Zbor spre înălțimi

E TOAMNĂ IAR

E toamnă iar iubite,-i toamnă iar,
Cafeaua are gustul mai amar
Și frunzele se-ngrămădesc la geam
Căci le-a gonit rugina de pe ram,

Stropii reci de ploaie parcă-s beți
Cad înadins, să biciuie-n pomeți
Suntem de zâmbet parcă tot mai goi,
Vara s-a ofilit, cu tot cu noi,

Nostalgiile, uscate flori în glastră
Par niște umbre reci în preajma noastră
Cu gheara unei crengi de măr uscat,
Pervazul inimii deja l-au sfâșiat.

Buze crăpate, sorb tristeți din dalii
Curcubeul curge din vitralii,
Și eu cu toamna, la urechea ta
Iubite vreau să-ți spun, să-ți spun ceva!

Să-ți spun, să strig, să urlu din toți porii,
Că ni se duc din vise toți cocorii,
Că toate-n noi răsun-a pustiire
Și calendarul nostru-i mai subțire…!

Ne mustră timpu-n roțile dințate
A unui ceas, ce-n două piepturi bate
Că risipim secundele-n nimicuri,
Nu sigilăm orgoliile-n plicuri!

Și între noi, stă ușa și-un perete
Și-un munte dintr-o stâncă de regrete,
Dar mai aștept ca ziua care vine
C-un deget să te-mpingă către mine.

Și toamna-mi face semn cu ochiul stâng,
Că mi-te aduce ea, deci n-am să plâng!

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Plouă

Cum se duse vara ca un foc de paie!
Și din codru frunza prinse-a ninge,
De prin ceruri curge nesfârșita ploaie
Iar poiana, fără tine, plânge.

Cum se duse urma nopților albastre,
Cu mirosul tău și cu suspine!
Și din cer sentința depărtării noastre
Varsă ploaie rece peste mine.

Cum se duse-n umbra nopților senine
Luna, ce ne lumina doar nouă!
Codru-și plânge frunza, eu te plâng pe tine
Și din lacrimile noastre plouă.

Și de ce poteca îți ascunde pașii
Cu covor de frunză ruginie?
Și de ce curg norii, ei ți-or fi părtașii
De mă-neacă-n ploaia plumburie?

Cum se duse vara și goli pădurea!
Și mă prinse pustnic pe coline;
Peste gânduri triste ce mă duc aiurea,
Plouă plânsul dragostei de tine.

Refactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mi-e toamnă

Poeme scrie toamna pe poteci,
Apusul se-odihnește prin frunzare,
Cu fiecare clipă mă petreci,
Dar pui, absent, iubirea-n buzunare.

Tu-mi ești, în fiecare clipă, poezie,
Copaci, în toamnă, cer înmugurirea,
Eu, pentru tine, sunt o nebunie
Și, vinovat, ți-ascunzi ușor privirea.

,,Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt”,
Iar frunzele-au pornit în cătănie,
Mi se apleacă dorul la pământ,
Împovărat, ca toamna ruginie.

Mi-e toamnă și te simt înstrăinat,
Albastrul nu-mi mai râde în privire,
În părul meu acum s-au aninat
Tăceri și brume…și mi-e istovire.

În vatră, focul scapără scântei,
Mă mângâie-un parfum de mere coapte.
Văd umbra ta pierdută pe alei,
Pe vânt se trec acum sinistre șoapte.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Toamna din vis

Apa aceasta stranie, neștiută de nimeni,
de pești azurii și leneși băgată în seamă,
dată mi-a fost s-o privesc un timp de pe mal,
deși pe celălalt țărm se bănuiește o altă poveste
și-n murmur copacii de-aramă mă cheamă.

Și apa aceasta necunoscută, prieteni,
cu barca ce-i trece uneori nepăsătoare pe val,
cu păsări gonite astăzi de foșnetul toamnei,
dată ne-a fost tuturor s-o privim un timp de pe mal!

Și de am trece-o spre țărmul întrezărit,
prea devreme fiind, ne-ar certa roșul din frunze,
s-ar încrunta greu norii cu dinți de metal
și ierburi verzi încă pe țărm ne-ar împunge.

E – știți și voi- e toamna din vis, așteptând răbdătoare
vara noastră de-aici să-și verse încet aurul zării!
Și-atunci îngăduit ne va fi s-o trecem zâmbind,
apa aceasta necunoscută, în reveria de culori a serii.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ție, cu drag

Octombrie-mi mână din ram,
Foi ca untul ori ca vinul,
Trandafiri târzii-n bairam
Distilează fin pelinul…

Despuiați de cânt și roade,
Pomi, metanii fac sub vânt,
Zbor naiade să deznoade
Echilibrele-n pământ…

În miros de must și poame
Și-n parfum de crizanteme,
Să erupi simțit-ai foame
Drept în lacu-mi de dileme…

Te ascult cum suni cavalul
Cu privirea-ți de cleștar,
Potolind duios tot valul
Din vreun gând cam prea hoinar…

Iar când își tresar argintul
Pletele-ți cârlionțate,
Înrămat de dor ți-e chipul
Chiar și-n clipele zimțate.

Cu balanța-n palma dreaptă
Și cu seninu-n priviri,
Vom zbura pe-a toamnei treaptă,
Să-i fim primăverii, miri!…

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Redactor: Nela Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

La malul mării

Noaptea cerne stele
Pe întinsul mării
Valuri le înghite…
Și se nasc în valuri
.
Din adâncul clocot
Și din fumul zării
Luna varsă lacrimi
de argint pe maluri
.
Pe-altarul speranței
Cronos-vieți strivește
Sfârtecă iubirea,
Dragostea sugrumă
.
Idealuri frânge
Numai cât privește
Hera cea geloasă
Prima… cea din urmă
.
Hermes arcu-ntinde
Dorul îl trimite
Afrodita-l prinde
Într-un joc de iele
………………………
Și se nasc în valuri
Valuri le înghite…
Pe întinsul mării
Noaptea cerne stele!

autor Constantin Traciuc
din volumul LA MALUL MĂRII

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nu mai știam…

Trebăluiam prin vis,
aveam apusuri de înfrânt,
când, tam-nisam,
îmi apăruseși iară-n
cămașa ta de vânt,…
un cor de vorbe
răstignite-n gând,
cerșeau de-acolo, dintre stele,
un cuvânt,…
și nu mai știam, amarnic,
dacă-ți sunt,
sau dacă ești,…
reală, sau pierdută
în povești…

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Amurg

Firele de păr rebele s-au albit demult la față
Semn că anii au trecut și au luat cu ei tribut,
Pingelind câte-o opincă viața nu te mai răsfață,
Gândurile lapidare scormonesc ce-ai petrecut.
Zorile îți sunt departe iar amurgu-ți bate-n geam,
Pașii parcă-s mai molateci și nu vor să se grăbească,
Încă mintea ți-i deșteptă și se-ntrece în bairam,
Doar așa e mersul vieții, pe cărarea omenească.
Au fost poate zile bune îmbrăcate-n flori de tei
Și-au trecut precum o boare peste părul înspicat,
Ai primit răsplata minții cu lumină de la zei
Prinzând visul de-o aripă cu un sceptru de-mpărat.
Au fost zile bune, rele, ca o pasăre în zbor
Către cerul cel albastru ai privit adeseori,
Căutând mereu răspunsuri pentru omul trecător,
Le-ai primit sau poate adesea au rămas scăldate-n nori.
Dar acum către amurg zilele îți par mai scurte,
Mai aduni holde-n hambare pentru cei din urma ta
Și te-așezi pe-o bancă-n tinnă ca pe șaua unui munte
Să-ți auzi râzând nepoții care-n joc s-or avânta.

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

ULTIMA DEPEȘĂ

De-ar ști, în limba ta să cheme îngeri
Cuvintele-mi rănite de tăceri,
Ți-ar vindeca departele când sângeri
Călcâiul cel cu urma nicăieri.

Atât e de frumoasă ascultarea
De pui urechea la pământ și-asculți
Smerirea frunzelor umbrind cărarea
Pe care calcă îngerii desculți!…

Ți-am scris pe codobelci o elegie,
Ca trăgănata doină de la noi,
De parcă dincolo de veșnicie
Ți-aș fi trimis depeșă în război.

Bați tobele la focurile-apașe,
Saharele străbați cu beduini,
Furi șarpele din templele incașe…
E larg imperiul tău de peregrini.

Soldați de teracotă stau de pază,
Orașul interzis mi te-a furat…
Un soldățel de plumb te mai visează,
De tine, fără vreme, reformat.

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț