Viorel Gongu

Gura ta


M-aplec la gura ta ca la fântână;
Mi-e sete de-un răgaz, mi-e dor de-o gară,
Mă arcuiesc şi arc din arc în seară
Mă sparg în cercul ce-l doresc în lună.
Din fructe foşnete îmi cresc prin dinte,
Mi-e raza în privire jucăuşă,
Eu, ca o cheie fără rost în uşă,
Cuminte port visari din bob de linte
Clepsidra ce doar ochiul meu o vede
Se umple-n zare ca un must în cană,
Mi-e-atât de dor de parcă sunt o rană
Când rana mea în rana ta s-ar pierde.
Cu timpu-n unghii, moartea sub călcâie
Mă-nalţ ca zmeul din copilărie,
Pe sfoara lui, înfiptă în tărie
Îţi scriu scrisori ce-abia mă ţin în frâie.
Şi într-o zi voi rupe-al lumii ham
Şi-am să mă torc de tot în palma caldă
Şi-n ea cu toate dorurile-n scaldă
Voi înflori în fiecare ram.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Marian Florentin Ursu

UCIDEREA CLIPEI

de Marian Florentin Ursu

*

Ea mă aştepta acut
pe marginea timpului,
la capătul unei idei,
strigătul meu în noapte
îl căuta avid pe-al ei,
gândurile noastre
se întâlneau prea departe,
undeva
la hotarul dintre viaţă
şi moarte

Eu îi auzeam aşteptarea
când secundele se zdrobeau
de pereţii clepsidrei
şi timpul se oprea parcă
în ghearele otrăvitoare
ale Hydrei

Ţipătul nostru tăcea abisal
peste ape,
încât uciderea clipei
părea nespus de frumoasă
şi-aproape.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Constantin Mosor

OGLINDA

La sugestia Cristinei Gheorghe, psiholog.

Demult, demult, când nu erau oglinzi,
Oamenii-și vedeau chipul în fântână!
Nu s-arătau atât de suferinzi,
Când frumusețea nu-i ținea de mână!

În vremea străbunicii, niciun ins
Nu pierdea timp să se „ferchezuiască”
Dar, cum-necum, oglinda a învins!
Cam de atunci nu se mai poartă bască.

Acum avem oglinzi! De pe pereți,
Unii-au ascuns icoana sub șoproane!
Sunt cei ce niciodată nu pun preț
Pe Domnul, sfințitorul de icoane!

Oglinda nu greșește niciodată!
Dacă n-o spargi, ea nu îmbătrânește!
Așa cum ești, așa mi te arată,
Iar când o ștergi de praf, îți mulțumește.

Oglinda ne e prietenă pe viață
Dacă ești trist și ea e suferindă!
Degeaba te tocmești,cum faci la piață.
Sufletul nu se vede în oglindă!

Oglinda nu privește prea departe,
Căci ochii ei sunt uimitor de minimi!
Chiar dacă o transformi în cioburi sparte,
Nu vezi în ele suflete! Nici inimi!

Constantin Mosor, 18 ianuarie 2022, București.

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț

Liliana Răcătău

Eu nu cutez

Eu nu cutez să-ți scriu, Emine,
Pân’ la luceferi nu ajung.
Mi-s vorbele ținute-n jug
Când geniul tău pogoară-n mine!

Nici nu-ndrăznesc să te rostesc,
Atingeri vii de „Floare-albastră”
Lasă amprenta în fereastră
Și sufletul mi-l înfloresc!

Doar teiul pare că-mi surâde
Neliniștile-mi risipind.
„La steaua” ce aș vrea să prind
Nu-mi ajung ceruri de secunde!

Nici „Somnoroase păsărele”
Nu pot trezi din somnul lin,
Rog lebăda, un dans divin
Să facă printre rămurele!

Eu nu-ndrăznesc să-ți scriu, Emine,
Cum să trezesc un Demiurg?
Cuvântul meu, urmă de plug
Se stinge-n versuri cristaline!

Emine, ca să-ți pot vorbi
Desculță-mi este plecăciunea,
Prin tălpi să-mi curgă- nțelepciunea
De a nu te mai risipi!

Versuri și pictură Liliana Răcătău
Din volumul Lada de zestre

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț

Georgeta Rada

DIN PUSTIE
      
Trăiesc într-o leprozerie de cuvinte
Și  nu am cum să intru în cetate
S-a terminat și leacul ce mă minte
Că moartea este încă prea departe.           .

Nu-mi vedeți chipul, mâinile diforme
Ce cară-n traistă doar vânări de vânt.
Mărșăluiesc în sumbre uniforme
Leproșii în cohorte spre Cuvânt.

Am auzit că a venit Cuvântul,
O  să-L aștept și eu  pe trecător,
Căci știe numai cerul și pământul
Cum mă tot rog să-nvăț și eu să mor.
     
Pe Calea Robilor eu sunt sărmanul
Cel tâlhărit afară din cetate…
Mă duse pe asin samariteanul
La hanul cel de dincolo de moarte.

Cu vin spalase rănile pustiei
Și urma caravanei ce-mi trecuse
Prin valea umbrei morții. Veșniciei,
Albit de mine, Domnul meu mă duse.

Georgeta Rada
17 ianuarie 2023

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Violeta Andrei Stoicescu

Când ninge

Se-aud abia-n surdină clopotele-n burg,
A-ncărunțit pământul sub zăpezi astrale…
E ora când rănite umbre, în amurg,
Dantele fine, de mătase-şi cos pe poale.

O albă linişte se cuibăreşte-n gând,
Când ninge-n noapte cu fulgi leneşi, a visare…
Când se coboară-n falduri, norii, rând pe rând,
Iar pe la porți se strâng nămeții în fuioare.

Se-aud tot în surdină clopotele-n burg,
Foşnesc în mine-atâtea ierni, cândva învinse…
Spre vadul unde clipele încet se scurg,
Te-nclini iubire, ghiocel sub vremuri ninse.

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț

Mihaela Vaida

Îngăduință

În noi au înnoptat tăcerile.
Dorurile dor,
se ascund în tine
ca o boală intrată în oase
odată cu ploaia.
În fiecare zi
simți mirosul jilav al mucegaiului
strâns între dinți.
Cuprins de păcat,
alunecând spre desfătare,
trupul greu
cade în cea mai ciudată neliniste.
Gândul ucide tăcerea.
Câtă durere o să ne sângere
până când cuvântul ne va tămădui?
Depărtând slăbiciunea,
ochii-si caută Cerul
iar buzele graiul sfânt,
căci Iubirea înseamnă
lepădare de ploaie și
înălțare-n deșertăciune.

Redactor șef: Camelia Boț

Ștefan Olaru

Numai poezia!


Străin și călător pe-acest pământ
Destul am încercat să schimb ceva…
Am fost, voi fi și sunt ceea ce sunt,
Prefer s-o spună poezia mea!

Nu neg nimic, nu le afirm pe toate,
Dar nici nu sunt creștin de mucava…
Și când iubesc cu milă și dreptate
Vă sunt dator cu poezia mea!

Trăim în lumea sfintelor păcate,
Virtuțile nu mă mai pot salva…
Și chiar de-ar fi să le adun pe toate
Am să le frâng prin poezia mea!

Refuz mirajul fructului oprit,
Miracolul ce n-am să-l pot afla…
Dar când în taină l-am descoperit
Vi-l dăruiesc în poezia mea!

Nu pizmuiesc sau cer despăgubire
Când cei ca voi m-au vitregit cândva,
Sunt menestrel crescut în mănăstire
Și-am să vă iert cu poezia mea!!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Camelia Ștefan

De ziua mea
Camelia Stefan

De ziua mea, doi ghiocei
Au înflorit pe lângă tâmple,
Am crezut că vor fi doar doi
Dar flori se-adunau multe.

Se-adună astfel fire mii,
Povara umerilor doare,
Căci florile alb- argintii
Nu se mai scutură în soare.

Pasul cel ager și vioi
Nu mai aleargă pe cărare,
Aș vrea să dau timpu’napoi
Să-mi fie-n suflet, primăvară!

Iar inima din piept săraca
Ce-mi pare că n-o mai aud,
De s-ar putea, s-o prindă joaca
Și s-o aud ușor bătând.

Gândul să-mi zboare spre-o câmpie,
Să simt în mine un șuvoi
De-o apă limpede și vie,
O jună să devin apoi.

Dar cursul vieții e doar unul…
Degeaba ne dorim azi, noi
S-oprim în loc timpul nebunul
Să ne-mbrăcăm în straie noi.

Să fim frumoși la trup și suflet
Chiar dacă vom îmbătrâni,
S-avem în suflete doar zâmbet
Și buni să fim, în orice zi!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Peteleu Alexandru

E-atât de frig
-rondel-

E-atât de frig și de pustiu
Sufletul meu fără tine,
Dorul trece, dorul vine,
În nopți albe până târziu.

Îți e rău sau îți e bine?
Nimic de tine nu mai știu!
E-atât de frig și de pustiu
Sufletul meu fără tine.

Mi-e dor de-apusul arămiu,
Sărutam două rubine
Și de zâmbetul tău hazliu,
În gânduri totul îmi revine.

E-atât de frig și de pustiu
Sufletul meu fără tine.

Peteleu Alexandru
23-01-2023

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț