Ștefan Olaru

Prețul

E-atât de ușor să predici din tribuna ta semeață
Când nu ți-ai plătit tributul niciodată, nicăieri…
Fără pieptul smuls de gheară ciuruit ca să mai speri,
Fără terciuri de moarte ți-e ușor să treci prin viață…

E-atât de ușor să predici fără nici măcar să sângeri,
Fără ghimpi crescuți din frunte, fără-o inimă zdrobită…
Când iubirea ta de verde-i doar o frunză ofilită
Și când picurii genunii curg din valea cea de plângeri…

Ți-e ușor să crezi că-n lume veșnicia te răsfață
Fără s-o plătești cu ziua când iubind din tine dai,
Fără strop de iad fierbinte, făr-o ramură de rai…
Când din ciob de rugăciune curge-o lacrimă de gheață !

Cât de mult și cât de lesne plângi pe fiecare rană
Printre sute de morminte când durerea se răsfrânge,
Când furtuna se revarsă pe-un culcuș stropit cu sânge,
Cum ți-e pâinea ta si vinul suflet fără de prihană?

Întrebări fără răspunsuri, zboruri frânte fără rost,
Un ospăț, o simplă cupă ca să bei cu voluptate…
Viața-i un sărut pe-o rază dar și cruda realitate
Și nu poți să-i guști izvorul de iubire fără cost!

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dorina Omota

Fantezie de vară

Mi-am dorit sa-mi ard iubirea într-un crâng de romaniță,
Dar a scânteiat cenușa, atinsă de-o veveriță:
Uitasem că este vară, și că arșița e mare,
Iar în suflet mii de fluturi, îmi cereau o îndurare.

Zefirul plutea alene pe a dorului cărare,
Sărutând cu sete iarba, care se uscase tare
Și-mi aduse-o ploaie lină ca o dulce ‘mbratisare,
Care îmi străpunse gândul, cu-amintiri de neuitare.

Precum Phoenix din cenușă a ieșit triumfătoare,
Dragostea de-un timp apusă, făcând gălăgie mare,
Ce să fac?…Eram sătulă de atâta-nveșunare,
Așadar am dat deoparte spinii grei de supărare.

Ce-a urmat nu voi a spune ca să-mi păstrez demnitatea
Dar când soarele apune, trag jos storul și-aștept noaptea
Iară vouă dragi prieteni vă las curiozitatea
De a nu-mi cunoaște visul sau…poate realitatea?

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Didi Grosu

Fereastră spre rai

În grădina din fereastră
Teiul susură în geam
Să-mi deschid spre marea-albastră
Visul agățat de-un ram!

Să-i deschid ferestrei mele
Larg, un iris spre azur,
Pe-un covor de albăstrele
Stele bolții să-i mai fur!

Ochiul minții las deschis,
Drogul slovei să-mi inunde
C-un sărut de mac aprins
Gândul toamnelor fecunde!

Aș înmuguri-n cuvinte
Și-n ferestrele deschise
Mi-ai așterne dinainte
Flori de rai demult promise!

În grădina poeziei
Mi-ai deschis fereastra mie
Și din trilul ciocârliei
Torni în suflet armonie!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nuța Crăciun

dimensiune nostalgică

am învățat în timp
că oricât aș fi de tristă
lumea nu se oprește în loc
să ia parte la tristețea mea,
că oricât aș fi de departe,
lumea e doar la o aruncătură de băț

am învățat să văd și să iau doar partea bună a lucrurilor,
pentru că în timp înveți și așa te protejezi,
te ajuți și învingi…

acum mă simt bine în pielea mea,
nu mai fug de mine printre oameni
și nu mă mai tem de singurătate,
ea are partea ei bună,
de fapt toate lucrurile au partea lor bună
chiar și tristețea,
de unde altundeva să-și ia îngerii mila?

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Florentina Savu

M-AM NĂSCUT CAPRICORN

M-am născut Capricorn.
Într-o iarnă grea
De crăpa oul pe masă…
Steaua mea n-a zâmbit,
Lumea pentru mine
Era mult prea săracă!
Am îmbogățit-o
Cu gângurit de copil,
Cu visuri
Absurd de frumoase,
Cu pajiști de verde
În cântec,
Cu lacrima-ntoarsă
Spre zâmbet,
Cu zâmbetul vitregit
Chiar de viață!

M-am născut Capricorn,
Cu voință și determinare,
Lipsită de scutul iubirii
Dar mereu visătoare,
Mereu luptând
Pentru gura mea de aer și apă,
Pentru gura mea de Iubire
Și zborul din aripă,
Iertând timpul,
Iertând viața și moartea,
Iertând tot veninul
Venit din gurile-amare!

M-am născut Capricorn,
Cu dorul cocoțat
Pe stânci abrupte
În căutare de tinerețe,
De verde pentru suflet și minte…
Poate stâncile
Au fost prea abrupte,
Poate oamenii întâlniți
Nu au fost cei mai potriviți,
Poate jocul de șah, adoptat,
Mi-a dat mat,
Poate tăcutul din mine
A fost perimat,
Poate!

M-am născut Capricorn
Într-o casă veche
Și aproape dărăpănată,
Am înghițit din gerul
De pe masă
Cu foamea de lapte
Și setea de viață,
Am trecut pragul sărăciei
Cu inima vioară
Și gândul arcuș,
Am evadat din spațiul
Mirării
În cel al Cunoașterii
Și am cucerit prieteni,
Și zâmbete,
Și lacrimi din marea
De patimi…

M-am născut Capricorn,
Cu iubirea drept buzunar
Și sinceritatea cămașă,
Cu ochii petice de cer
Și cu buzele petale de
Nădejde…
Am sărit podețe
Și-atâtea pârleazuri,
Cu patru picioare de speranță
Și-o inimă mare
Cât o viață.
Am ales să iubesc,
Să am suflet de cerb
Și cu gând acerb
Să străbat culmile vieții
La trap sau la pas,
Să alin dureri,
Să ocolesc necaz,
Să aduc surâs
Acolo unde bucurii
Deloc nu-s.
Dar vânători m-au vânat
Și sufletul
Mi l-au hașurat!

M-am născut Capricorn
Și nu accept înfrângeri,
Șu nu accept căderi
Și nici gloanțele venite
Din disperări,
Din invidii și micimi
De suflete sterpe,
Nu accept umilințe
Nemeritate,
Vreau în jurul meu
Doar oameni frumoși,
Oameni care știu ce vor,
Care nu bâjbâie
Ca niște chiori,
Respingând evidentul
Din ei înșiși
Și din cei de alături!
Asta sunt, asta am fost
Și ăsta îmi va fi,
Cât voi mai fi,
Desigur și Rost!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Violeta Andrei Stoicescu

PLOAIE DE VARĂ

Arşița verii,
Glasul tăcerii…
Cheamă spre seară
Ploaia de vară.

Raza de soare
Cu resemnare
Se pierde-n zare
În grabă mare…

Natura-i toată
Încețoşată…
Norii se-adună,
Deodată tună,

Fulgere albe
Se prind în salbe.
În depărtare,
Sub frământare,

Un val de mare
Stă în picioare.
Vântul aleargă,
Urma să-i şteargă

C-o adiere
Şi-ndată piere…
Stropi grei de ploaie
Curg în şiroaie.

Lanul fierbinte
Tace cuminte,
Chiar dac-afară
Plouă a vară,

Iar pe răzoare
E sărbătoare
Şi în grădină,
Ca o cortină,

Coboară lină
O boare fină…
Zefirul tace,
Noapte se face,

Luna-şi presară
Argintul iară…
Ce uşurare!
Din nou răcoare!

Violeta Andrei Stoicescu (din volumul de poezii „Între lacrimă și zâmbet”)

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Georgeta Istrate

SFATURI

Pe patul de suferință
Nu mai e loc de căință,
Te-ajută sfântă credință
Și cu dramul de voință.

Poți să ai averi cu carul,
Palate, ca în povești,
Când ți se umple paharul,
Pe toate le părăsești.

Poți avea mii de prieteni,
Copii, frați, părinți, cumnați,
Nimeni drama nu-ți trăiește,
Deși sunt îngrijorați.

Numai Bunul Dumnezeu
Te-ajută când ți-este greu
Și te vindecă de boală,
Din patul morții te scoală.

Așadar, amicii mei,
Ce vă credeți astăzi zmei,
Nu uitați, țineți la voi,
Iar la ceilalți, mai apoi!

Trăiți clipa efemeră,
Iubiți viață pasageră,
Chiar de mai aveți nevoi,
Că nu luați nimic cu voi!

Râdeți, chefuiti, dansați,
Iubiți-vă, nu uitați:
Bucurați-vă întruna,
Viața este numai una!

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Constantin Mosor

LACUL CU APĂ  VERDE

,,ÎN  VALEA DE CENUȘĂ  E-UN LAC CU APĂ  VERDE”
Ca veșnicia ierbii în palma primăverii
Care abia așteaptă să  înflorească merii
Prin care pașii noștri, încet-încet s-or pierde.

Cenușa nu e rodul tăciunilor din sobă!
Tăciunii niciodată nu-și vând cenușăria!
Asemenea păcate nici Dumnezeu n-aprobă.
În fața lor nici umbra nu-și scoate pălăria!

,,Un lac cu apă verde” ca haina primăverii,
În valea de cenușă, nu e o întâmplare,
Ci e divinitate, e semnul mângâierii
Stăpânului Luminii, iar semnele sunt clare.

Un lac cu apă verde împodobit cu nuferi
Și trestii printre care înoată nemurirea,
Zidește noi speranțe, încât să nu mai suferi
Ca o îndrăgostire ce s-a pierdut cu firea.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Marilena Răghinaru

Mi-e dor…

Mi-e dor să te mai sun acum, iubite,
Să îmi transmiți, prin gând, o mângâiere,
O alinare-a inimii zdrobite,
Zbătându-se, nostalgic, în tăcere.

Mi-e dor, din versuri, să îți simt iubirea,
Ce, ca o poezie, ne-a legat,
În visul meu să îți revăd privirea
De Zburător din Eden exilat.

Mi-e dor de ziua când aprinse buze
S-au întâlnit în tainicul sărut,
Convinși că suntem alintați de muze
În clipa când noi doi ne-am cunoscut.

Mi-e dor de mâna-ți mângâindu-mi părul
Când glasul tău șoptea încântător
Că sunt magia și că-ți sunt fiorul
De dragoste de viață dătător.

Mi-e dor să-ți spun, prin vorbe ticluite,
Că astăzi crunt m-apasă depărtarea
Și-n stihuri, doar din lacrimi zămislite,
Înăbuș plânsul, dorul, întristarea…

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Tănasă Costina

Muza

Bat la ușa timpului acum
Să îl rog să nu se mai grăbească,
Tocmai am găsit frumosul drum
Ce-mi aduce pacea sufletească.

Stau pe malul apei și ascult
Cântecul de seamă al naturii,
Zgomotul urban l-am dat pe „mut”,
M-am luat la braț cu trubadurii.

Soarele se oglindește-n apă,
Razele mă fugăresc pe-alee
Pescăruși se ceartă, se împacă,
Își scriu zi de zi o odisee.

Gândul meu își caută ponton,
Vrea să acosteze lângă muză,
Să se-mbrace-n versul de bonton
Care vrea să-i fie călăuză.

Porumbei îmi ciugulesc din vers,
II prind și pe ei în poezie,
Mă eliberez în vers de stres
Și mă-ncarc cu pură energie.

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț