Neagu Cornel

EPITAF FĂRĂ CUVINTE

V-am explicat cândva, distinsă doamnă,
că nu sunt eu acela care plânge
cu lacrimile ploilor de toamnă
căzând în suflete cu stropi de sânge,
nici cel dojenitor certând copacii
că în răzoarele de lângă stradă
au ofilit la umbra lor chiar macii
cântând pe Minulescu-ntr-o baladă.

Nu sunt nici vrăjitorul care poate
să vindece iubirile pierdute,
întoarse cu regretele lăsate
pe brâul sfânt al marilor redute,
dar nici groparul care duce-n spate
pământul răscolitelor morminte
unde își plâng amantele trădate
iubirile-ngropate mai-nainte.

Sunt numai scribul trist care traduce
jurnalul scris cu vorbe nerostite
de nevăzuții țintuiți pe cruce
în Golgote din inimi părăsite.
Acum, spre asfințit târziu de toamnă,
când mă îndrept smerit spre cele sfinte,
îți las un epitaf fără cuvinte,
să îl păstrezi ca amintire, doamnă.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ovidiu Oana-pârâu

ovidiu_oana_pârâu

Căneală par pe câmpurile-albite,
Noian de ciori în cârduri risipite,
Pătând spoiala nouă din câmpie
Şi croncănesc de parc`ar fi o mie.

Jur-împrejur stau satele chircite
Şi-nalţă fumuri albe către ceruri,
Din focuri care ard abia mocnite,
Să-mprăştie arsura de la geruri.

Deodată, deşi pare-ncremenită,
O dâră de cărbune avansează.

Să fie vreo surată rătăcită?
Căci zboară, parcă-i beată şi dansează!

Pasăre nu-i, că prea se îngroşează
în timp ce se apropie de sat !
De ce pământul oare trepidează,
Ca-n vremea când tractoare-s la arat?

    O cioară mai semeaţă îşi ia zborul

    De zor mă duc să văd de unde vine!
    Cu groază când revine zice: – Norul,
    Suratelor, e trenul de pe şine !

      Cu fumu-i negru ce străbate zarea,
      El va mânji mândreţe de câmpie.
      „Ruşine!”, decretează adunarea
      de ciori ce croncănesc parcă-s o mie.

      Volumul JUCĂRII PENTRU COPII, 2017
      (poveşti ritmate)

      Director editorial: Camelia Corina Boț

      Radu Iorgulescu

      Partaj

      De va veni o noapte între noi
      mai lungă decât toate celelalte
      din veșnicie am să scad o moarte,
      iar ce rămăne împărțim la doi.
      *
      O inimă grăbind un ultim pas,
      o cruce care dorul îl inundă
      pe bolta înstelată și fecundă
      așa puțin din toate a rămas
      *
      Văd stelele ce reci sunt și departe,
      și cerul se închide mai apoi
      căci va veni o noapte intre noi
      mai lungă decât toate celelalte.

      Director editorial: Camelia Corina Boț

      Ion Sima Delagaleș

      Prețul

      Un lanț de întâmplări e-ntreaga viață,
      mintea un râu de gânduri efemere ;
      avem tristeți și bucurii, râdem și plângem,
      avem și suferințe și multe ne-mpliniri
      dar când iubim ne-apropiem de stele.

      Ne-mbolnăvim din naștere de viață
      și ne-necăm în valuri suferind de sete.
      Uităm că timpul niciodată nu așteaptă,
      că frica și singurătatea ne doboară
      iar setea de arginți ne crește-n plete.

      Puțin câte puțin ne mistuie credința
      că n-am venit pe-acest pământ să suferim,
      că nu suntem doar trup cum spune știința
      și nici atât de răi să fim ținuți în jug…
      avem și suflet, și știm să dăruim și să iubim.

      Adunăm în viață doar ce am semănat
      iar când suntem loviți uităm ca să iertăm.
      Tot ceea ce facem cu gândul sau cu fapta
      are o valoare, are un preț de cost
      pe care, numai cu durere-l decontăm.

      Director editorial: Camelia Corina Boț

      Stefan Moldovan

      • PE POD –

      Privesc de pe pod la unda-nspumată
      Lovind în piloni cu forță turbată,
      Noaptea-i pustie, nu-i nimeni în jur
      Și-n minte mă-ntreb:”mai pot să îndur?”

      Sătul sunt de toate, sleit de putere
      Și nu mai pot duce atâta durere,
      Nu văd o lumină, nu-i nici o scăpare,
      E numai neantul ce-l simt sub picioare.

      Stau singur pe pod măsurându-i abisul
      Și-n gând mă întreb, „o fi paradisul
      Sau jos este iadul de smoală și jar?”
      Răspuns pot să aflu în hău dacă sar.

      O voce îmi spune „aruncă-te-n apă ! „
      O alta răspunde „te luptă și scapă!”
      Pe care din ele-aș putea s-o ascult?
      Sub pod apa curge-n năvalnic tumult.

      Director editorial: Camelia Corina Boț

      Relu Popescu (Viorel Poenaru)

      Indiferența este ușa închisă, a cărei cheie stă la gâtul interesului.


      Cătușele propriei libertății sunt adesea propriile temeri!.
      Cuvintele frumoase pot îmbrăca penibile minciuni,
      dar adevărul face vâlvă când se arată gol.


      Când ești pomenit într-o discuție, cu siguranță în următoarele cuvinte
      ești deja subiect de bârfă.


      Cuvintele adevărate nu pot fi tocmai plăcute, dar cu siguranță ne pun întotdeauna pe gânduri.


      Picătura care umple paharul e incredibil de mică,
      dar poartă în ea puterea unei mari decizii.


      Viața e suma momentelor pe care le trăiești și le pierzi pentru totdeauna.


      Selfie-uri; acolo unde cuvintele-s puține oamenii încearcă să compenseze prin propria imagine.


      Rațiunea face diferența! Înțelept este cine reflectează la opiniile celorlalți, hotărăște cu propria judecată și nu discerne cu mintea altuia.


      Cuvintele contează cine le scrie, important este cine le citește, dar și mai important este cine le înțelege.


      Uneori binele făcut cuiva nu este răsplătit cu mulțumiri ci cu mai multe cereri.


      Multora dintre noi, urâtul comportament ne strică frumosul talent!

      Puterea dezvăluie natura caracterului.

      Nimeni și nimic nu poate fi contestat doar fiindcă nu poate fi înțeles.

      Director editorial: Camelia Corina Boț

      Iancu Cătălin

      Pentru tine

      Sufletul mi-a dat din nou în floare,
      Tu ești ploaia ce l-a renăscut,
      Sus, pe boltă, mi-ai pictat un soare,
      Îmi ești adăpost și crez și scut.

      Rătăceam prin lumile străine
      Fără a-mi păsa-ncotro mă-ndrept,
      Oriunde-aș fi fost îmi era bine,
      Inimă nu mai aveam în piept.

      Adormeam sub cerul plin de stele,
      Mă-nveleam cu frunze de stejar,
      În vis dansau zânele rebele,
      Dimineața porneam la drum iar.

      Mă vindeam pentru un colț de pâine,
      Trubadurul fără de arginți,
      Nu-mi păsa de ziua cea de mâine,
      Nu credeam în idoli sau în sfinți.

      M-ai făcut să-mi fie dor de-acasă,
      Depărtările acum mă dor,
      Pe umeri trecutul mă apasă,
      N-am știut că de tine mi-e dor.

      Director editorial: Camelia Corina Boț

      Adriana Rușățeanu

      VERDE CRUD
      Un verde crud îmi invadează trupul,
      În lutul meu dospesc inmuguriri.
      Se-amestecă sfârșitul cu-nceputul,
      Sub pleoape îmi zvâcnesc noi tresăriri.

      Din palme mi se naște-o dimineață,
      În talpă simt vibrând un răsărit,
      Iubirea mă inundă și-mi dă viață,
      Iar timpul pare atât de nesfârșit.

      M-ajung din urmă herghelii celeste,
      Caii de foc ce trag la Carul Mare,
      Ma iau cu ei zburând ca în poveste
      Si-n ochii tăi devin o întrebare,

      Sau poate doar un gând ce nu-ți da pace,
      Un tremurat de inimă și-atât,
      O amitire persistând tenace
      Pe cerul tău mereu nehotărât.

      Director editorial: Camelia Corina Boț

      Daniela Konovală

      Padigramă

      Știu că-i târziu, eu încă sunt aici
      În timpu-acesta cu-nfloriri de sare,
      Îmi cresc în palme spaime de arici
      Când golul crește mare, tot mai mare!

      Știu că-i târziu, pe scenă totu-i stins,
      Cortina-i trasă peste lacrimi nude,
      Scenariul nu mai poate fi rescris,
      Doar eu mai cred în visele fecunde!

      E noapte, ceru-i parcă răsturnat,
      Culoarea Lunii cade în crevase,
      Doar inima, precum un vechi soldat,
      De veghe stă pe drumul de mătase.

      Târziu e-acum și toate altfel sunt,
      Prin ochiul zilei timpul mi-e cărunt.

      Director editorial: Camelia Corina Boț

      Constantin Mosor

      VOUĂ NU VĂ E DOR DE EMINESCU?

      Azi am o întâlnire ireală!
      Cu cineva sosit din veșnicie!
      În cinstea lui mi-am luat costum de gală,
      Stilou, o călimară și hârtie!

      Vreau să notez ce ne va spune dânsul!
      Ce scrii poate rămâne peste veacuri,
      Pentru aceia ocupați cu strânsul
      A tot ce nu e-n barca pentru fleacuri!

      Va fi o întâlnire de poveste,
      Cu cineva care aprinde stele!
      Spre seară vă voi spune cine este
      Răscolitorul gândurilor mele!

      Bunica îl știa „pe nevăzute”!
      Se întâlnea cu el la ușa minții!
      El cobora din cer să o-mprumute
      Cu poezii citite de toți sfinții!

      În seara asta vreau să fiu cel care
      Își scoate pălăria! Mă-ntâlnesc cu
      Luceafărul! Va fi o încântare!
      Vouă nu vă e dor de Eminescu?

      Director editorial: Camelia Corina Boț