Zbor spre înălțimi

Silabe ninse

Blând, tăcerea orei leagană chemări,
Dorm cocorii umbrei în dospiri de rouă,
Strecurând o taină peste depărtări
Luna-și suie gândul în poemă nouă.

Șoaptele-și măsoară bobul de nisip,
În clepsidre oarbe curg silabe ninse,
Din rostiri de ceață vise înfirip
Înundând înaltul bolților promise.

Veacul se grăbește în cadențe mov,
Culegând din iarbă îngeri fără harpă,
Lumea își rezervă loc într-un alcov,
Închinându-și fruntea cu tămâie calpă.

Numai noi, iubite, mergem înapoi,
Printre lungi troiene semănăm vocale,
Cerul gurii tale amiroase-a ploi
Și-a gutuie stinsă în culori murale.

Daniela Konovală

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Mai Dor
Ionuț Pande
Și au tăiat din Maica mea bucată Sfântă, roditoare!
Dar unde-ai fost atunci, hai, spune, unde, Sfinția Ta Soare,
Când a pătruns în trupul fraged arma crudă-a necredinței
Și florile au plâns în curcubeul ploilor ființei?!

În carnea roșie a macilor străbuni au murit fluturi,
Pe buza văilor stau râurile, plopii, cerbul scuturi
Și limba, portul, glia s-au topit în doine și-n balade,
Dar rana asta nu s-a vindecat, e vie și ne arde.

Mamă ce încă fii mai naști din blândele și dulci izvoare,
De ce nu se întorc pe plaiuri păsările călătoare?!
Mai am grăuntele străbun înfipt pe jumătate-n fire;
Salcâm, stejar, gorun și brad, mai sunteți astăzi voi cinstire?!

Cu tot ce umblă-n piatră, în văzduh, în ape, suntem vină,
Dar unde-mi sunteți scumpe Basarabie și Bucovină?!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Mărțișor din Dor
– Mira Minu-

Ți-am adus un mărțișor!
E neprețuit… ca tine!
E cules din mări de dor,
Făurit chiar de ondine!

Daru-i este purtător
De puteri nelimitate
Și-ți va fi tot mai ușor
Să le înțelegi pe toate.

Să te înconjori de rai,
Să iubești… nevinovate
Toate florile în strai
De zânuțe dezmierdate.

Să te-mpodopești frumos
Cu un zvon de primăvară,
Cu un gând mult mai duios
Ca un fir de tămâioară.

Să dansezi printre chemări
De zambile eterate,
Cu sublime desfătări
Să te-nmirezmezi de toate!

Câte fericiri găsești
Într-un bob mic de lumină,
Ca o perlă cu regești
Însușiri, de farmec plină!

Ți -am adus un mărțișor,
Și cu el… o-mbrățișare!
Dulce-i visul de amor,
Visator e… fiecare!

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Balada mărțișorului
autor Rotariu Dorel

Răsună vioara și hora se-ntinde,
Flăcăii, de mijloc frâng fete, cu foc,
Se urcă la ceruri tot jarul din joc,
În soare un of efemer se aprinde.

„Flăcău” vrea să fie și chipul își schimbă
Cât trece-o corabie lungă de nori,
Coboară în floarea de mândri feciori,
Privirea-i ca focul pe fete își plimbă.

Invidia însă, un zmeu născocește,
Pe soare, cu ura-i dorind a-l răpune,
Iar astrul, de frică, în peșteri apune,
Doar mări de-ntuneric pământul rotește.

Durerea din lume crescu… ca o mare,
Din mândri săi juni, un voinic răsări,
O vară și-o toamnă spre zmeu el goni,
Aflându-l când iarna-nmuia din strânsoare.

A fost bătălie pe viață și moarte.
Voinicul învins-a pe zmeu, în sfârșit,
Dar zace-n zăpadă, de moarte rănit,
Soarele-i sus, noaptea lumii-i departe!

Pe ia zăpezii se scurge carminul,
Șuvoi împletit, când roșu, când alb,
Eroul pășește al raiului prag,
Iubirea, speranța aflat-au căminul!

De atunci, să nu-l uite, tot omu-mpletește
Albul cu roșul, mărțișor drag în piept,
Primăvara s-o cheme-n feeric banchet,
Când soarele cald, ghiocei dezvelește.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

NIMICIRE

de Ursu Marian Florentin

*

Într-o zi mi-am omorât visele,
Cântând prea tare, le-am nimicit,
Întunericul număra umbrele,
Celor ce-n sine s-au rătăcit

Altădată mi-am ucis sufletul,
Iubind prea tare, eu l-am lovit,
Sângele meu îţi muşca zâmbetul
Şi un dor de pereche-a murit

În altă zi mi-a pierit lacrima,
Într-o primăvară, s-a sinucis
Şi tu nu-ţi mai găseai inima
Printre atâtea flori de cais

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Ultimul retuș

3.
În cele mai frumoase vise
Te văd iubita mea
De mai târziu
Uneori acoperită de toamnă
Cu sânii bogați
Portocalii
Și năpădită de frunze
Uneori te văd
Cu vârful limbii sau
Îți fac un gest obscen
În glumă
Uneori plutesc dincolo de real
Purtat fără milă
De mâna ta
Doar în vis
Sunt cel mai bun amant
Și iubit
Și tot așa …

Ultimul retuș

4.
Ademenit de gândul cel bun
Aștept regretul păcatului târziu

Și mai știu că-ntr-o zi
Chiar dacă n-o să mai spun nimic

Pentru cineva
Doar pentru o persoană oarecare
O mică zeitate
În viața ei voi fi

Nicolae TOMA

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Izvor de cânt (Eminului)
Autor Rotariu Dorel

Te-ai stins cum află ziua, luceafărul, mormânt!
E slova din carte-ți spre lume, fereastră,
Când ani de lumină poartă stele-n veșmânt
Și luna, prin hoarda de nori, e buiastră.

Ca tine, de ”băiet, păduri cutreieram”
Să-nvăț de la izvor cum dulce să susur,
De ce te-mbată teiul, când floare are-n ram,
Cum joacă-i amorul la păsări și fluturi!…

Crescând apoi mare, în bolți de liceu,
Cupidon m-a rănit cu o ”floare albastră”,
Dar n-am ghicit femeia, copil simțind-o eu,
Platonica-mi iubire s-a ofilit în glastră…

Curgea încă prin mine imbold spre vers și cânt,
Când porturi insolite îmi amăgiră arca,
Abia în toamna vieții, sosind prielnic vânt,
Precum în vremi, Ulyse am regăsit ”Ithaca”!…

Acum mă vreau pe lacul ce tremură o barcă,
Ca lebăda, o muză-i pe luciu-i liniștit,
Cu părul nins, pornire de copil mă-ncearcă,
S-aud de-aproape-i șoapta, să-i fur chipul vrăjit!

Dar lacul nu-i mai place, ea zboară spre-un izvor,
Căuș făcând din palme, setea-și liniști,
Cu stropi ce picurară, aș vrea să mă-nfășor,
Pe lac, mai des, Emine, eu zbor ți-aș odihni!…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Ştim că eşti trist, Emine…
Violetta Petre

E luni din nou, Emine, ca într-o zi de vineri-
A-mbătrânit norodul şi timpul ne presează.
Copacii-şi strigă moartea printre lăstarii tineri,
Doar luna ta cea plină în ceruri mai e trează.

Priveşte-ne de-acolo, unde nu mor poeme-
Le ai pe fruntea-ţi vie şi noi pe fruntea noastră.
Auzi, cum teiu-ţi plânge şi ramul lui cum geme!
Şi nu mai poate duce nici steaua ta albastră.

Ştim că eşti trist, Poete, şi încă scrii pe stele
Cu pana-nsângerată strivită de satane.
Noi te zărim cum bântui, Emine, printre ele
Şi la taifas cu îngeri pe rugi şi-ntre icoane,

Mai pui de o ”scrisoare”, de-un ”epigon”, de-o dramă,
De ” o frumoasă-a lumii, ”femeie… măr de ceartă”,
De un ”Luceafăr” unic, de-o lacrimă de mamă,
De-o ”glossă”, de-o-”nviere” şi nimeni nu te iartă

Pentru averea-ţi vie, ce dăinuie prin veacuri.
E-aici şi-n universul ce-ţi cade la picioare
Și-n lacrimi pentru care niciunde nu sunt leacuri
Și totuși, Eminescu e-n toate și nu moare…

Şi să nu plângi, că-n lumea pe care-o vezi prin ceaţă
Sunt hidre care-ţi muşcă din vers şi poezie!
Ne-a potopit prostia dar, printre munţi de gheaţă,
Emine, ştim că pana-ţi cernită tot mai scrie.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

La pioggia

Osservo le nuvole,
Ricamo di cielo.
In un attimo
l’azzurro diventa grigio.
Fulmini attraversano
il sottile ricamo.
E piove.
Piove sul mio volto cupo,
piove sul mio corpo tremante.
Sento le gocce scivolare
verso la mia anima,
lavare le sue sofferenze,
le sue emozioni negative.
Piove.
Le gocce riempiono i miei passi
cancellano quel passato che mi pesa,
aprono porte verso un futuro migliore.
Piove.
Sotto la pioggia scivola via il male,
cedendo il posto al bene.
Piove.
La pioggia, la mia gioia.

Ploaia

Observ norii,
broderia cerului.
Într-o clipă
azurul devine gri.
Fulgerele trec
prin broderia fină.
Și plouă.
Plouă pe chipul meu trist,
plouă pe trupul ce-mi tremură.
Simt picăturile alunecând
înspre inima mea,
spălând suferințele ei,
emoțiile negative.
Plouă.
Picăturile umple pașii mei
ștergând acel trecut care mă apasă,
deschid porți către un viitor mai bun.
Plouă.
Sub ploaie răul alunecă
cedând locul binelui
Plouă.
Ploaia, e bucuria mea.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

ESENȚA DRAGOSTEI

Doamne, ce este fericirea?
L-am întrebat pe Dumnezeu.
Iar El mi-a zis, zâmbind la mine:
-Privește-n jur, copilul meu!

Natura zilnic se trezește
Când păsările cântă-n cor,
Iar orice pom ce-nmugurește,
Se pleacă către Creator.

Mă-ntrebi ce este fericirea?
E însăși viața ce-o trăiești.
Când răspândești în jur iubirea,
Atunci mai fericit tu ești.

Dar dragostea ce este, Doamne?
L-am întrebat pe Domnu-n gând.
El, înălțând spre mine palma,
N-a mai rostit nici un cuvânt.

Și-n semnu-acela ca o rană,
Mi-am văzut numele săpat.
Iubirea am aflat că-nseamnă,
O jertfă pentru celălalt.
Autor Adriana Rusateanu

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț