Zbor spre înălțimi

Clipe

Iubito… nu privi-napoi!
Zăpezile topite în noroi
Ne-au curs prin vene ca și când
Tu incă te mai miri, eu nu mai sunt.
Din basme am păstrat azi mărturii
De jocuri demodate, de copii,
Când nu ghiceam că și tu ești
O carte colorată cu povești.
Ce-as mai putea acum să-ți spun
Sunt un om rău sau poate bun
Dar știu că pe pământ s-a întâmplat
Sa ne iubim atunci cu-adevărat.
Prea tineri să putem uita,
Nu prea știam ce-nseamna dragostea
Și am pierdut în palme clipele în doi
Prea multe pagini albe printre ploi.
Azi te mai caut, te mai pierd in vis,
Pe un peron de gară interzis,
Și tot aștept, aștept, acel ceva,
Ce nu va mai veni în calea mea.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Director editorial: Camelia Corina Boț

În timpul furtunii

Să taci acum sărută-mă și plângi
Nu avem timp să răsfoim trecutul
În palma stângă poți de vrei să strângi
Scânteia ce-a trezit la viață lutul

Spre cer să o ridici apoi ușor
Să o împrăștii printre constelații
Unde cometele mai fac amor
Iar carnea lor vibrează-n modulații

Ca două pietre oarbe în deșert
Noi vom privi cum se dilată cerul
Mici prizonieri al marelui incert
Când luna ne administrează serul

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

SCRISOARE DE DINCOLO DE MOARTE…
       
Eu sunt Grigore-al vostru frate,
Din Basarabia vă scriu,
De când mă știu, mereu subscriu…
La acte pentru unitate!

Deși, pe-aici, mă cred candriu,
Că prea mă bag în tot și toate,
Eu sunt Grigore-al vostru frate,
Din Basarabia vă scriu…

Să fiți ca frații-n martiriu,
Să aspirați la libertate,
Căci niciodată nu-i târziu…
Vă scriu de dincolo de moarte!
Eu sunt Grigore-al vostru frate!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Director editorial: Camelia Corina Boț

BAT LA UȘA TA, DOAMNE

Bat la ușaTa, Doamne, să știi
Cu clinchete de zurgălăi și fulgi de nea
Poate că Te-ai săturat de poezii
Și-ai vrea să-Ți intru-n gând, cu altceva.

Bat la ușa Ta, c-un vânt ușor
Și c-un colind în noaptea de Crăciun
Tu să-mi deschizi, că pașii toți mă dor
Să nu mă pierd, că-i viscolit pe drum.

Bat la ușa Ta, cu un oftat
Bat la ușa Ta, cu flori de gheață
Am obosit de cât am căutat,
Chipul Tău prin negură și ceață.

Bat la ușa Ta, cu rugăciuni
E tot ce am putut lua cu mine.
Te rog, aruncă jar peste cărbuni,
Să ardă focul, când ajung la Tine.

Iți bat la ușă, c-un mănunchi de vise
Să le-mplinești, că-s toate ale mele
Și deschide-mi Doamne, cât nu mi se
Usucă tot curajul de pe ele.

Bat la ușa Ta cu bucurie
Cu miros de brad și caldă pâine
Că-n iesle Te-ai născut, să-mi dai și mie
Încrederea în ziua cea de mâine.

Bat la ușa Ta, din Absolut
Și-Ți cer iertare în genunchi, știind
Că Te-ai săturat cât ai bătut
La ușa mea…și m-ai lăsat dormind.

Director editorial: Camelia Corina Boț

LA COLOMBA DI PACE

Poso gli occhi
sulla punta dei miei piedi.
Si apre il vuoto,
nel quale rimbombano,
come magma in un vulcano,
la sofferenza,
la speranza sbiadita,
quel domani che
non arriverà mai.
Ad un tratto scendono
dal cielo
fluttuando
le ali spezzate
dei miei sogni,
formano
una colomba bianca,
simbolo di pace.
La terra
comincia a gioire,
pervade la natura
con il suo canto.
Pian piano
il vuoto
inizia a colmarsi,
nei miei occhi
il riflesso della bianca colomba.
Va verso la mia anima
e li resta per sempre.

Porumbelul păcii

Așez ochii
pe vârfurile picioarelor.
Se deschide un gol,
prin care țâșnesc
precum magna unui vulcan:
suferința,
speranța ștearsă,
acel mâine care nu va veni niciodată.
Deodată
aripile frânte ale visurilor mele
coboară din cer plutind,
formând un porumbel alb,
simbol al păcii.
Pământul
începe să se bucure,
pătrunzând natura
cu cântecul ei.
Încet, încet
vidul începe să se umple,
în ochii mei
reflexia porumbelului alb.
Se-ndreaptă către sufletul meu
rămânând pentru totdeauna acolo.

Director editorial: Camelia Corina Boț

RECURS LA COPILĂRIE

Lasă-mă, Doamne, s-ajung
Să mai fiu o dată prunc,
Să mă conectez, ușor,
La ce-a fost, că-mi este dor:

De lutul în care eu
Am fost pus de Dumnezeu,
De aerul respirat,
Cu lumea, primul contact,

De sânul mamei bogat
La care-am fost alăptat,
De apa din fântână
Limpede, cristalina,

Să mă mai joc o dată
Cu-amicii laolaltă
Pe ulița mea din sat
Din zori până la-nserat,

Când, sub zarea albastră
Lumea era a noastră
Și opream clipa în loc
Pe tărâm de basm și joc,

Unde am crescut iubit
De părinți și fericit
Și-am simțit primul fior
De dragoste și de dor,

Uliță cu trei poeți
Foști copii harnici, isteți
Și cu oameni gospodari,
Mulți din ei nonagenari,

Sat bine întemeiat,
În paragină lăsat,
Părăsit de ai săi fii
Și cu casele pustii.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Suflet incomplet

Am rupt o bucată din sufletul meu,
Am așternut-o pe preș la intrare.
Când luna își pune veșmântul cel alb,
Sărut să îți fie pe tălpile goale.

O altă bucată am pus-o-n fereastră,
Sub raze în zori, pe gene trezite,
Atinse de suflet să-ți mângâie gura,
Diminețile calde cu surâs primenite.

Am pus încă una pe perna scrobită,
Ce-mi poartă mirosul uitat într-o noapte,
Dezmierd să îți fie,când somnul nu vine,
Sau trupul se zbate pe străinele șoapte.

O bucată am pus-o la tine pe cord,
Iubire să simți când bat împreună,
Când uitarea ursuză, lascivă se cerne,
Răsărit să învie după marea furtună.

Suflet împărțit la tine-am trimis
Pe preș,la geam,pe pernă…
Tu știi cel mai bine!
Încerc să-l adun…. Incomplet și străin..
Multe bucăți nu vor…nu-mi mai sunt…
Se întorc iar și iar lângă tine!

Director editorial: Camelia Corina Boț