Zbor spre înălțimi

Sunt…

Sunt doar o frunză rătăcită-n vânt,
Corăbier pe-o mare în furtună,
Sunt lacrima ce curge în cuvânt,
Sunt un nebun dansând sub clar de lună.

Sunt ploaia ce pământul îl sărută,
Sunt un Luceafăr prăbușit în hău,
Sunt un străjer de veghe la redută,
Un fulg de nea căzut în părul tău.

Sunt un izvor cu apă cristalină
Din care Unicornii se adapă,
Sunt condamnatul fără nicio vină,
Sunt un apus pe-ntiderea de apă.

Sunt albatros cu aripile frânte,
Un călător prin zările străine,
Un trubadur menit să vă încânte,
O umbră rătăcind printre ruine.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

„Nec pluribus impar”

Cine știe unde șade
Bunul Simț, acela care,
Nu mergea doar la parade?
Amintirea lui mă doare!

Oameni cu puțină carte,
Îl hrăneau cu gânduri bune,
Și-l lăsau pe mai departe,
Când plecau spre a apune!

Bunul Simț ștergea omături,
Inimilor fără soare!
Îl găseai mereu alături
De Cuvântul de Onoare!

Erau, când aici, când colo…
Amândoi aveau renume!
Astăzi, bieții umblă solo!
Puțini vor să și-i asume!

Nici Cuvântul de Onoare,
Și nici Bunul Simț n-au viață
Precum razele de soare,
Printre suflete de gheață!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Te-aş fi oprit

te-aş fi oprit dacă-ai fi vrut să-mi fii
timp fără capăt, pernă căpătâi –
te-aş fi ţinut în braţe înc-un ceas
chiar de-ar fi fost tot ce mi-a mai rămas.
te-aş fi privit în ochi şi ţi-aş fi spus
că nici-un vis nu-mi poate fi de-ajuns
până nu vii, până nu curgi în mine
într-un limbaj reinventat de tine,
într-o pulsare-a tâmplei dezgolite
sub palma ta, sub ochii tăi, iubite!
sub foşnetul luminii ţi-aş fi prins
inima-n palme, ochiul tău desprins
dintr-o durere-a vieţii fără sens,
de lacrimi şi regrete l-aş fi şters –
sub pasul tău prelung m-aş fi făcut
cărări cu flori şi soare, de-ai fi vrut,
din aşteptări ţi-aş fi ţesut poveşti
să-ţi fie felinar spre căi cereşti
întrun vârtej ireversibil, infinit.

te-aş fi oprit … dacă m-ai fi iubit.

Mai târziu …

mai târziu vor ninge geruri
peste zări desperecheate
și secunde-ncremenite
sub vreun tragic semn de noapte
torturant, cu-nfrigurare,
căuta-vor printre stele
gânduri vechi, nepieptănate,
șiruri albe de mărgele
deșirate a uitare,
conturându-ți amintirea
pe un colț de cer, pe-o frunză,
pe un zbor cât nesfârșirea.
mai târziu va bate vântul
prin cuvintele nespuse
și-om ascunde-adânc în inimi
toamnele demult apuse.
dar acum … zâmbește-mi! haide!
minte-mă rostind: „mereu”!
și-o să uit că veșnicia
e doar pentru Dumnezeu.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

DOR DE PRIMAVARĂ

Aștept ca să curgă verde crud,
Și ramurile viu să înverzească,
Din nou ciripit de păsări să aud,
Raze de soare să strălucească.

Când penelul din sufletul meu,
Imi pictează amintiri de neuitat,
Florile de măr apar instantaneu,
Prin anotimpul ce-i neschimbat.

Eu aș vrea să fiu un fir de iarbă,
Ca să simt cum vântul mă alintă,
Iubirea sufletul să-mi absoarbă,
În timp ce inima să nu mă mintă.

Si gândul zboară printre cuvinte
Sufletul din bucăți se întregește,
Primăvara prin aducerile-aminte
Aduce inimii bucuria că trăiește.

Iar când primăvara mult dorită,
Va călca peste câmp de ghiocei,
Viața ne va zâmbi divin însorită
Cu simfonii de iubire printre ei.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Așteptări

Tu poți să stai de mână cu trecutul,
la mine clipa este de-mprumut,
trăiesc în datorii de la-nceput,
sperând să-ți fur cu buzele sărutul.

Când steaua mea, spre tine prea curată,
deși tăcută, încă o ascult,
că n-a ajuns la tine mai demult,
îmi dojenesc secunda vinovată.

Greșeli mai vechi clepsidra o răstoarnă
iar timpul curge astăzi spre apus;
eu mă întorc în loc să mă las dus,
dar șuieră-ntre noi un vânt de iarnă.

Poate cândva târziu frigul va trece,
dar amintirea mea va fi tribut,
și numai tu vei ști ce n-am știut,
când eu o să te-aștept pe bolta rece.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

SEOLAN

Motto:
aș dori să mă topesc într-o lacrimă,
și-n ea să-și oprească soarele razele
și să plâng la capătul luminii…
(Emil Cioran)

cum să-ți vorbesc despre ceea ce nu pot exprima/ despre ceea ce abia pot gândi / ce să spun despre ceea ce simt ce se petrece cu mine / când inima abia îți dă putere să fii/ ce cuvinte să inventez strălucite poate de aur / pentru a exprima ceea ce nu e decât o stare/ tu care vii de pe alt tărâm prințesă care nu-ți pasă de titlu/ nu știi nu dorești decât să fii / frumusețea o porți cu tine ca ceva tainic neștiut/ sentimentul se naște spontan viu doar prin privire / strălucirea e prea puternică pentru a fi percepută/ o frumusețe care topește ființa până la lacrimi/ tu atât de fragilă și aleasă / ca o apariție fină vaporoasă venită de departe / miracol evanescent scânteietor ca un porțelan oriental / care nu vrei să știi de tine trăiești doar în șoaptă/ ce simt ce trăiesc cum să te exprimi când porți o taină/ cum să te-apropii când se află în tine / cum să porți o o frumusețe care părunde și te dizolvă/ și simți cum ființa ta e o metamorfoză / nu mai ești pur și simplu/ ființa este doar o stare / separată de tine fără suportul fizic / nu mai exiști real material / doar starea există interiorul incandescent / arderea aflată dincolo de cuvinte/ dar nu este ceva abstract nicidecum /este generată de o entitate o ființă necunoscută de frumusețea însăși/ despre care nu poți vorbi aproape fără nume/ ceva nedefinit care îți frânge ființa/ ești străpuns nevăzut ca într-o incizie / fulgerat de o lumină uriașă/ care pătrunde adânc în tine/ ești ars până la temelie/ nu mai rămâne decât cenușa/ dar sub ea în afara ei se află ceva cineva/ care aprinde această flacără nevăzută…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

TRECERE

Aerul se face alb de atâta așteptare,
Trec poștașii de nisip abătuți pe râuri reci,
Nori de toamnă se destramă în aceeași depărtare 
Streașina se scurge-n picuri peste Raiurile seci.

O să trec și prin biserici dacă plouă într-o parte
Pe când iarna mai adoarme pe tablouri de verbină,
Pe altarele de seară șuier’ îngerii departe
Și trec brume glaciare în șuvițe de lumină.

Somnul fiecarei frunze doarme-n pliul pleoapei mele
Și orașul cel de ceară se întoarce-n felinare,
Numai tu te-ntorci în păsări cum se-ntoarce prafu’-n stele
Și e gri ca în pustie, și e frig ca o-ntomnare.

Eu mă-nalț usor spre tine ca un fluture de-ramă
Și trec viespi neostoite prin secunda din pendule,
Cai de lapte îmi aleargă sufletul de criprogramă
Desfrunzind ninsori albastre și-ntrebând dacă-s destule?

Și mai ninge și iar ninge cu iluzii de nisip
Nu găsesc nici Styxul astăzi, doar o mască fără chip…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

MAI SUS DE FLUTURI, ȘI MAI SUS DE VRĂBII

Ca șoimul să scrutezi necunoscutul,
Imensitatea marilor oceane,
Nu mai căuta în lumea noastră scutul
Unde se-ascund perfidele capcane.

E-o lume strâmbă, cu cărări facile,
E-o lume de mizerii și de riscuri,
Încrede-te-n aripile-ți fragile,
Desfă-ți-le… și zboară către piscuri.

Țintește-n zbor spre coamele de munte,
Mai sus de vrăbii… și mai sus de fluturi,
Înfruntă, stoic, vânturile crunte,
Spre ținte ’nalte, vei plăti tributuri.

Când vei simți căderea din înalturi,
Și în picaj, mai dă din aripi, încă,
Doar zbaterea te duce printre vulturi
Unde-s stăpânii vârfului de stâncă…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ghiocelul

De sub troiene tăcute se-nalță firul plăpând,
Nu ca semn de sărbătoare, ci din iarnă evadând;
Scoate fruntea către soare să-și arate rostul lui,
Ca o pată de lumină pe obrazul câmpului.
Ghiocelul, alb la față, nu zâmbește, nici nu plânge,
Poartă-n cupa lui de gheață frigul care îl mai strânge;
Știe parcă: orice rază tremură și se destramă,
Și-n adâncul primăverii doarme iarna ca o teamă.
Rămâne firul plăpând, neatins de soarta grea,
Martor al iernii tăcute, sub cerul cel plin de nea;
Fără glas și fără sunet, dar cu demnitate pură,
Purtând lumina tăcută prin zăpada cea obscură.
De-o da Domnul vreme bună și gheața nu-l va mai strânge,
Va culege raze blânde fără lacrimi, fără sânge
Și le-o duce-n lume toate ca un sol de primăvară.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

BOLNAV DE POEZIE

De atâta poezie,
M-am scrântit la scăfârlie,
Văd absurd, şi văd enorm,
Văd metafore, când dorm.
Văd că-i rai în strai şi-n grai,
Şi aramă în maramă
Văd un ram în sfântul hram
Şi o ţară în brăţară,
Râu, în grâu şi râu în brâu,
Şi un frâu în vechi desfrâu,
Văd un urs în fin discurs
Şi o iadă în pleiadă,
Multă ură în cultură,
Multă ceaţă, în dulceaţă,
Minte, în încălţăminte,
Oră-n horă şi în noră,
Oi în ploi şi în trifoi,
Jar de veghe în stejar,
Jar, asemeni, în pojar,
Văd un şal, în mareşal,
Cârd de boi, în tărăboi,
Un caval, în caşcaval,
Văd un zeu în cimpanzeu,
Aflu veste, din poveste,
Dar, de mâine, hop-şa-şa,
Voi încăleca pe-o şa
Şi mă duc, sfidând rigoarea,
Să-mi descânte baba Floarea.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț