ÎNVOLBURARE
Departe de noi amurgul se lasă,
Umbre sălbatice se ţin de mână,
Codrul ne cheamă în liniştea deasă
Desculţi prin verdeaţa păgână
Parcă se-aprinde pădurea în vale,
Soarele vânăt pătrunde prin scorburi,
Lasă-te-n iarba necoaptă şi moale
Sângele meu crud să-l învolburi
Redactor: Relu Popescu
Redactor sef: Camelia Boț
Cântecul lebedei
În ziua aceea, pentru ultima oară,
Te-am prins în mâini ca pe-un arcuș de vioară.
Un cântec de leagăn voiam să-ți îngân,
Să-ți trezesc inima sau măcar un plămân.
Strunele n-au mai vrut să răspundă
La apăsarea aceea absurdă.
Șoaptele buzelor muribunde
Cerșeau providenței sutimi de secunde.
Un cântec de lebădă s-a așternut,
Strigătul spiritului în ultim minut.
Versuri și pictură Liliana Răcătău
Din volumul în lucru RIME ÎN CULORI
Redactor: Daniela Konovală
Redactor sef: Camelia Boț
TEII
Marin RADA
Ședeam față-n față
fără să ne privim,
cuvintele noastre
se făceau depărtare,
de atâta liniște
în care ne risipim,
se aud frunzele
foșnind pe cărare…
Poate sunt gândurile mele,
mi-am zis
și am tras perdeaua
cu mâna,
printre ramuri
sau, poate, prin vis,
trecuseră stelele,
luna…
Erau primii pași
făcuți împreună
pe drum,
teii înfloriseră
pentru tine,
vara era pe sfârșite
acum,
iarba se îngălbenea
pe coline,
Prea grăbit
trecea acum timpul meu,
începeam să-nțeleg
depărtarea,
poate că la capătul aleii
sunt eu…
Teii își scutură,
în liniște, floarea…
03.08.2023
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor sef: Camelia Boț
Dăinuire
Sărută-mi lin tăcerea, sărută-mi primul vers,
Când ale mele visuri, croindu-și zbor din mers,
Vin către tine-n undă, ca spre un infinit,
Deşi găsit în lume, vei fi de negăsit!
Îţi cânta din înalturi copacii mei cu rod,
Îţi văd întins ecoul până se face pod,
Până îţi simt fiorul, când dai de-al meu fior…
Deşi îți sunt în braţe, mă negăsești … de dor!
Mai lasă-mă să-ți umblu prin gând ca-ntr-un palat
De chihlimbar și aur, de murmur înstelat…
Și lasă-mă să-ți dăinui în albul însetat
De preafrumos, că-n inimi, ninsori în floare-au dat!
Redactor: Relu Popescu
Redactor sef: Camelia Boț
Anotimpuri
Am adormit pe-o margine de nor
Cu ochii ațintiți în depărtare
Iar visul m-a purtat în aprig zbor
Tot mai departe, dincolo de zare.
Pe pleoape îmi ningea cu amintiri
Și cu dorințele neîmplinite,
Călcam desculț pe spini de trandafiri,
Băteam la geamuri veșnic zăbrelite.
Îmi era vară, zbor de pescăruș,
Corăbii albe lunecau pe valuri,
Vioara mângâiată de arcuș
Se auzea de dincolo de maluri.
Îmi era toamnă cu miros de must,
Piereau departe păsări călătoare,
Imi era dor, voiam să te mai gust
Voiam să uit că urma ta mă doare.
Îmi era iarnă, viscol nemilos,
Zăpada mă-ngropa până la umăr,
Tristețea mă mușca până la os,
Secundele nu mai puteam să număr.
Tot mai aștept să nască primăveri
Cu ghiocei și soare zâmbitor,
Un mâine să răsară după ieri
Să îți oprească pasul călător.
Redactor: Relu Popescu
Redactor sef: Camelia Boț
Când se face-n gânduri seară
Nu-i târziu chiar de apusul în perdele se-mpletește,
Nu-i târziu chiar dacă noaptea se strecoară cu pași moi
În odaia de mătase, unde sufletul plutește
Peste ridurile zilei, peste-al grijilor altoi…
Nu-i târziu, devreme-i încă timpul să-l măsori cu sfoară
Rănile dintr-un călcâi cresc în lacrimi de tăcere,
O culoare strângi în suflet, când se face-n gânduri seară
Un Arhanghel se pogoară împăcând orice durere.
Nu-i târziu să țeși lumină în aripa întrupării,
Să te lepezi de uitare prin cununa de măslin,
Să-ți porți talpa cu iubire prin grădina acceptării
Să te mântui în minunea apei prefăcută-n vin.
Te ridici. Cortina cade peste veacul plin de lipsă,
Cade zidul ce-a dus umbre peste-un vechi Ierusalim,
Dimineața-n frunte poartă la trezire, o eclipsă
Pentru noua padigramă, hărăzită în destin.
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor sef: Camelia Boț
URECHEA LEGII-AUDE RAR!
Ce vă mirați? N-ați mai văzut
Copaci dormind pe rădăcini,
Când noaptea umblă prin grădini?
Dar, iată un copac căzut!
Păcat și mare și urât.
Vântul cel rău n-a fost pe-aici!
Or fi trecut doi licurici
Credeți că ei l-au omorât?
Bietul copac era bătrân!
M-așez o clipă în genunchi…
Văd urme de tăiș pe trunchi!
Securea s-a ascuns în fân!
Copacul, un vânjos stejar
Mai înainte de-a muri,
Strigă, dar nimeni n-auzi!
Urechea legii-aude rar!
Copaci dormind pe rădăcini…
Asta vedeam când eram țânc!
Da, suflete, suspină-adânc,
S-audă cei care au inimi de spini!
Credeam că e un fapt banal!
Pădurile nu vând copaci!
Doamne, doar tu mai poți să faci
Pentru „topoare”…tribunal!
Redactor: Daniela Konovală
Redactor sef: Camelia Boț
Invită-mă!
Invită-mă în templul Zeiței de Cleștar
Să retrăiesc povestea din nopțile bizare
În care hoinăream nebuni prin calendare…
Te-aștept doar cu un zâmbet și-o floare-n buzunar.
Invită-mă apoi pe crestele-nghețate,
Cu troica să gonim prin albele troiene,
Șoptește-mi la ureche povești norvegiene,
Zidește-mi din omături angelice palate!
Invită-mă pe Lună și spune-mi, dacă vrei,
C-am devenit regina seraficilor aștri,
Seduși de puritatea safirilor albaștri,
Că mii de constelații brăzdează ochii mei!
Invită-mă la vals și spune-mi că mă placi,
C-ai vrea etern prin viață cu mine să plutești,
Aștept încrezătoare cuvântul să-l rostești…
Invită-mă oriunde și spune-mi… Dar tu taci…
Marilena Răghinaru
Redactor: Relu Popescu
Redactor sef: Camelia Boț
Cacealma
Copil sărac, rupeai și tu, ca mieii,
Cu dinți de lapte-a vieții iarbă dură,
Și te visai pornind din bătătură,
Cu spadă, coif și argintat-armură,
Așa, firesc, dând curs și tu ideii,
Că viața e ceva gen „mură-n gură”.
N-a fost așa! Ți-au spus-o răni adânci,
Care-au însângerat de-a lungul vremii
Și pielea ta și florile poienii,
Când Moș Crăciun, pe rând, pierdut-a renii
Și rozul tot din visele de țânci
S-a șters sub albul înghețat al iernii.
Te-ai întrebat atunci (și n-ai răspuns),
Cum, mama mă-sii, te-au mințit poeții,
Că numai miere e-n potirul vieții,
Când tu, mușcând din zorii dimineții,
Simți doar amarul care te-a pătruns
Și te-nfășori cu haina rece-a ceții!
Pendul mahmur, ca de un ștreang, balans,
Între aceste două lumi ciudate,
Ba dormi pe câmp cu iarba verde-n spate,
Ba faci un târg: jumate și jumate,
Când zaruri joci cu viața, în avans,
Punând pe masă clipele furate.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor sef: Camelia Boț
Sufletul meu
Sufletul coboară-n zori, pe pământul încă viu,
Hoinărise un timp prin astre…Noaptea trupul mi-i pustiu
Heruvimii de mătase l-au ademenit prin vis
Iar Arhonii fără suflet, ceru-întreg i l-au promis.
Și-au mințit că sunt atee și că trupul mi-i plăpând
Fluturii îmi pun pe gene, vise care nu se vând,
Dar spre marea lor uimire, din dorințele lumești
Am luat doar clipe care peste noapte le-împlinești.
Sufletul mi-l chem acasă, peste inimă-l așez
Mâinile ridic în aer și rostesc al nostru crez
Ca lumina să coboare peste chipul nostru blând
Întunericul s-alunge, sufletul să-l văd râzând.
Autor: Daniela Damian
28 Iulie 2023, Frumușica, Botoșani
Redactor: Relu Popescu
Redactor sef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 