Zbor spre înălțimi

COPIII ALBAȘTRI

V-aduceți aminte când, doi câte doi,
Pășeam înspre școală frumoși și cuminți
Ce multe decenii-au trecut peste noi,
Dar clipele-acelea sunt foc de fierbinți!

Costume albastre ca bolta de de cer,
Purtam cu mândrie, de parcă zburam,
Iar dascălii-aceia cu mână de fier,
Știau să inspire iubiri, gram cu gram!

Iubirea de carte era ca un vis,
Un vis fără care sub frunți am fi goi!
Doar cartea trezește un nou paradis,
Acel fără care cred că-i de-o seamă cu noi!

V-aduceți aminte de școala din prund,
De zâmbetul sacru al lămpii cu gaz?
Copiii albaștri, cu zâmbet profund,
Mâncau demnitate pe pâine, iar az`

Se trag de șireturi cu dascălii lor,
Spunându-le simplu; „dirigă și prof!”
În mintea lor, cartea nu scutură spor!
Mulți nu știu ce-nseamnă un biet apostrof!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Azi

Azi ai sufletul curat,
Crești lumina fericirii,
Pe-un cuvânt încercănat,
Cerni culorile iubirii.

Azi pictezi cu galben clipa,
Îi crești vene de uimire,
Vrei să îi călești aripa,
În cuptorul din simțire.

Azi răsfiri nea din cuvinte,
Peste lutul amăgirii
Reîmbraci un vis fierbinte,
Cu albastrul împlinirii.

Azi aduni și violetul,
Din potire de răbdare,
Alungi gânduri și regretul,
În pădurea din iertare.

Azi îmbărbătezi speranța,
Strigi prin văi de nerăbdare,
Îmblânzești în palme ceața,
Aduni roua din culoare.

Azi rescrii pe fila vieții,
Doar cu verdele robust,
Zdrobești mugurul tristeții,
Sub călcâi de vis îngust.

Azi înveșmântezi tăcerea,
Cu mătăsuri de-asfințit,
Colorezi cu roz durerea,
O alungi spre infinit.

Azi ți-e inima vioară,
Cântă-n jar din răsărit,
Strune albe se-nfioară,
Cerul firii e uimit.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

FĂRĂ LEAC

N-am pat, nici somn, nici vis în care-aș plânge
Dar am un junghi adânc înfipt în coaste
Și cruste, câteva pline de sânge
Ca un soldat pe frontul cu năpaste

Prieteni n-am și nu mai am nici mamă
În vene am doar vicii și otravă
Dar văd cum universul se destramă
Și nu râvnesc nici glorie, nici slavă

N-am lacrimi, glas, nici chip în oglindire
Doar numele în clar, cioplit în piatră
Sub care am ascuns câte-o iubire
Dar focul ei mă arde ca o vatră

Mai am un filament incandescent
În becul din cutia craniană
Și-mpart lumina-n versuri, iminent
Ca pe o flacără la fiece icoană

N-am leac, nici doctor, nici altar sfințit
Mă bântuie o febră ca de ciumă
Și-n trup mocnește jarul mărunțit
Cu un vătrai ce-l scurmă și m-afumă

N-am tratament, nici leac de respirat
Plămânii mei duhnesc a naftalină
Și stau ca un cadavru-mbălsămat
În morga literară tot mai plină

Aici nu au tavane, nici fereastră
Doar mucegai și iz de cloramină
Iar noaptea după sfert e mai sihastră
Căci n-am la căpătâi nicio lumină.

Text și pictură Lidia Zadeh

Atelier
Pictură a/p 120×120

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Intâlniri succesive

Am întâlnit pe strada mea o umbră
Căuta un om pe care să-l umbrească
Și am avut o revelație sumbră
Că umbra mea n-o să mă recunoască

Am întâlnit pe-o filă un cuvânt
Căuta o viață necuvântătoare
Și am ascuns o lacrimă-n pământ
Să nu mai văd cuvântul cum mă doare

Am întâlnit și un poem nescris
Prostituând cuvintele rimate
Dar umbra mea încet s-a sinucis
În întuneric de singurătate

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Reinventare

Nu știu să-mbătrânesc printre comete
În Raiul pământesc m-am împăcat
Cu visele ce vor să se repete
Chiar de-am căzut cu Venus în păcat.

Nu am dovezi de dor sau nemurire
De efemerul vieții mă ating
Căci mușcă toamnele fără oprire.
Când mă înalț , în trupul meu mă sting.

Din când în când îmi iau din nou avântul
În fața ceții n-am dat înapoi, 
Nu fac nici pe deșteptul,  nici pe sfântul
Dar mai renasc din Viața de Apoi

Și voi ciopli mereu în piatră seacă
La adăpostul primului meu nimb;
Las cutele din inimă să-mi treacă
Când scrumul într-o flacără-l preschimb.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

AMÂNÂND DESTINUL

Lampa mea de pe comodă nu mai e de mult la modă,trebuie schimbată.
O să-mi au un licurici şi-o să mi-l aşez aici, pe podeaua mată.
Din aripa unui greier ce-mi înfige-adânc în creier murmur de diezi,
O să-mi inventez oglindă, s-o atârn tacit în grindă, nadă pentru iezi.
Luna-şi rimelează geana, eu răstorn în vin cerneala şi mai scriu pasteluri.
Din balcon clipesc spre soare nude semne de-ntrebare, croşetând danteluri.
În piscină, marţi, pisica îşi îneacă şi ea frica de eclipsa lunii.
Nasturii se prind de oase, literele sunt apoase şi-mi irigă sânii.

Miercurea sunt iar plecată după mintea scelerată ce-mi vânează cordul.
Caută-mă în apus sau în răsăritul dus să dezgheţe nordul.
Fac acupunctură-n vie toţi măceşii din câmpie sângerându-mi macii.
Noaptea îşi deşiră splina, gerul îşi asumă vina c-a-ngheţat copacii.
În cireşile de mai şi-n grădinile din rai înfloresc iar lotuşi.
Eu posed la butoniere cratime cu iz de mere să-nţelegi că totuşi,
Până şi apusu-i mov şi furnicile-n alcov vin să-şi fiarbă vinul…
Numai tu, cu dinţi de lapte rupi din mine înc-o noapte, amânând destinul.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Muribunzi

Se moare cu lacrimi, se moare cu dor,
Se moare-n noroi sau pe-o culme semeață,
Și-n fiece moarte e-o sete de viață,
E-un strop de văzduh pentru ultimul zbor…

Litanii vuiesc intr-o trecere sfântă
Și toate-s amare, și toate sunt goale…
Când umbra s-a scurs cu-ale ei rotocoale
Pe-un vechi curcubeu unde clopote cântă…

Se moare pe lanțul ce nu te supune,
Se moare plutind printre frunze
deșarte,
Se moare proscris între viață și moarte,
Se moare străpuns în a ta slăbiciune!

Și chiar de-ai trăit între ziduri de piatră,
Ascuns într-un con unde totul se curmă,
Ești vasul împins în aval fără cârmă,
Ești trunchiul cel sterp, ești fântâna uscată…

Se moare cu viață, trăind din belșug,
Lovit peste rană, robit și flămând…
Te-nvinge dușmanul din propriul tău gând,
Se moare pe scuturi, se moare la rug…

Și totuși trăim răspândiți printre fameni
O viața ascunsă, o viață banală..
Și numai când lupii flămânzi dau navală
Găsim muribunzi demnitatea de oameni!

Când viața se vinde la târg pe-o minciună,
Murim căutând mântuire in ea…
Răspunsul prieten e-n inima ta
Cât încă există o lume mai bună!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

De toamnă am să mor

De toamnă am să mor, când am să mor,
Bolnavă de octombrie și simt,
Aci, sub coasta stângă cum mă dor,
De-acuma toate. Doctore, consimt

Să scoți această inimă bolnavă,
Să-mi pui în loc o piatră de granit,
Se pare c-am băut ceva otravă,
Așa nu se mai poate să mă mint!

Voi încerca o nouă terapie,
Mă voi hrăni cu aerul din munți,
Da, știu că piatra-aceea nu e vie,
Dar lucru-acesta nu-l vor ști prea mulți.

Voi trece drept un om ca oarecare
Și voi zâmbi la fel ca mai ‘nainte,
Eu știu că de octombrie se moare,
Tu spui că antidotul stă-n cuvinte.

Nu, doctore, îți spun, am încercat!
Mi s-au tot dat cuvinte pe rețetă
Și m-am mințit că e adevărat ,
Iar astăzi mor de moartea asta lentă.

De un octombrie prea incurabil,
De-o toamnă ce mă macină încet,
Măcar tu, doctore, fii rezonabil
Și nu-mi impune traiul de ascet!

Dă-mi voie să trăiesc periculos,
Oricum tu știi că toate-acum mă dor,
În toamnă m-am născut, ce paradox!
Și tot în toamnă simt că am să mor.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

1)Scrabble

Este o nebunie să credem
că ecoul necuvintelor
ar putea fi închis
într-un balon de săpun..
Adevărul
răzbate dincolo
de puzzelul necunoscutelor
rămase
pe o tablă de scrabble..

2)

Suflet pereche

Inima mea
își construise-n jur,
o cetățuie
din ziduri groase,
de granit…
prezența ta le-a spulberat
cu un cuvânt,
în ziua-n care
ne-am privit…

De ani întregi
îți compuneam poeme,
dintotdeauna
te-am purtat în suflet
și te-am așteptat…
am rătăcit prin timp,
în rugăciune
te-am purtat,
în jurul meu, te-am căutat…

Mi-ai apărut în cale
cu un zâmbet
și-atunci,
un glas divin
mi-a spus,
că Tu – ești jumătatea
ce divinul Tată
în calea vieții mele, a adus…

Te prețuiesc
cu sufletul și versul meu
înaripat
zâmbind spre soare,
spre stelele surori…
te-mbrătișez
cu tot ceea ce sunt,
purtând în inimă
un curcubeu de flori!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Și dulce și amar

îmi bate la fereastră toamna
cu lacrima de frunză și de cer,
se duce încă o vară-n goană,
luând cu ea și visu-mi efemer.

și a venit cu aripa rănită o albină,
spunând că vara a plecat grăbită,
că frunza-i galbenă-n grădină
și-i speriată, tremură, suspină…

când vântul o atinge tandru cu aripa,  
înfiorată tremură de amoru-i de o clipă
și taina dragostei duios se înfiripă
în toamna ce se așterne, sub talpă.

frunza geme durerea-i fără vrere,
vara s-a dus, trecând ca o părere,
doar greierii stângaci mai cântă,
lau viori și-n concert se avântă.

când luna se înalță sus pe boltă,
cu frumusețea-i albă ne încântă,
foșnind sfios și vântul se înfioară
prin toamna asta dulce și  amară…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț