Ascultă cum bate furtuna la ușă, Cum ploaia se scurge în vise târzii, Cum focul se stinge gemând sub cenușă Iar noaptea se-așterne pe drumuri pustii.
Ascultă cum bate furtuna la geamuri, Cum ploaia inundă un gând prea timid, Cum bufnița cântă ascunsă în ramuri, Cum pleoapele grele nu pot să le-nchid.
Ascultă cum urlă furtuna pe mare, Cum pier pescărușii sub valul suprem, Corăbii-ncercând să găsească scăpare, Cum îngerii murmură sacru blestem.
Ascultă cum râde furtuna în ceruri, Cum luna se sparge în cioburi de foc, Fantome dansează pe după creneluri Iar iele desculțe ne cheamă la joc.
CRONICA UNUI EVENIMENT MULT AȘTEPTAT Florentina Savu (pentru revistă)
Un eveniment cu adevărat frumos desfășurat în comuna Didești, locul in care s-a născut la 16 aprilie 1879 Grigore Pișculescu, cunoscut și sub numele de Gala Galaction și decedat în 8 Martie 1961,viitor preot ortodox, profesor de teologie, ziarist, scriitor, publicist, memorialist, traducător al Bibliei, parlamentar, episcop, membru al Academiei Române, loc în care după 100 de ani fiul satului se întoarce acasă, pentru acest deosebit eveniment, dezvelirea bustului său, al cărui creator este un foarte apreciat artist (pictor și sculptor), membru al UAPTR, cu numeroase premii la activ, primite de peste tot prin lume, domnul Doru Drăgușin. Tot astăzi, 22 iulie 2023, cu ocazia dezvelirii bustului scriitorului Gala Galaction, fiu al Didești-ului, a avut loc un program muzical cu soprana Irinuka, interpretând valoroase piese din folclorul vechi, cu tânărul Răzvan Oprea, caștigator al ediției din 2023 a Festivalului de Folclor „Alexandru Dacian” , cu Radu Diricel și Taraful din comuna Didești. Cu această ocazie, în vatra satului s-au strâns numeroase autorități publice locale, cadre didactice, jurnaliști, poeți, scriitori, artiști, prefectul județului, parlamentari, oameni simpli precum și un sobor de preoți care au efectuat o frumoasă slujbă religioasă, printre care și preotul din satul natal învecinat, Merișani-Dobrotești, Daniel Grama. Au participat de asemenea și cei doi soți, Dana și Dan Gîju, dumneaei soprană, ziarist și editor de carte și soțul colonel în rezervă, scriitor de valoare, fiu al acestui sat, învățătoarea sa fiind chiar o matușă de-a mea, Domnica Anghel. O bucurie deosebită să fac poze cu toți trei și să ne întâlnim și reîntâlnim cu această ocazie, o bucurie de asemenea, bucuria cunoașterii domnului Gheorghită Andrei, (Pădurarul Teleorman, membru al PER), moderatorul acestui eveniment precum și a ziaristului, cu o voce de radio, Gabriel Argeșanu, originar din satul natal, care chiar mi-au bucurat sufletul și i-am cuprins pe toți în amintirile mele. A fost prezentă și doamna Maria Ciurea, cândva responsabilă de înființarea grupului de copii, „Muguri de fluier” din Merișani, care ani la rând s-au bucurat de succes la nivel de țară și nu numai. Clipe de frumos peste care uitarea sau praful nu se vor așterne niciodată. L-am revăzut pe Răzvan Oprea, adolescentul căruia de mic i-a plăcut să cânte din fluier și din caval dar și cu vocea, bucurându-se de mai multe premii și distincții, prima dată văzându-l și ascultându-l la Teatrul Școlar Național „Niște țărani” (Opinca de aur) din Văleni, in compania soților învățători Stoian Mircea Ioana și a domnului Iancu Grama, care s-au ocupat de acești copii, îndrumându-i și conducându-i spre succes . Programul artistic a fost unul deosebit însă spre final am avut o stare de rău prelungită și nu am putut rămâne acolo până la final, pentru a socializa și cu oameni pe care nu apucasem să-i salut, deși ne cunoșteam încă de acum doi ani și cărora le promisesem că o să mai ajung în sat măcar de hramul bisericii (pe preotul Daniel Grama din Merișani și pe soția dumnealui, doamna profesor Andreea Grama, pe care îi rog mult să mă scuze). Am ratat poze cu Răzvan și artiștii locali și de asemenea vizitarea expoziției memoriale dedicată lui Gala Galaction. O îndrăgisem pe doamna Dana Gîju (Irinuka) de mulți ani, chiar mi-a dăruit atunci un CD cu piese muzicale interpretate de dânsa, iar acum am avut ocazia s-o ascult pe viu. Am fost încântată să constat cât este de populară, de deschisă și de umană. Ne-am strâns pentru poze toate aceste persoane minunate și mi-a părut rău că nu am putut rămâne în continuare. Din Văleni au fost prezenți scriitorul și ziaristul Ștefan Melinte, inginer, precum și fosta mea colegă și profesoara copiilor mei de limba franceză, fiica fostului meu diriginte și profesor de română, Iancu Roșoiu, doamna Ciulu-Angelescu Ana-Maria, rudă cu domnul sculptor Doru Drăgușin. Tot acum a avut loc și lansarea carții monografice, „Didești, schiță monografică”, scrisă de regretatul Marin Falcă, fiu al satului, carte prezentată de scriitorul Dan Gîju, de asemenea tot un fiu al aceluiași sat. Merișani-Dobroteși-Însurăței-Didești, sate legate pentru totdeauna prin oamenii lor, oameni deosebiți care s-au ridicat de pe aceste meleaguri și care au avut un cuvânt greu de spus în cultura teleormăneană și nu numai!
Joi 20 iulie 2023… Gala Galaction s-a întors acasă!
” Sînt din județul Teleorman. M-am născut la vatra schitului Didești, un schit de pe vremuri așezat între păduri bătrîne, la întîlnirea pîrîului Tecuciu cu rîul Vedea”. (Gala Galaction, Mărturie literară, Revista Fundațiilor, an IX, 1942, nr.9, 1 septembrie.)
O vară ciudată, cu zile prea lungi și uscată, A plecat nicăieri, într-o noapte-nstelată… Mi-a furat povestea cu dorul nestins din gândire, Rătăcită-n trecutul cu flori îmbrăcat, În somnul tristeții secat de iubire, Din tinerețea pierdută, fără păcat…
Iar vântul scăpat dintr-o vamă săracă, pustie, E plin cu arome de toamnă, în noaptea târzie… Se joacă pe stradă cu frunze uscate și reci ; Visez cu ochii deschisi ca un copil cuminte, Un dor fără putere te strigă să nu pleci, Am obosit și-s singur, rămas fără cuvinte…
Strigătul în noapte ascunde un tainic mister, Secunde amare se scurg in clepsidra vieții, Nu pot să te uit și-n ziua ce vine mai sper Să regăsesc comoara tinereții… Aștept soarele cald să-mi lumineze soarta, Încă nu-i vreme rea, deschisă este poarta…
S-a înserat demult…În sobă, focul mai rumegă un ciot de buturugă, Privind în gol, mă pierd în întuneric cu palmele împreunate-a rugă…
S-a mistuit demult și lumânarea ce-o aprinsesem pentru-nchinăciune, Dar buzele, aproape încleștate, nu au putut rosti vreo rugăciune…
A mai trecut o zi…și, cine știe!, câte, ca ea, de mâine vor mai trece, Târându-se cu greu, apăsătoare, prin viața asta searbădă și rece…
Aș vrea s-adorm…dar mintea nu-mi dă pace, prin ea se-nvălmășesc atâtea gânduri, Atâtea întrebări chinuitoare ce mi le-am pus în zeci și zeci de rânduri…
Oare exist?…Oare visez?…Îmi pare că viața altui „Eu” am urmărit-o, Precum un hoț ce stă ascuns în umbră, nu am trăit…ci mi-am închipuit-o…
Un gol imens îmi locuiește trupul ce-l simt străin, doar mintea-mi este vie… O pasăre ce și-a dorit să zboare dar n-a putut ieși din colivie…
Dureri adânci în suflet se răscoală și numai vântul ,de urât , îmi ține, Adorm târziu, cu lacrima sub geană, Mințindu-mă, la fel ca ieri: „Mi-e bine…”
Îmi aduc aminte de mine ca de o batistă înmuiată în agonia pâinii nemâncată. Degetele, un mucegai roşu, iar ideile, doar tentacule lascive prin cenuşiul de creier. Încet, deveneam o pulbere nedefinită a pântecului cu idei, căruia îi veniseră sorocul naşterii. Hrană negustată eram, cu povara timpului mergând spre începuturi. Apa trupului descompusă în două bule de infinit, contopindu-se cu putrefacţia universului din care s- au născut vulcanii.
Il mare invita il gabbiano a danzare con le ali che si uniscono alle sue onde. Le piume bianche si confondono con la sua schiuma. L’incantesimo mi risucchia in un mondo parallelo in cui ci siamo solo io e il mare. Un mondo di emozioni mai vissute. Mi guardo attraverso gli occhi del gabbiano, mi abbraccio con le sue ali, e mi lascio trasportare dalle onde del mare verso l’infinito. Io stesso sono un gabbiano in mezzo al mare.
Pescărușul în mijlocul mării
Marea invită pescăruşul la dans, cu aripi care se unesc cu valurile sale. Penele albe se amestecă cu spuma ei. Vraja mă trage într-o lume paralelă, unde sunt doar eu și marea. O lume de emoții niciodată trăite. Mă privesc prin ochii pescăruşului; mă îmbrățișez cu aripile lui, și mă las purtat de valurile mării către infinit. Eu însumi sunt un pescăruș în mijlocul mării.
Sisifice poveri pierd rostul vieții, în drumul lumii pe versanții vremii, în nopți târzii sau miezul dimineții, în goana măsurată în decenii.
Zadarul vieții-ntunecă simțire și golul e-adâncit prin nerăspuns ce crește, ‘n pofta de îmbogățire, un vierme, care sapă-n om, ascuns.
Zi după zi, crezi că păcălești Moartea, zărind comori în orișice gheșeft, uitând că ea își ia tot timpul partea, vânzându-ți doar nimicul pentr-un left.
Aduni averi, dar poți sfârși în urlet, la vremea secerișului promis. Toți banii lumii nu țin loc de suflet și nu-ți deschid un drum spre Paradis.
Sisifice poveri pot fi-aruncate, dacă privești în ochi cerul senin, zi după zi, trăind în simplitate, nevrând să fii decât un bun creștin.
Zbor spre înălțimi 