Lorica Mihăilă

Dileme
Lorica Mihaila
„Poezia zilei” 29 ianuarie 2024)

Da, uneori iubirea îți mai  pune în față și „dileme” și începi să-ți pui fel și fel de întrebări, să adresezi altele și acelei persoane care ți le-a declanșat, întrebări la care nu aștepți niciun răspuns, fiind pur formale, mai mult pentru tine și unele și altele, decât pentru el. Multe controverse, jocuri ale iubirii tot timpul în contratimp, unul hăis și altul cea, dar acest lucru dă farmec iubirii în foarte multe cazuri: „Cine ești într un cuvânt, de te ții de mine scai?/ eu încerc să te alung, tu doar după mine stai?” și tot așa, întrebări multe, că așa este iubirea la început când vrea  neapărat să te cucerească. Știe să joace tare și apoi chiar să se îndepărteze ușor-ușor, uitându-și de  promisiuni și de aceste jocuri plăcute, lăsându-te în drum, cu sentimentele rănite și cu gânduri negre: „Soarelui aș vrea să-i spun că la mine în gând e noapte/ Și-a-nceput să-mi fie frig, raze-aș vrea, dacă se poate” și, în schimbul căldurii sale, ar accepta și un destin în care iele să apară din când în când pentru că mai ușor le-ar face față lor decât frigului lăsat de cel drag în suflet.
Felicitări, Lorica, un poem sensibil și rupt din realitate!   
 Florentina Savu

Dileme
 Lorica Mihăilă

Cine ești, eu cine sunt? de plutim în doi pe-o barcă,
Tu aduci în vele vânt, eu spun vântului să tacă.
Cine ești într-un cuvânt, de te ții de mine scai?
Eu încerc să te alung, tu doar după mine stai?

Cine ești? de-mi intri-n suflet, fără să te-oprești la porți,
Zăvorul îl trag cu-n scrâșnet, tu-mi șoptești că nu mai poți.
Noaptea grea aș vrea să treacă, să te hotărăști să pleci,
Dar a început să-ți placă și-mi tot strigi că stai pe veci.

Soarelui aș vrea să-i spun că la mine-n gând e noapte
Și-a-nceput să-mi fie frig, raze-aș vrea, dacă se poate.
Îi promit în schimb să țin, în căușul palmei mele,
Câte-un pic dintr-un destin, și un pas jucat de iele.

Redactor: Florentina Savu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Eugenia Spătaru „Adnana”

ODIHNEȘTE-MI SUFLETUL

Odihnește-mi sufletul pe brațul tău, Iarnă
Și culcă-mi fruntea pe albu-ți curat
Inima rece, prefăcută în stană,
Spal-o, Iarnă, în alb și las-o fără păcat.

Și caută în cuget, sapă adânc
Cu mâinile tale reci și înghețate
Dar, nu speria suflet de prunc,
Lasă-l să doarmă în adâncuri uitate.

Stâmpără focul ce arde între stânci,
Aruncă pe el cu țurțuri de gheață
Dar, salvează de poți glasuri de prunci,
Ce încă îmi mai dorm în piept și visează.

Odihnește-mi sufletul în poala ta, Iarnă
Și-n palmă prinde un gând obosit
Lasă cerul, cu steluțe să cearnă
Peste lut frământat, de timp ofilit.

Acoperă-mi inima cu rochia-ți albă,
Brodată cu vise pe mâneci și poale
Și lasă-ți privirea frumoasă și dalbă
Să-i scrie povestea pe-a timpului coale.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ica Gărgălie

TITLURI EMINESCIENE (II)
Ca un fluture de noapte mă apropii de Luceafăr
Să-mi scald aripa-n lumina ce-o revarsă- n Univers,
Să gust dulcele ca mierea și balsam din flori de nufăr
Când pătrund cu ochii minții în fermecătoru-i vers.

Și vibrez ca o vioară lângă ,,Lacul” cel albastru,
Culeg una câte una ,,Când” răsar ,,Stelele-n cer”
Și se-nalță ,,Un luceafăr” cu halou măreț de astru
Desemnat ,,Înger de pază ” peste-al nopților mister…

,, Valuri lungi de flori albastre” îmi înseninează gândul ,
,,Luna iese dintre codri” ca o roată de cristal,
Se strecoară prin perdele ca-n atâtea nopți de-a rândul,
Proiectează holograme și pictează -n stil mural…

Și, ca-n ,,Vis”, scene din basme cu Ilene Cosânzene
Și călare pe-un ,,Cal” negru zboară ,,Făt- Frumos din tei”,
Trec ,, Din când în când” fantasme, se perindă pe sub gene
Și ,, Luceafărul ” tot urcă peste muchiile de stei…

Luminând ,,Ca o făclie” ,, Între nouri și-ntre mare” ,
Pelerin ,,Prin nopți tăcute” îi inspiră pe poeți
Și ,, Din cerurile albastre” lunecând înspre hotare
Scânteiază ca o muză pe sub tâmple de esteți…

Ziua-și ia la
,, Revedere ” și se-ntoarce ,,Noaptea” iară
Că ,,Într-o lume de neguri” cu nebuni și epigoni
Ca un far ne e poetul, printre stele să răsară,
,,Înger palid” ,,Peste vârfuri” , har și pildă prin fotoni…

Ica Gărgălie , ( un simplu epigon)…
15 ianuarie 2024

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dorina Omota

De vorbă cu Îngerul meu

În zâmbetul trist din viața pierdută,
Prin clipe povară de-atâtea ninsori,
Tăcerile-mi ard cu lacrimi de ciută,
Și-o unică rugă spre Cerul cu nori

Port masca durerii cu râs de paiață,
Când caut speranța și-un strop de senin,
Dar văd peste tot numai chipuri de gheață,
Vânzându-mi dispreț cu-n surâs heruvin.

Un țipăt de jale și-un ieri infernal,
Se zbate haotic deși mă abțin,
Iar lutul din mine se rupe letal
Când inima frântă în palme o țin.

Trăiesc un coșmar de-i ziuă ori noapte,
Degeaba un înger mă cheamă ades:
Orgolii, frustrări, și ura din șoapte,
Mă duc înspre-o poartă de sumbru proces.

Dar îngerul meu îmi iese în cale,
Și-nlătură spaima spunându-mi duios:

  • Alungă amarul pe-a plângerii vale
    Și ține cu tine doar omul frumos

Mă uit înspre El și nu-mi vine-a crede,
Nu-i nimeni cu mine, doar cugetul meu,
Îmi pare un vis dar durerea se pierde,
Și-o voce îmi spune: -Era Dumnezeu !…

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lidia Zadeh

JURĂMÂNT

Mă jur de drept pe toate câte sunt
Pe doi-trei sfinți și vinul din pocale
Nu am cuvinte, proștii să-i înfrunt
De-ar fi să scoată „perle” epocale

Prin ochii tăi mă leg în jurământ
Că pe cavoul lumii literare
Aș pune lumânări când nu e vânt
Ca la un parastas cu flori polare

Fără poeți planeta ar fi goală
Precum o piramidă între diguri
Și-am fi martiri ca-n ultima răscoală
Dar chiar și-așa am fi la fel de singuri

De pe un pat, cu ochii muribunzi
Ca ultimul soldat afiliat
Te las în lumea mea să te ascunzi
Și dezertez din visul meu stricat

Fără poeme viața ar fi goală
Ar dăinui prin șubrede proteze
Și sfinți într-o biserică vitală
S-ar încurca în legi și-n ipoteze

De-ar fi să nu-mi mai ieși deloc în cale
Aș trece Atlantida pân’ la tine
Ca să dezhum poeme cervicale
Din cimitirul lumii cabotine

LZP/ azi

Director editorial: Camelia Corina Boț

Stefan Olaru

Lumina
Și totuși există lumină-n străfund,
Un bob fermecat născocit în furtună…
Milenii se scurg într-un joc furibund,
Doar îngerul tainic ne ține de mână…

Povară și lacrimi ascunse în miez,
Și sânge cu stropi de azur laolaltă…
Există lumină când pururi veghez,
Și-n scoica pierdută oceanul tresaltă…

Și totuși în beznă lumina-I deplină
Când trepte spre ceruri sub paşi se zidesc…
Mi-e rugă zidirea cu miez de lumină
Când vraja se stinge și crini înfloresc…

Lumina-i iubire prin colțuri de stele,
Adânc adevăr pe-un tărâm efemer…
Corabie frântă de-a vremilor vele,
Și-n sufletul meu mai aproape de cer!

Și totuși există lumină-n blestem,
Când timpul s-a frânt sub o lespede grea…
Pe-altarul iubirii și pietrele gem,
Primește-I sărutul în inima ta!!!

Director editorial: Camelia Corina Boț

Manuela Munteanu

Poet nepereche, mai naște-te-o dată!

Tu, umbră-aurită pe cer și-n poeme,
Ce încă-ți preumbli toți pașii prin vreme,
Adie-ți minunea din larga ta lume
Și chaosul morții, de-acolo, ni-l spune!

Ți-e trupul Luceafăr și ochii făclii,
Eterne topaze prin negre stihii?
Ți-e sufletul pana ce-atinge Pământul,
Când caută Domnul să-și scrie cuvântul?

Tu încă mai cugeți că viața-i deșartă,
Că-i numai o clipă, cu numele ,,soartă”?
De-i guști cu dorință vremelnica-i miere,
Întreg Universul, din mână, ți-o cere?

Hyperion, ție vecia ți-e dată
Lumini și-ntuneric, cu zbor, să răzbată,
S-aprindă și pâcla, să-ncingă tot focul,
Când strigă, cu stihuri de aur, norocul

Că-n anii cei limpezi, de stea muritoare,
Băut-ai cu sete-a iubirii licoare,
Că-n brațe cu trupul șăgalnicei muze,
Prădat-ai cu gura dulcețuri din buze.

Ai râs de-a ta viață, iubind peste poate,
Ai plâns, rătăcit în păduri argintate.
Pesemne, cerneala din slova-ți măiastră
E lacrima scursă în floarea albastră.

Poet nepereche, mai naște-te-o dată!
Din sânul genunii răsari și ne-arată
Că dragostea-i zee ce-n palme ne ține
Prin vremea ce trece, prin vremea ce vine!

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

George Ceaușu

DOR DE EMINESCU

Te-am căutat ieri, bădie,
Acasă, la Ipotești…
Mirosea a iasomie
Și a mere dulci, domnești.

Și pre nume te-am strigat,
Așa cum era firescu’,
Codrul a reverberat:
EMINESCU! EMINESCU!

Mai departe, mai departe,
Lângă lacul argintiu
Un scatiu îți ținea parte:
EMINESCU este viu!

Și-au răspuns apoi și teii,
Ei, custozii tăi de suflet
Într-un cor cu porumbeii:
Domnu-i prin stele în îmblet!

Mulțumit de constatarea
Că ești mult iubit, bădie,
Încheiat-am preumblarea…
Degustând o razachie!

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Angela Petre

Învăț îmbătrânirea

Mă-nmuguresc să-nvăț îmbătrânirea
Cafeaua de o vreme-o beau amară
Simplific tot, nu mă pierd cu firea
Și-ador s-ascult balade la chitară.

Cu toleranța fac prietenie
Mă voi ierta de toate câte-n stele
Voi râde mult, voi scrie poezie
Lăsând deoparte gândurile mele.

Va-mbătrâni și trupul meu cu timpul
Accept ireversibila schimbare,
Și florile se trec cu anotimpul
Plecând-și capu-n brazda roditoare.
.
Am să accept că viața e visare
Am să învăț să navighez spre Marte
Și-am să mă culc târziu la țărm de mare
Să-mi șteargă valul urmele deșarte.

Vreau să-mi privesc sfârșitul printre gene,
Senină, fără pic de întristare,
Să nu-mi înghețe sângele în vene
Când voi pleca hai-hui spre Ursa Mare…

Înmuguresc din nou pentru-a renaște
Scriu poezie la apus de soare
Și-n altă viață mă veți recunoaște
Căci versurile-mi sunt nemuritoare!

Director editorial: Camelia Corina Boț

Alexandru Ioan Filip

Iarnă în gutui

Privesc cum curge iarna din gutui
când gura sobei spune o poveste
cu Dumnezei în țara nimănui
și cu iubirea care nu mai este

Pierdut în păsări sinucise-n zbor
copilul și-a pierdut copilăria
când se vindeau cuvintele-n obor
și se scumpeau cerneala și hârtia

Iar mai târziu ca un blestem de mamă
te-ntrebi și tu,în țara nimănui
de ce când viața-n sine se destramă
îți pasă că e iarnă în gutui ?

Director editorial: Camelia Corina Boț