Zbor spre înălțimi

Despre dor…

În graiul spicului de-acasă
Și-n lutul greu prins într-un plug,
În limba dulce și frumoasă,
Stă dorul-cântec în amurg.

Că nu e vorbă pusă-n palme,
Băută din ulcior cu apă…
Din ale  sorții ape calme
Clepsidra vremii se adapă.

Cuvântul dor are de toate:
Iubire, crez și jurământ,
Frânturi de viață și de moarte
Și rădăcini aspre-n pământ.

Doar unu-i dorul scump de țară,
Ce-și duce chinul prin străini,
Și altu-i dorul care ară
În porți mâncate de rugini.

În lume este dor de mamă,
De frați, nepoți și de bunici,
De chipul mamei prins în ramă.
E dor de oamenii de-aici.

Dar dorul care face punte
Între dorința de-a iubi
Și între gându-ascuns sub frunte,
E dorul nostru de a ști!

De-aceea, azi, mi-e dor și doare,
Căci dorul nostru nu-i ușor,
E prins în razele de soare…
De veșnicie-mi este dor!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

DURERE

Ne dor toate oasele
și umbra dintre cuvinte…
Ne doare departele
despărțit de prea aproape!
Ne doare dorul
și ceața amurgului
risipit prea devreme…
Ne doare uitarea
sau floarea fără petale
și fără de culoare!
Ne doare desfrunzirea
și visul cu jertfă atins…
Ne doare artroza trupului
ca rana din frunza arămie!

Uneori, ne doare și infinitul
și răutatea, intoleranța!
Degeaba le avem pe toate,
că toate se duc
pe-o apă îndoliată!
Ne dor toate oasele,
dar și umbra dintre cuvinte…
Ne doare și clipa ce trece
și viața ce se stinge…
Dar cel mai mult doare lacrima
a ceea ce am trăit,
sau a ceea ce n-am trăit!
Doare somnul…sau trezirea,
cunoașterea sau ​ neputința…
Și tăcerea mai doare uneori!
Pauza sângelui
sau cea dintre cuvinte!
Numai amnezia nu doare,
nici lumina din credință!
Dar, în general, ne dor ​ toate oasele…
și umbra dintre cuvinte!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Vale

M-am rănit pe buza gropii
într-un colț de stea furată
ce privea nevinovată
când simțea că te apropii.

Cum din raza ei subțire
s-a desprins o întrebare:
care-i coasta ce mă doare,
nu e doar o amintire?

Nu din ea ești plămădită?
Îți e sânge, îți e viață,
veșnicia ce răsfață
o simțire tăinuită.

Ai desprins din dorul moale
rugăciunea de mătase,
și pe tine te dor oase,
nu te mai uita la vale!

Când lumina înșelată
îți ascunde înserarea,
ochii tăi adânci ca marea
tac spre bolta înstelată.

Din păreri necunoscute
ai ales o veche vină,
dar iubirea ta divină,
buza gropii o ascute.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nu-mi mai sunt destul!

Mă simt aiurea! Mă încorsetează
Anii din mine. Vreau să evadeze,
Spre alte existenţe să migreze,
Cu ei ornată, vârsta mea trenează!

Să-mi fiu eu mie însumi începutul,
Să nu port tare de la ancestorii
Vârstaţi de timp şi efemeri ca norii,
Ei vor odraslei să îi fie scutul.

Dar, nu! Lumina, nu o ţii ascunsă!
De ziduri iluzorii, ea trece
Prin noi, cu noi, nemuritor petrece
Eternitatea, făr’ de-a fi ajunsă.

Îmi stivui anii în banal pătul.
Cine-ar putea să-i facă să dispară
Din existenţa mea, prea grea povară?
De-o vreme bună nu-mi mai sunt destul!

Volumul ALTERITATE

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

ÎNTÂIUL SOLILOCVIU

Înțepenită între ulucile gardului – viața mea
ca o rugăciune descoperită târziu
printre firidele întortocheate
ale evangheliei Firii.

Populată cu femei goale, diafane
și cu războinici viteji și puternici
robi supremi ai iluziei și ai nemuririi.

Vei spune: sunt numai fantomele,
numai umbrele alcătuirii tale fragile
de carne și oase și sânge.

Doar că oasele trosnesc și se frâng
iar carnea se descompune
și plânge…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Prohod

Voi știți că de o vreme nu mai sărut icoane
Și voi lipsi probabil la ultima mea lecție
Biserica nu-i locul iubirilor profane
Când ești smeritul pașnic cu gândul în erecție

Nici moaște nu mai mângâi sătul de promenade
Pe sub altare false cu popi în travesti
Prefer să-mi duc eu crucea trăirilor nomade
Când îngerii de smoală mă vor despovesti

Dar nu va fi în mine război sau cruciadă
Când voi schimba sutana păgânului meu vers
Cu aripa de înger care-a uitat să cadă
Și-și târâie piciorul într-un nostalgic mers

Îmi veți vedea cerșitul la câte-un cap de pod
Sau prin Sodone false ucise prematur
Cântându-mi răzvrătirea în propriul prohod
Dar nu-mi luați credința cu care mă înjur.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mi-ai răsărit

Am hoinărit, așa, fără o țintă,
Atâtea vieți și nu știu cu ce scop,
Știam că Soarta o să mă tot mintă
Dar încă mai credeam în Horoscop.

M-am risipit și-am ars atâtea veacuri
Și nu știu dacă urme am lăsat,
Bolnav de dor eram, nu găseam leacuri,
Nu puteam fi cu mine împăcat

Dar, nu știu când, mi-ai răsărit, minune,
În suflet primăvară mi-ai zidit,
Îngerii-au coborât să ne cunune,
Te voi iubi, frumos, la infinit.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Umbre de gând

Ploaia de azi a scuturat toți merii
și cad petale albe rând pe rând.
Eu, simplă victimă a primăverii,
te caut printre umbrele de gând.

Cât despre mine, nu-s multe de spus.
Genunchii mei încă ating pământul
în încercarea de-a zbura mai sus,
reinventând frumosul și cuvântul.

Ne-aș recrea pe noi, printr-o poezie
flori albe, roze flori, dulci și amare.
Iubirea care nu a fost să fie…
Mi-e versul mic. Dar lumea-mi este mare!

Măriuca (Ana-Maria Tudorache)

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Prefaceri

arde-mă ochi
până la scrumul din tine
sa rămână focul unica ființă

coboară iadul
trepte de vâlvoare
să fie trupul strigăt de scântei

din toată carnea lasă-mi
doar un firicel de vin
să-mi spele gustul de pelin

fără milă arde
și inima și miezul tău albastru
sa-mi cadă-n grâu țărâna

Director editorial: Camelia Corina Boț