George Ceaușu

DOR DE DOR
Autor: George Ceaușu

Dor îmi e de paparude
Cu trupuri crude și nude
Ce invocau trivial
Fenomenul pluvial.

Dor de-un munte născător
De cascadă, de izvor,
Ce din pântec izvorăște
Și spre câmpie tot crește.

Dor de vocea diafană
A mamei ce cânta-n strană,
La Paști, dar și la Crăciun
Și mi-a sădit un gând bun…

Azi, privind cerul d-azur
Fără de niciun cusur,
Văd un șoim ce vrea, nu-s glume…
O pasăre să sugrume.

Flacăra-i să nu se stingă
Iau arma cu țeava lungă
Și pușc fără a-l da jos
Pe șoimul cel voluptos.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Madiana Domnita Lascu

Melancolie
Autor Madiana Domnita Lascu

Şi uite c-am mai prins o varã,
E clar, mã-ncearcã iar melancolia,
Mã-ntreb pentru a nu ştiu câta oarã;
Cât va mai ține oare reveria?

Şi bucuria mea e pământească,
În mine s-a aprins o licărire,
E doar speranța care e fireascã
Şi poate cea mai mare fericire!

Cât farmec se ascunde într-o varã,
În răsărit e multã mãreție
Şi în albina ce nectaru-şi cară
Şi greierele cânt-o simfonie.

Şi deodatã-n minte vine teama,
Da, vara asta n-am s-o dau uitãrii,
Cã timpul, totuşi, trece şi-mi dau seama,
Este târziu în faptul înserãrii.

Ce lesne-i sã-nțelegi cã iar e noapte,
Nimic nu poți sã schimbi; pãmântu-a adormit,
Miroase-a fân cosit şi merele-s răscoapte,
Cu sufletul vibrând aştept alt rãsãrit.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Mirela Șoimaru

O grea melancolie
Autor: Șoimaru Mirela

Ai sufletul rănit… Nu mai ceri din rai porunci,
O grea melancolie cu zorii să se nască!
Ce ​ lesne-i dai uitării fiorii de atunci!
Tu te dezbraci cu-ncetul de zarva pământească…
​
Și parcă stai pe rug sau, poate, sub o cruce,
De te dezmiardă surd o neliniște cerească!
Ai sufletul cernit și stai la o răscruce…
Deodată-n ​ somn ți-apare o umbră părintească!
​
Ce ​ farmec au fiorii dulci ai tinereții!
O grea melancolie te-apasă,te apleacă…
Schimbi înfățișarea cu haina bătrâneții,
Tot ce-ai iubit vreodată te-a jefuit sau pleacă!
​
Te chinuiești înfrântă! Merele-s răscoapte,
Precum e uscăciunea din grea melancolie…
Și mi te pregătești să traversezi o noapte,
Așa de-ntunecată, precum o colivie!
​
Din lacrimile tale se naște-un răsărit?!
O vagă licărire în ordinea lumească?!
Doar ochiul tău se-nchide și pare adormit,
O ​ grea melancolie în aură să-ți crească!

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț
​

Anca Man

Melancolie
Autor Anca Man

În noapte, gândul meu hoinar,
Străbate căi fără hotar
Și se întoarce ostenit,
În zori de zi, la răsărit.

Iar sufletul, ca valul mării,
Neliniștit, ar vrea uitării
Să mi te dea… însă nu poate
Și singur e, în miez de noapte.

Melancolie-l iscodești
Și în tristețe-l învelești…
În tainic farmec ne-nțeles,
Răscoapte temeri îi dau ghes.

În suflet firav, adormit,
O licărire s-a ivit…
Deodată-n el se-aprinde viață
Și o fărâmă de speranță.

O rază caldă, îngerească
Mi-aduce pacea pământească,
Că lesne-i să schimbi a ta stare,
Pentru iubire și iertare.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lidia Stan

Toamna vieții mele
Lidia Stan

Pleacă-ncet prin miriști
Vara, spre apus
Prăfuită toată
Și cu gândul dus

Din culcuș de ceață
Dimineți se scoală
Cu ochi-nroșiti
Și privirea goală

Două vaci, alene
Negre cum e mura
Părăsesc în silă
Adormite, șura

Câinele din lanț
Dă încet din coadă
Merele prea coapte
Cad trist în livadă

Vântu-agață lin
Frunze prin fuștei
Albine-ncărcate
Se-ntorc în știubei

Și foșnesc popșoaie
Într-un câmp vecin
Boabele de vie
Se coc în ciorchin

Prin otava crudă
Pe furiș, se-ntoarce
Toamna cânepie
Ce fuioru- și toarce

Liniște, prin rouă
Sun-un clopoțel
Și o buburuza
Urcă pe-un cârcel

Caut o umbrelă
Se adună norii
Țipăt de adio
Ne lasă cocorii

Clatină din cap
Maica mea bătrână
Cu broboadă groasă
Și bățul în mână

A venit iar toamna
Grele-s toate cele
Nu-i doar toamnă, aceasta-i
Toamna vieții mele

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Adrian Vasile Iftime

Efemer

Mă freamătă de tine timpul,
Acestei clipe care ni s-a dat,
Să cucerim doar astăzi amintirea,
Alunecării noastre sfinte in păcat.

Sunt vii piroanele pe tâmple,
Și judecata aspră-a vinului aprins,
Pornit ca un tâlhar la o răscruce,
Să-mi fure anii mei definitiv.

Și simt cum soarta ma-nconjoară,
Peste răstimpul meu pierdut din lut,
Și nu voi fi nicicând ca prima oară,
Când nu știam iubirea de-imprumut.

Vom fi amprente peste lujeri tineri,
Vom fi o pată pe un colț de cer,
O lacrimă ce se sfiește să mai curgă,
Peste-un atac de cord, mult prea stingher.

Trec ospătari cu fețele prea ninse,
Să ne refacă nota la final,
Și noi, doar locatarii unor chipuri stinse,
Și dansatorii ultimului bal.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Paul-Andrei Rîpă

Viaggiatore

La madre Terra
sembra una fornace:
il suo calore
sale piano piano,
mi attraversa,
raggiunge i miei occhi,
li sento bruciare
come carboni ardenti.
Divento cenere
fra le mani di mia madre.
Di là il vento caldo
mi libera.
Io,
un viaggiatore
fra le stelle.

Călător

Mama Terra
pare că este un cuptor:
căldura ei
urcă încet încet,
trece prin mine,
ajungându-mi ochii,
le simt cum ard
precum cărbunii incinși.
Devin cenușă
între degetele mamei mele.
De acolo, vântul cald
mă eliberează.
Eu,
un călător
printre stele.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Flori Comboș

Pe 8 iulie se sărbătoreşte Pricopul (Amuţirea cucului sau Ziua Lupului), o străveche divinitate agrară, care veghează la coacerea grânelor şi are grijă de cei care lucrează pământul.
În satele de pe Valea Mureşului, oamenii denumeau sărbătoarea „Pricopul” pentru că, spuneau ei, „astăzi se pricopseşte grâul de vară”.
Ei aveau credinţa că în această zi nu se lucrează pentru ca „Sfântu’ şi slugile sale, lupii, le vor răpi copiii, iar pe casele lor or da cu tunet şi foc”.
În tradiţia populară, Sfântul Pricopie este cinstit pentru că veghează coacerea semănăturilor, apără recoltele şi casele de fulgere, trăsnete şi grindină.
Tot el ar avea puterea de a face câmpurile să rodească, iar grindina o transforma în picături de apă înainte de a cădea pe pământ.
Pentru a nu îl supăra pe Sfant, femeile făceau pâine şi colăcei pe care-i împărţeau copiilor pentru a nu avea boli tot timpul anului.
O parte din colacii copti se lăsau în holdă, drept ofrandă Sfântului Pricopie, pentru ca grânele să nu se usuce înainte de vreme.
Tradiţii şi obiceiuri identificate şi promovate în cadrul campaniei de comunicare online ”Cultura şi tainele pâinii”, derulate de Russenart Communications şi Gold Maya.
(Reprodus de Flori Gomboş)

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Elena Coca Mahalu

Tăcerea din cuvinte

În odaia nopții reci, am aprins o lumânare
Și la măsuța de lemn, redau gândului culoare,
Pe foi rupte din caiete, altădată cu coperți
Se-ngrămădesc azi cuvinte, zidind în minte cetăți.

O lacrimă strânge-n ea, doruri multe, adunate,
Iar părerile de rău, strigă clipele răbdate,
Cu un tremurat ușor, pana-ncearcă prea grăbită
Să aștearnă rânduri vii, dar foaia-i mototolită…

Inima ar vrea s-aducă liniștea fără sfârșit
Prinsă-n nopțile de vară, de-un luceafăr obosit,
Gânduri mii se răzvrătesc, apoi tac prinse-n cuvinte
Ce iau clipele la rost, transformându-le în ținte…

Zorii zilei strecurați prin ferestrele din suflet
Sting lumina candelei, oprind al versului umblet,
Ca un leac, stă amintirea sub ochii greu încercați,
Altădată plini de neguri, azi senini și resemnați,
Trece-o zi, și încă una, suntem de timp condamnați…

Autor: Elena Coca Mahalu

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Iuliana Cozma

În lacrimi de iubire

Aprind o lumânare și tresar
Se-ngrămădesc în mine clipe vii
Din visele răbdate se nasc iar
Speranțele ce îmi păreau târzii.

O lacrimă îmi luminează chipul,
Mi-e sufletul aprins de căutare
Un leac îmi este marea și nisipul,
Când de la țărm privesc o altă zare.

Părerile de rău și-au spus cuvântul
Orice sfârșit e clar alt început,
Ce în mister o să aducă precum vântul
În tremurat un vis necunoscut.

Autor: Iuliana Cozma

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț