângărit e totul: legea, limba, locul;
Dar suntem de veacuri apărați de cruce,
Știm ce e povara, știm ce e norocul…

Dragostea de țară este între maluri,
Far ce luminează de o veșnicie!
Setea de dreptate și de idealuri
S-a hrănit cu sânge și cu sărăcie!

Mi se frânge noaptea-n două pe o carte,
Nu am nicio vină, n-are nicio vină…
Moartea e aproape, dragostea-i departe,
Cei plecați în ceruri ne trimit lumină!

Și cu rugi amare mă așez la masă,
Simt că tot pământul nu ne poate ține;
Iar la mine-acasă, nu mai sunt acasă,
Iarna e prea lungă, verile-s puține.

Cei rămași aicea, dincolo de moarte,
Au și nanocipuri, au și malformații,
Nu sunt nici pe lună, nu sunt nici pe marte,
Cum sunt toți poeții fără înclinații,

Culminând în presă sau la vreo chermeză,
Din puterea minții, ne vorbesc în pungă…
Cei atinși de fulger nu mai au proteză
Și ne sapă groapa c-o lopată ciungă.

Cei loviți de trenuri sângeră în gură,
Cei ce sunt lunatici sunt străini din fire.
Cei ce nu-și asumă altă lovitură
Sunt doar prizonierii mrejei din iubire.
Și beau apă pură întru limpezire.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Răspunsul universului

A revărsat spre mine universul
Ce-am oferit: negație, durere.
Mi-e viața gri, opac e înțelesul
Trecutului, ce sapă în tăcere.

Cresc fricile, ciudate încrengături,
Îmi obturează calea înspre lume.
Prin ele văd din viața mea frânturi
Și mă întreb când m-am pierdut, anume.

În nopți de gânduri tulburi și durere,
M-am agățat de lună-n disperare
Și am strigat, rupând a mea tăcere,
Că vreau să-mi caut vad de vindecare.

Răspunsul universului s-a-ntors.
S-a revărsat în ochi un cer albastru,
Iar gândul, altădată tenebros,
Simțeam cum luminează ca un astru.

Și am lăsat să curgă înspre mine
Iubirea, ce-aștepta abandonată.
Mi-am regăsit încrederea în sine
Și voi lupta s-o țin nealterată.

Redactor: Cristina Pasca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

LUPUL

Eu, am avut un lup
Ce mi-a păzit lumina
În noaptea cea adâncă
Urla fără hodină

Chema-n ajutor frații
Din rasa cea canină
Și m-apărau cu toții
De hoții de lumină

Iar frații săi de haită
Erau și frații mei
Si-am biruit cu toții
Noi, singuri, singurei

Din halca sorții crude
Rupeam cu sete zile
Și împărțeam lupește
Din orele-i umile

Lupul cel alb și singur
A-mbătrânit cu mine
În vizuina vieții
Blana-i de cald imi ține

I-am dat ca hrană, vise
Sălaș, sufletul meu
Și-l țin mereu aproape
Căci lupul alb, sunt eu

O viață am împărțit
Zilele noastre-n doi
Și când sosi-va vremea
Pleca-vom amândoi

Director editorial: Camelia Corina Boț

Viața în culori

Adesea am parcurs același drum
Pe urma întâmplărilor neașteptate
Și-am încercat tăcerea s-o sugrum
În lumea recăderilor treptate.

Am încercat doar veacul să-l dobor
Printre atâtea zile și cutume
S-a nimerit cândva mai mult să zbor,
Prin lumea întâlnirilor postume.

M-am sprijinit de un mănunchi de flori;
Nu sunt prea inspirat în nemurire.
Am desenat o viață în culori,
În alb și negru poate-o amintire.

Adesea am rămas în avanpost
Supus iubirilor de-odinioară
Și azi mai caut încă adăpost
Când urc același prag ce mă coboară.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cunoaște-mă iar!

Din coaja literelor am luat mir de iasomie
Și mi-am uns toate tălpile drumului care duc
până la tine.
Pentru orice zi de dezluminare, recunoaște-mă!
Te văd.
Nu știu de ce îți schimbi uneltele când mă șlefuiești.
Nu voi rămâne în fiecare zi la fel.
Îmbracă-mă într-o haină Domnească
și cântă-mi cu fluierul.
Timpul numește-l ca pe mine: Doina întâiei șezători.
Nu-mi da forma în minte în orice zi.
Cheamă-mă și cuvântul își ridică toate stăvilarele!
O bătaie de inimi ne unește.
Voi veni. Așteaptă-mă în locul acela.
Vom rămâne numai noi și focul.
Focul nostru încă pâlpâie în vatra primului cuvânt
– Prima promisiune.
Ce adiere de gânduri neînțeleasă!
Ce priveliște văd în explicație!
Doar ea, numai ea rămâne
Ca mireasma în ziua dezluminării,
Și, piere ca pașii mei încă nefăcuți în drumul către tine.
Recunoaște-mi glasul și vei afla totul;
Nu ți-am spus până astăzi, dar,
Nici un zeu și niciun Dumnezeu
Nu ar putea să îmi oprească
Acele gânduri rămase între cuvinte;
Cuvintele pe care încă nu ți le-am spus,
Și, n-am făcut plecăciune în fața lor.
Nu mă suspecta! N-am știut până astăzi
Că umblam cu tălpile goale pe cuvintele încă nezise.
S-a păstrat secretul în izvorul noului alfabet.
Nu mă suspecta de lacrimile încă neizvorâte
La auzirea primei tale bătăi de inimi.
Mi s-a spus că amândoi avem aceeași mamă
Și același gânduri.
Stăvilarele ne sunt ridicate înaintea luminii!
Nu ți-am spus până astăzi că tu ești
Cel căruia trebuia să îi spun doar câteva litere,
Pentru toate cuvintele încă nerostite,
Definitiv, nu provizoriu, în altele,
Ascunse ca într-o poezie.
Nu ți-am spus. Cunoaște-mă și e recunoaște-mă.

Redactor: Nela Viorica Boda

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Călător prin viață

M-am născut să fiu liber ca fluturele-n zbor,
Iar când arșița m-ar arde, din neștiutul izvor
Iute m-aş adăpa fără tăgadă din al inimii fior
Ce tânjește în surdină după un suflet iubitor.

M-am născut să descopăr plinătatea misterului
Ce dăinuie și se-nfiripă până-n măduva crezului,
Combătând prejudecățile implementate forțat
Din fragedă pruncie, haotic am fost îndoctrinat.

Pornit-am în lume neîncrezător și-nspăimântat,
Mult timp pe sub ruine răspunsuri am tot căutat,
Într-un labirint acustic, bezmetic mă învârteam,
Atâta fals încât de adevăr seama nu-mi dădeam.

Dar nu-nțeleg de ce-n priviri se stârnește focul
Și-n glasul blând în aparență, lăcaș își are gerul
Ce îngheață și rănește fără strop de remușcare,
Un alt suflet care plânge, dar nu cere îndurare.

Când vom învăța și noi oare, că viața-i o cântare?
Gând curat de-om avea, ne vom bucura sub soare
Și mândri și încrezători ne vom împreuna privirea,
Fără teamă sau hățișuri ne vom declara iubirea.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Amforă de lut

Te-aș întreba de viață, de lungile absențe,
Ți-aș da o sărutare și grele penitențe,
Pentru-ale mele lacrimi tu să plătești cu flori,
Să nu mai dormi, de doru-mi, până-n vărsat de zori.

Să te întreb îmi vine, când mergi, dacă nu vezi,
Surâsul meu de lapte, prin verde de livezi,
Dacă-n urechi nu-ți sună, strigarea mea spre tine
Și cum îți trece ziua, când nu mai ești cu mine.

Te-aș întreba azi cine îți mângâie obrazul,
Cine îți este umăr, când e să-nfrunți necazul
Și cine te mai ceartă, când uiți să mai respiri,
Cine îți bate-n poartă cu degete subțiri?

Să-mi spui, aș vrea, de viață, de înfloriri târzii,
Când viața se agață de zile străvezii,
Să-mi povestești de tine, cum ești, când nu-ți mai sunt,
Decât o-nchipuire, o amforă de lut.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Visul unei nopți de vară

Îmi arde în miez de noapte trupul,
Precum torța cu flacăra cea vie.
Îți doresc flămândă iar sărutul,
În el să mă topesc cu bucurie.

Veșmintele-mi desfac nerăbdătoare,
Căci gura ta, azi nu-mi mai e de ajuns,
De-amor, simt carnea toată cum mă doare,
De mii de veacuri în mine e ascuns.

Și te implor cu ochi plin de dorință,
Cu apa ta, tot trupul, să-mi mângâi,
Să speli cu ea întreaga mea ființă,
Cum ai făcut-o și-n noaptea cea dintâi.

Și de amor nebun să ardem împreună,
Cu ape clocotinde-n vălătuci,
Când soarele pe cer o să apună,
Din nou să mă îmbeți cu șoapte dulci,

Ca la final, să explodăm în valuri mari,
Cu crestele semețe înspumate,
Lovindu-ne iar de malurile tari,
Cu trupurile-ntr-unul ferecate.

Dar solitară sunt și-n astă seară,
Cu valurile surde fremătând,
Gândind la visul unei nopți de vară,
Cu amorul în vene iute clocotind.

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

DE FRIGUL LUMII DE-AFARĂ

Brațele tale, în care grăbită m-ascund
Mă învelesc adesea de frigul lumii de-afară.
Sunt ancore parcă, spre țărmuri înalte de prund
Un tainic refugiu, când fricile mă înconjoară.

Tu, flacără vie ce crește-n al iernii decor
Lumină, scânteie, căzută din steaua polară.
Acoperă-mi inima, pansează-i și rana ușor
Și învelește-o de frigul lumii de-afară!

Te simt ca pe-o vrajă ce schimbă tăcerea-n ninsori
Și flori de cristal se pierd în vântul de seară…
Când ninge și-ngheață arcușul atâtor viori,
Să mă-nvelești de frigul lumii de-afară!

Cu calde priviri, mângâi orizontul pustiu
Și-o rază-n apus mai pâlpâie-n norul de ceară.
Nu-mi pasă că-n vise e frig și se face târziu,
Cât timp mă-nvelești de frigul lumii de-afară!

Când se va duce și iarna cu sloiuri și ger
Și-o să adie iar vântul de primăvară
Vom răsădi alte vise, cu aripi de fier
Și vom uita de frigul lumii de-afară!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț