Zbor spre înălțimi

„E riuscimmo a riveder le stelle”

Per un lungo periodo
Vissi momenti amari
Di incertezza, di terrore,
Ed estenuanti attese
Sempre in bilico
Fra il bene e il male.

Furono momenti bruciati
Svaniti nel nulla,
Sogni infranti, ali spezzate
Da un nemico invisibile,
Eppure così crudele,
Che cercava di disperdere
La fiaccolata, segno di pace.

Però, noi anime belle,
in quel cammino impetuoso
Riuscimmo a restare uniti,
Riuscimmo a dissipare
La nebbia che ci copriva gli occhi
Consolidammo la nostra fede
„E riuscimmo a riveder le stelle”.

„Am reușit să revedem stelele”

Pentru o lungă perioadă
Am trăit momente amare,
De incertitudine, de teroare,
Așteptări extenuante,
Mereu în cumpănă
Între bine și rău.

Au fost momente arse,
Risipite aievea,
Vise înfrânte, aripi frânte
De un dușman invizibil,
Dar, de o cruzime,
Încât încerca să dezbine
Marșul în semn de pace.

Dar, noi, suflete frumoase,
În acel mers impetuos,
Reușeam să rămânem uniți,
Reușeam să împrăștiem
Ceața care ne învăluia ochii,
Consolidând credința noastră
Reușind să revedem stelele.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lumină blândă

Am adormit azi noapte, lăcrimând,
de doruri ne’mplinite și speranțe
ce mi s-au stins în suflet, rând pe rând…
Și, dintr-odată, Tu m-ai luat în brațe,
iar eu șopteam o rugăciune-n gând:

<O, Doamne Sfinte, nu îmi da ce-Ți cer,
dă-mi doar ce știi că îmi va fi spre bine!
Cu Tine toate temerile pier,
uitate sunt tristețe și suspine,

Lumină blândă îmi așezi pe tâmple,
neliniștile să mi le-odihnesc,
știind că tot ce-o fi să mi se-ntâmple
e voia Ta. Părinte-Ți mulțumesc!>
…
Și m-am trezit. Spre stele pasager,
un vis frumos trecea prin zări senine,
învăluit în unde de mister.
Fusesem, pentru-o vreme, lângă Tine,
„O CLIPĂ, INIMA MI SE FĂCUSE CER”!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

PAHARUL SĂ MĂ PLÂNGĂ

nu mă certa iubito sunt vinul tinereții
trandafiriu și aspru zdrobit în teascul vieții
am fermentat în floarea surâsului tău dulce
și beat de clarul lunii bat cuiele în cruce

nu mă căiesc de clipa ce s-a uscat în palmă
în mine comedia s-a transformat în dramă
ce nu-nțeleg acuma e cine a stins lumina
și cine vrea să cadă în liniște cortina

sunt beat de gustul dulce al gândului amar
aud chemări de îngeri făcute în zadar
îmi beau acum trecutul și veacul ne-nceput
tu strânge-mă în brațe și fă-mă dispărut

țintesc cu arma-n mână orbite fără ochi
mai fă-ți un semn al crucii descântă-mi de deochi
mă mușcă lighioane de tâmple și de frunte
parfumul gurii tale îl las să mi se-ntâmple

tu limpede ispită nu mă certa că vinul
are vederea scurtă și gustul ca pelinul
îmi limpezește visul acesta pământesc
în care iadul pare un cântec îngeresc

mă lași să-mi beau amarul din râuri tulburate
de-o lume ce ne-nfige cuțitele în spate
în negura aceasta mi s-a-mbătat cuvântul
se clatină cu mine și cerul și pământul

privește zorii zilei mă latră și mă mușcă
și viața mă pândește cu sufletul în cușcă
din ochii tăi de mamă sorb muntele de sare
când singur mi-este mersul în mâini și pe picioare

nu mă certa iubito cu gust de pere coapte
reconstruiește-mi trupul în fiecare noapte
blesteamă-mă să-mi fie din ce în ce mai bine
nu mă certa iubito căci beau de dor de tine

paharul să mă plângă pân’ mi s-o umple gura
neguvernat mi-e gândul… în cap harababura

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

VIS

De pe malul Prutului,
Spre ograda fratelui
De pe malul celălalt,
Doar apele ne despart.

Întind mână să-l sărut,
Dar sunt despărțit de Prut,
Plin cu lacrimile grele
Ale lui și ale mele.

Martor azi și în trecut
La ce soartă am avut…
Viiturile, puhoi,
Au rupt podul dintre noi.

Am rămas doar cu oftatul
Și dorul unul de altul.
Ardă-i focul, potentații,
Care au despărțit frații!

Ei orfani la ei acasă,
Noi, cu dorul ce ne-apasă.
Măicuța noastră bătrână
Tot oftează și suspină.

Ziua-ntreagă ea bocește
O doină, pe românește,
Îmbrăcată în catrință
Și în suflet cu credință.

Și se roagă să nu moară,
Să-și revadă fiii iară,
Împreună să trăiască
În ograda românească.

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

VIAȚA PE CARE ȘI-O DOREA

De ce încă prețuiești vise rupte
așchii libere care încă mai dor
mintea și sufletul uită lacrimile
din ochii mei triști în toate aceste seri.
Nu auzi: briza vântului a revenit
mângâierea lui nu va fi niciodată o iluzie
încredințează-ți visele tale, ea va fi fericită
vei avea zile minunate și multe emoții.
Vei descoperi cum este viața totul luminat
dintr-un soare cald care îți mângâie fața
despre care credeai că a dispărut pentru totdeauna
pentru că erai orb și plin de amărăciune.
O viață atât de frumoasă trăită doar în vise
el va veni spre tine deschizându-și brațele
îi vei simți mirosul, își va lăsa amprenta
nu vei mai găsi nici o urmă a rănilor tale.
Vei auzi o voce clară care îți vorbește încet
o bătaie în piept care te va înnebuni
începe-ți alergarea, mână în mână
pare să atingă cerul înainte de a muri.
Este viața ta, cea pe care ti-ai dorit-o
noua iubire la care ai visat
toate chinurile trec
bucură-te de tot acest extaz și așa să fie.
Nu va mai fi un drum întunecat
o fereastră niciodată luminată
o amintire care doare inima
mangaieri sincere pe care le poti fura.
Nu vei mai vărsa lacrimi amare
pe pernă înainte de culcare
ușa nu se va deschide noaptea
nu te va lăsa niciodată în alt pat.
O viață atât de frumoasă trăită doar în vise
…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ce-am sperat și ce-am primit?

Sunt țipătul clipei pierdute în lava,
Eruptă-n războiul aprins de guverne,
Când văd că din țară rămâne epava,
A tot ce-am crezut că sunt glorii eterne.

Se zbate în haos și tremură glia,
De-atâta trădare, de-atâtea minciuni,
Văzând cum se taie-n fâșii România,
Și cum un popor tot așteaptă minuni.

Furați și frustrați de orice speranță,
Spre ziua de mâine privesc speriați,
Gândind la scumpiri și la marea creanță,
La care trei sferturi vor fi condamnați.

Opriți genocidul! Opriți nebunia!
Opriți mascarada în care trăim,
Și nu mai fardați cu-amăgiri agonia,
În timp ce ne dați să sorbim doar venin!

Am obosit de a voastră ‘ Iubire’
Cu ea ne-ați tot stors de păduri și câmpii,
Pe care românii le-aveau moștenire,
Iar azi nu mai au decât lanuri pustii.

Și cât să mai plângem pierdutele steme?
Și cât să-mpărțim un salariu mizer?
Când voi huzuriți și ne spuneți alene:
Că cel vinovat e un fost minister

Sunteți deopotrivă și vreți doar puterea,
Lozinca, vom face-i ceva expirat:
Oooo! Dacă-ați bea doar o clipă din fierea
Pe care ne-ați dat-o deși v-am votat.

Rușine, rușine…! La toți să vă fie,
Partide, guverne și chiar președinți,
Cu riscul de-a arde în flăcări de vie,
O ură de moarte mă scoate din minți!..

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Bate vântul…

Bate vântul dinspre toamnă,
Semn c-a mai trecut o vară…
Nisipul clepsidra-şi toarnă
Şi n-o face prima oară!

Ne măsoară timpul viaţa…
Verile-au trecut de-a rândul,
Se scurtează dimineaţa
Şi rămâi frate cu gândul!

Parcă-i ieri când erai tânăr
Şi timpu-ţi stătea în faţă,
Greutăţi n-aveai pe umăr
Drag ţi -era în dimineață!

Şi -acum ţi-este dragă viaţa,
Visezi aripi să îţi crească…
Dar riduri brăzdează fața
Trupul dă să-mbătrânească!

Prin câte-a trecut săracul,
De-ar putea să povestească…
Ţi-e şi milă de el dragul,
De unde aripi să-i crească?

Şi cu toate astea frate
Luptă-te cât poţi cu viaţa,
Ia-ţi şi tu o libertate
Dragă-ţi fie dimineaţa!

Prinde-te de ce îţi place…
Poate că te-atrage versul
Când n-ai tristeţii ce-i face,
Explorează-i universul!

Şi de n-ai scris niciodată,
Să începi acum a scrie…
Să nu ai prejudecată,
Treci şi scrie poezie!

Şi de-ţi bate vântul toamnei,
Tu să sorbi clipe din viață
Şi la alţii picuri toarnă,
Bucură-i în dimineață!

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Matematică

Știi, dintre toate ecuațiile a căror soluție era previzibilă
Niciuna nu are mai multe necunoscute, nedescifrabile
Decât ecuația materială a vieții. Compromisuri,
Adunări, scăderi, variante variabile și acelea
Niciodată sume egale, mereu dă cu diferență
Și resturi rămase doar rest, undeva după o virgulă
Mereu prezentă. Mereu interpusă între exactitatea
Calculului și rezultatul de după un egal neegal.
Doar paralelele rămân mereu paralele, niciodată
Decise spre o intersecție viabilă, nedorind să sfideze
Legile nescrise ale absolutului matematic, distant.
Nici măcar congruența nu mai e utilă de demonstrat.
Doar parabolele se încăpățânează să dezvolte funcții
Insensibile la valorile date lui x, incompatibile cu y.
Rezolvarea? Un puzzle întortocheat, cu piese lipsă
Fără înmulțiri controlate, produs egalat doar
De renunțări la împărțiri ale căror câturi să dea cu rest.
Nu îmi rămâne decât să dau foc cărții de matematică,
Creatoare de ecuații imposibile, fără rezolvări reale,
Și să oblig paralelele, să facă un ocol. Pentru o vreme.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Voi pleca

Într-o zi voi pleca, să nu pui întrebări,
Las tăcerea la poartă, cu-ndoieli și chemări…
Nu vei ști că în suflet ți-am făcut un altar,
La plecare, las brazii să înalțe hotar

Între lumea de vise, unde mi te chemam
Și poteca pe care bolovani sfărâmam…
Tu îmi ești dor și stâncă, mi-ești albastru și zbor,
Eu îți sunt o nălucă, tu îmi ești vânător.

Într-o zi voi pleca, iau cu mine iubirea
Ce ți-a fost dăruită, să îi plângi nenuntirea…
Voi lăsa flori albastre să îți râdă-n privire,
Două stele să-ți fie ,pe-o chemare, strivire.

De mă cauți în zarea unde macii fac nuntă,
Vei găsi doar o umbră, ce tăcerea o-nfruntă,
Voi pleca în amurg, când bat clopote-n cer,
Voi lăsa doar o lună învelită-n mister.

Te-am iubit îngeresc, fără patimi și stele,
M-ai iubit pământean, ca un dans printre iele.
Voi divide în două, voi jertfi o iubire,
Voi lua flori de măr, voi lăsa mistuire…

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț