Zbor spre înălțimi

PE URMELE LUI NICHITA
Mi-e dor

”Mi-e dor să pot să nu-mi mai fie dor de tine”,
iubirea mea dintâi ce dăinui peste timp,
aș vrea să-mi fie dor de verdele din mine,
ce vrea să explodeze, cerșind vieții un nimb.

Mi-e dor să pot să-mi cresc aripi din necuvinte,
să mă înalț prin vers spre înălțimi celeste,
albastrul cerului să curgă-n vers cuminte,
cântând natura, viața, iubirile terestre.

Mi-e dor să pot să cred că încă mai există
în mine bucuria de a trăi frumos
în lumea asta, care pare-atât de tristă
și-n care parcă toate sunt cu susu-n jos.

Mi-e dor să pot să nu-mi mai fie dor de tine,
de-aceea te îmbrac în vers de nemurire.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Doi zarzări înfloriți

Printre zarzării înfloriți,
siluete desculțe…
Nici urmă de tocuri și ploi.
În aerul rotund
nu încape decât un sărut.
Pământul se-nfioară.
Ochii curioși
se-ascund în spatele statuilor de bronz
Nimic special
în această primăvară
care naște tăceri
de nu-mă-uita.

Director editorial: Camelia Corina Boț

DE CE, FEMEIE?!

De ce, femeie, te tulburi și ești tristă?!
Cu veșnicia uneori te cerți…
Ești începutul la toate ce există
Și ai putere-n suflet ca să ierți!

E ziua ta, iar vorba de iubire
E puțin pentru o viață chinuită!
Tu meriți un pocal de fericire
Și o floare, ca să simți că ești iubită!

Căci Dumnezeu ni te-a creat,femeie!
Ți-a pus în ochi tămâie și lumină…
Ai aromă de dulce orhidee,
Ca și stejarul tu ai rădăcină!

Tu ești a vieții sfântă melodie,
Dorințele înfloresc sub pașii tăi,
Iar glasul tău superb parcă adie…
Îți aduc în dar mănunchi de ghiocei!

Tu ești sămânță germinând în toate,
Dar mai presus de fire, tu ești mamă!
Iubești,visezi și suferi peste poate,
Menirea ta e simplă și te cheamă!

Întregești mereu sensurile noastre,
Ne ești și lacrimă și adăpost!
Ești îngerul veghind din stele-albastre…
Și ți-ai găsit, prin noi, un tainic rost!

De ce, femeie, rămâi în tulburare
Și nu-nțelegi, poate-ntr-o viață-ntreagă,
Că meriți să îți găsești a ta cărare,
Iar toți ai tăi, iubind, să te-nțeleagă?!

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dragoste aleasă

Dragoste-nflorită pe-o ie sfințită,
Prin hore-nvârtită, toată despletită!
Te revărs din plinuri, te-adâncesc în linuri,
Te-nalță-n seninuri, să-mi alini pelinuri!

Floricică nouă și scăldată-n rouă,
De la ora două, mir din drag te plouă!
Ți-aștern, inimioară, puf de tămãioară
Când har de vioară te dulce-nfioară!

Dragoste-mireasă, de Soare aleasă,
Lacrimă-crăiasă și lumină deasă!
Mă fulgeri în vise, să-ți aduc, rescrise,
Lumile promise, să te cânte-n mise!

Iată, Clipa ninge, Albul ți-l atinge …
Timpul nu te-nvinge, Dorul nu ți-l stinge!
Floarea mea măiastră, nu te du sihastră
Vino-mi la fereastră, rază sfânt-albastră!

Minune din ceruri, te-or topi-n pasteluri
Nedescrise-n leruri… frumoasele-ți feluri!

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

De dragoste

Așează-ți linia vieții
la mine în palmă,
sculptează-ți chipul
în marmura inimii mele
și scrie pe pergamentul ei
cel mai frumos poem
de iubire.

Îmbracă-mă cu dragostea ta,
pasăre cu ochi albaștri,
adună-mă și mă întregește.
Stinge-mi văpaia de pe buze
cu gura ta
și alungă-mi nopțile
albite de insomnii
cu trupul tău de poveste.

Cuprinde-mi obrajii în căușul
palmelor mângâietoare
și încolăcește-te în jurul meu
ca un colac de salvare ;
nu-ți fie teamă de ninsoarea
de pe părul meu.
Tu ești izvorul nesecat
al vieții mele,
ești respirația cea binefăcătoare.

Așează-ți linia vieții
în inima inimii mele
și fă-mi din fiecare anotimp
o sărbătoare.

Redactor: Viorel Poenaru

Director editorial: Camelia Corina Boț

Poet pe cruce

Eu toată viața am urcat Golgote
Doar crucea o schimbam din când în când
și-mprumutam de la nebuni marote
și spinii altor roze sângerând

Când obosit de câte-o răstignire
mă odihneam pios la umbra mea
venea un vers anemic și subțire
și să mă schimb la față îmi cerea

Și tot veneau Marii de prin Magdale
să-mi șteargă fruntea cu ștergare moi
și așteptau cu lacrime egale
să-mi bat în mână cuie vechi și noi

Și iar plecam privind spre Ghetsimani
Și iar mă îmbătam cu Dumnezeu
că jos,la poala crucilor,golanii
îmi tot vindeau cuvintele pe-un leu

Si-acum bătrân și pocăit de toate
Aștept să mă îngroape cineva
că să cobor Golgote nu se poate
când pana mea nu va mai învia.

Redactor: Viorel Poenaru

Director editorial: Camelia Corina Boț

Zbor spre înălțimi!

Năvalnicul zbor incită,
lacul,
dealul,
și câmpia…
oare, de ce,
ciocârlia
își înalță-atât de sus,
zborul său mirobolant?
Când,
putea la fel de bine
să-l înalțe-ntre sulfine!

Director editorial: Camelia Corina Boț