Zbor spre înălțimi

Recompuneri

O aripă e ca un zâmbet pe fața stinsă a regretului.
Din fâlfâitul orizontului se nasc zboruri în degradeuri.
Câte nuanțe are mărul discordiei!

Se aprind focuri seismice în conclavul timpului.
Secundele sunt zvâcniri ale timpanului în egreta silențioasă,
o punte albă între nimic și absolut.

Feriți-vă de constelații! Se vând pe lumini intermitente.

În pântecul voluptos al Căii Lactee,
am conceput prima mântuire serafică.
Din înger am stors tot icnetul păcatului.
A rămas eternitatea viageră.

Încă zâmbesc pe buza regretului.
Dumnezeu este o imagine distorsionată,
în care se amestecă vulgar
stele, antimaterii, luciferi, ape carbogazoase și intimități mistice.

Dar mai opriți odată reflecția antiluminii gnostice!

M-am apropiat tiptil de caruselul unei supernove
și… și… am redevenit copil.
Sunt al tuturor patimilor lumești, până la neființa clasică.

E azi, la început de frondă.
Ochii și-au ales o poziție strategică.
Urmăresc pe sub pleoape tăceri misterioase.
În sfârșit, se odihnesc petunii!

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ce repede mai trece timpul

Vedeți ce repede se trece timpul?
Mai ieri mă îmbrăcam în flori de măr
Și, iată, m-am trezit în anotimpul
Cu fulgi de nea ce mi se prind de păr.

N-am timp ca să clipesc de două ori
Că ziua se afund-adânc în noapte
Și pân’ s-adorm, vin peste mine zori,
Rămân cu gânduri și idei necoapte.

Aleargă timpul, văd c-alerg și eu
Să nu ratez din viața ce mi-i dată,
Dar sunt la vârsta când mi-i pasul greu
Și-n toate, parcă, sunt împiedicată.

• Crezi, timpule, că mă învingi ușor?
  Mă-ncarc cu optimism și cu voință
  Voi bate drumul înspre viitor
  Cu-încredere în mine și credință.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

O AIUREALĂ

A nins azi-noapte, când dormea fără de griji orașul.
S-a așternut destulă nea și, Mimi, nepoțica,
și-a pus mănuși, fular, bocanci și a luat fărașul,
să facă omul mult dorit, cu mama și bunica.

L-au construit cum știm și noi, drept nas i-au pus un morcov,
niște crenguțe-n loc de mâini, cu ochii de cărbuni,
mulți năsturei, pentru veșmânt, din boabe mici de roșcov,
în chip de fes, o crăticioară veche, din străbuni.

Dar omulețul era trist, privirea-i era stinsă…
Trei generații așteptau să fie mulțumit
că i-au dat viață-așa, deodat’, din neaua proaspăt ninsă.
Și el?!… Stătea înțepenit, și rece, și uimit!…

Își spune-n gând:„Ce vremi aiurea, nimic nu-i ca-n alți ani!
Totul e-ntors cu fundu-n sus, mă doare viața asta!
O lume-ntreagă nu visează decât să facă bani!
Așa-și va pierde sufletul și-și va găsi năpasta!”

Doar Mimi gându-i auzea și-i venea o idee:
„Dacă îl pun cu capu-n jos, ne-o vedea cum ar vrea!”
Și îl întoarse imediat și-l puse pe alee…
Iar omulețul zâmbi brusc: „Daaaa… asta-i lumea mea!”.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Hai să trăim ‘nainte de-a muri

Ne-mpiedicăm de prea multă mișcare,
De legi sinistre și de bolșevici,
Dar nu-i vreun univers atât de mare,
Cum este mușuroiul de furnici.

Decât în stupul harnicei albine,
Nu vei găsi în vaste biblioteci,
Așa perfect și simplă-nțelepciune,
Nimeni nu va croi mai drept poteci.

Ne zbatem dezbătând ce nu se-ntâmplă,
Făcând scenarii și luând măsuri,
Simțind răceala glonțului pe tâmplă,
Cu mască peste mască pe figuri.

Acumulăm hormonii fricii-n vene
Și devenim de-odată paranoici,
Uitând că primăvara ne dă semne,
Îngenuncheați ca la comandă, stoici.

O viață fără viață ne străbate,
Un timp fără de timp trăim acum,
De renunțăm la simpla libertate
Și ștergem de pe hartă orice drum.

Când rupem punți în loc să facem poduri,
Când inimile nu mai bat sincron,
Nu vom mai ști nici cum să facem noduri,
Vom exista doar preț de un micron.

Neînsemnat și jalnic ne-o fi traiul
În veacul virusat și decadent,
Veți uita vatra, veți uita vătraiul
Și vă veți stinge lent, poate prea lent.

Dar, hai să ne întoarcem la albine!
N-au legi și nici nu au vreun veghetor,
Ele trăiesc netulburate, cum vezi bine,
Fac ce e de făcut și apoi mor.

Murim și noi, nu este îndoială,
Dar până o vom face, cum ar fi
Să rânduim o altă socoteală
Și să trăim ‘nainte de-a muri.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Undrea

Haotic dans au fulgii în strunga dintre ani,
Iar crivățul ne-alungă cenușa din cuibare,
Ne-nțeapă undrea-n oase spre a hrăni zăgani,
Dar măduva-i puțină și țipă a schimbare.

Par ace de balanță sub vântul infernal
Copacii pustiiți de asuprirea iernii,
Fugim de ger în case ca-n sânul maternal
Și-ntindem pe intenții lenea din vecernii…

Pansează neaua răni de om pricinuite
Ascultător e lutul la zelu-i demiurg,
Pisici sărută câinii în locuri tăinuite
Troiene de păcate aprind iadul din burg…

Au renii de la sănii picioare obosite,
A Moșului privire a înghețat pe daruri,
Scăpăm spre fericiri prin tot mai dese site
Că-s paznici peste vie, nesăbuiții grauri…

Ne-nțeapă undrea-n oase la strunga dintre ani,
Copacii bat mătănii între pământ și cer,
Cuibare curățate vor da pui de titani
Ce-n clonțuri cu iubirea vor birui prin ger…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Confluențe

Mă atingi cu roua firii,
Spăl cenușa de pe gând,
Caut seva fericirii,
În tulpini de vis flămând.

Mă privești cu ochi de vis,
Fur scântei de libertate,
Caut roșul neînvins,
Să brodez zile pătrate.

Mă ascunzi într-un cuvânt,
Spulber praful amăgirii,
Cânt cu al iubirii vânt,
Țes mătasea împlinirii.

Mă răsfiri prin lan robust,
Torc din caier de speranță,
Lacrimi de dreptate gust,
Rup bariere de-aroganță.

Mă cuprinzi cu braț de zori,
Zboară stoluri de idei,
Râd esențe din culori,
Duc pe umeri flori de tei.

Mă întrebi cine sunt eu,
Îți răspund că sunt lumină,
Te renasc în gând mereu,
Din izvor de zi senină.

Mă păstrezi în fald de timp,
Știu să-ți înverzesc fiorii,
Îți sunt galben anotimp,
Pot să te cunun cu zorii.

Mă atingi cu rouă vie,
Azi vibrăm în vena vieții,
Cântă ora sidefie,
Vânăm pulsul tinereții.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ninge

S-a așternut zăpada peste sat,
Îmi ninge printre gânduri răsfirate,
A viscolit pădurea-n lung și-n lat
Mi-a răscolit poveștile uitate,

Mă prinde amintirea către seară,
În jocul fulgilor zburând, răzleți,
Colind de îngeri, albi, coboară
Din cerul cenușiu, printre nămeți.

Fereastra e pictată-n flori de gheața,
De crivățul ce șuieră pe creste,
Când umbrele din casă prins-au viață
Mă rătăcesc în file de poveste,

Înaintez nestingherit prin gânduri,
Grăbită mă îndrept către liman,
Dar gerul adâncește dintre riduri
Când iarna mă colindă pe la geam,

Aud în depărtare zurgălăi,
Mi s-a părut că zăngăne ceva,
Un vuiet se avântă printre văi
E iarna cu alai de vreme rea.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nu mai ninge

Vântul a scăpat din frâu,
ceru-i trist și-i cenușiu
fulgi de nea zboară hai-hui,
eu m-aș plânge dar n-am cui…

Lampa luminează-n cui
iarnă e, zăpadă nu-i …
ziua pleacă-n depărtări,
eu mă duc spre nicăieri…

Și mi-e foame de zăpadă
iarna nu vrea să ne vadă
goi și triști fără adăpost
toate se trec fără rost…

Și ne zbatem în întuneric
visând zăpada himeric…
ce nu vrea să ningă peste noi,
se roagă iarna cu triste ploi.

Grâu-i desculț și ars de dor
nu are frați pe negrul ogor
nici plapuma caldă de omăt ,
se duce iarna-n deșert …

E iarnă, e frig și e târziu
zăpada nu-i și e pustiu
și toate trec se duc de-a valma,
e iarnă și mi-e dor, de mama…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

COLINDUL SFÂNT

Vin colindătorii, azi, omule bun,
Cum vin an de an, în noaptea de Crăciun.
Ei vin cu colindul, primește-i în casă
Cu apă sfințită, că au gura arsă.

Dă-le colăcei, de tine împletiți,
Să-i pună-n trăistuțe, să plece grăbiți
Să cânte la geamuri bătrânii uitați,
Ambiții de durerea fiilor plecați.

Că e ziua Sfântă, ziua de Crăciun,
Și azi, prin minune, tot omul e bun,
Primește în casă, sărac și bogat
Cu colaci făcuți, din grâul curat.

Că- n noapte, Măicuța, a vrut să poposească
La casă de om, pruncul Sfânt să-l nască,
Sau strâns toți îngerii, rugând Tatăl Sfânt
Să-i dea Maicii bune un loc pe pământ.

El, trimise steaua, și a luminat
Grajdul, unde l-a născut pe-al nostru Împărat,
În ieslea cu paie, într-un mic cătun
Isus s-a născut, Fiul lui Dumnezeu bun.

Mama Sfântă-a plâns, frig îi era pruncului,
Dar boii blajini sau strâns toți în jurul lui,
I-au încălzi trupul, suflând peste dânsul,
Mama- l mângâia și îi oprea plânsul.

Pe cer, Steaua Mare, mândră a răsărit
Peste mări și zări, lumii a vestit,
Nașterea Pruncului Sfânt, Împăratul Lumii întregi,
Mântuitor, pe pământ, ce va dăinui pe veci.

Un prunc Sfânt, un prunc frumos,
Se cheamă Isus Hristos.
De aceia-n noaptea Sfântă cu colinzi venim,
Nașterea Domnului nostru, cu drag să vestim.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț