Zbor spre înălțimi

Mântuire prin rugăciune
​
Nu sunt demnă de Iubirea Ta!
Tu m-ai spălat cu har și sânge,
Deși sunt plină de păcate,
Fierbinte rugă-n mine plânge!
​
Un bocet tragic din morminte
Spre Tine, Doamne, se îndreaptă!
Și morții care dorm în groapă
Ziua Învierii așteaptă!
​
Ni-i scris în carne și pe frunte
Să fim ființe efemere,
Căci moartea ne va stinge visul,
În lume-s palide himere…
​
Sunt, Doamne, doar un punct în vreme
Iar spațiul meu e-o colivie…
Mă clatin între ieri și astăzi,
Dar năzuiesc spre armonie!
​
Mirela Șoimaru

Redactor: Vaida Mihaela

Redactor șef: Camelia Boț

VOI, POEȚII!
Georgeta Radu

Voi, cei poposiți în lumea cu miros de pâine coaptă,
i-nmulțiți cu praf de stele chiar făina din covată,
înjumătățindu-i foamea de Lumină albă, Lină,
dăruindu-i Adevărul scris în mugur de verbină.

Ostoiți durerea vremii ce învârte roata vieții,
potolindu-i fierbințeala, în răcoarea dimineții,
cu bobițe dulci de rouă îmbibate cu Iubire
strânsă-n stihuri meșterite din miez de Dumnezeire.

Cerneți dorul peste oameni și-alungați umbrele nopții,
dezlegați noduri din suflet și schimbați culoarea sorții.
Un hățiș de vorbe goale voi îl secerați c-o șoaptă,
voi, cei poposiți în lumea cu miros de pâine coaptă…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Metaforă sublimă, în violet poem…
Violetta Petre

Foșnești în gândul meu ca frunzele în vânt,
Când vârtejesc secunde în zborul spre pământ.
Și zorii vin cu tine, albastru pe sub gene,
Amurgul mi le-nchide cu doruri în refrene…

O noapte albă-n palme adun să nu te pierd
Și c-un poem, iubite, te-adorm și te dezmierd.
Mai cade-o stea în mare, în brațe de sirene,
Eu o cerșesc pe diguri, să-ți scriu pe-un val, catrene…

Un pas și încă unul, pe gleznă un sărut,
Tresar, când umbra nopții își face așternut
În versul despre tine în care așteptarea
E lacrima în care mugește astăzi marea…

Arunc poemul nostru-n laguna cu tăceri
Acolo, unde-așteaptă un alt poem de ieri.
Printre speranțe-absurde, pierdute pe nisip
Eu îți aud oftatul și chipu-ți înfirip…

Ești lângă mine iarăși, de câte ori te chem
Metaforă sublimă-ntr-un violet poem…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor sef: Camelia Boț

Frumos veșmânt, omenia…

Lacrima durerii mute, când își face loc pe față,
Privește spre cerul sfânt, cere-i Domnului povață
Spune-o rugăciune-n taină și fă semnul Sfintei Cruci
Și lumina pogorâ-va când te vei afla-n răscruci.

Cu mâinile-mpreunate și genunchii aplecați
Roagă-te pentru părinți, copii, surori, soți și frați,
Nu uita nici de bunici, chiar de sunt la cele sfinte,
S-aibă iertare și pace și dincolo de morminte.

Milostenie să ai pentru cel în suferință
Care în durerea lui, nu-și uită sfânta credință,
Bine faci, bine găsești, spune-o vorbă din bătrâni
Din ce ai, o bucățică, ofer-o cu două mâini.

Nu semăna vorbe grele, că vor crește spini cât gardul
Și sufletul ți-o fi gol, chiar de plin vei avea cardul,
Ce te costă să fii bun cu ce-l care-i mai sărac?
Cândva, vei culege roade din al raiului copac.

Fericirea stă în mâna-ntinsă spre celălalt
Și în fruntea descrețită ce-o ridici înspre Înalt,
Omule, în drumul tău, solidar cu-acest pământ
Nu uita că omenia e cel mai frumos veșmânt
Ce îmbracă trup și suflet, gând și faptă, și cuvânt!

Redactor: Relu Popescu

Redactor sef: Camelia Boț

Noapte de Sânziene

Poveste magică vor țese
În dansul lor, iele-mirese,
Sub razele lunii, în noapte…
Să împletească cu-a lor șoapte
Și galeșe priviri sub gene,
Cununi din flori de sânziene.

E noaptea când cerul se deschide,
În inimă iubirea se aprinde
Și arde dor în piepturi de fecioare,
Care își prind la cingătoare,
Galbenă floare, fir de sânziană,
Să vindece a sufletului rană!

Și îmbrăcate-n iile-nflorate,
Cu fețele îmbujorate,
Prinse în hora magică dansează…
Razele lunii luminează,
Pănă dă geana zorilor,
Un dans nebun al ielelor!

Redactor: Relu Popescu

Redactor sef: Camelia Boț

Sărut divin
Cornelia Gheorghe

Din buze-ți sorb sărut divin
Sclipiri de ochi diamantin,
Răsucind fiori pe suflet
Peste dor pun al meu zâmbet.

Îți prind în păr o amintire
Și-o acopăr cu uimire,
Când zile trec și-mi este dor
Îți sărut ochii duios…. ușor.

Să-ți rămână-n colțul pleoapei
Gustul și răcoarea apei,
Să te-nvelească-n zori de zi
Luna, sărutând obrajii.

Din stele să curgă lacrimi
Nopți de dor și nopți de patimi
Sub fior divin, dor ceresc
Te sărut, soptindu-ți: „Te iubesc!”

Redactor: Daniela Konovală

Redactor sef: Camelia Boț

ÎNVOLBURARE

Departe de noi amurgul se lasă,
Umbre sălbatice se ţin de mână,
Codrul ne cheamă în liniştea deasă
Desculţi prin verdeaţa păgână

Parcă se-aprinde pădurea în vale,
Soarele vânăt pătrunde prin scorburi,
Lasă-te-n iarba necoaptă şi moale
Sângele meu crud să-l învolburi

Redactor: Relu Popescu

Redactor sef: Camelia Boț

Cântecul lebedei

În ziua aceea, pentru ultima oară,
Te-am prins în mâini ca pe-un arcuș de vioară.
Un cântec de leagăn voiam să-ți îngân,
Să-ți trezesc inima sau măcar un plămân.
Strunele n-au mai vrut să răspundă
La apăsarea aceea absurdă.
Șoaptele buzelor muribunde
Cerșeau providenței sutimi de secunde.
Un cântec de lebădă s-a așternut,
Strigătul spiritului în ultim minut.

Versuri și pictură Liliana Răcătău
Din volumul în lucru RIME ÎN CULORI

Redactor: Daniela Konovală

Redactor sef: Camelia Boț

TEII

Marin RADA

Ședeam față-n față
fără să ne privim,
cuvintele noastre
se făceau depărtare,
de atâta liniște
în care ne risipim,
se aud frunzele
foșnind pe cărare…

Poate sunt gândurile mele,
mi-am zis
și am tras perdeaua
cu mâna,
printre ramuri
sau, poate, prin vis,
trecuseră stelele,
luna…

Erau primii pași
făcuți împreună
pe drum,
teii înfloriseră
pentru tine,
vara era pe sfârșite
acum,
iarba se îngălbenea
pe coline,

Prea grăbit
trecea acum timpul meu,
începeam să-nțeleg
depărtarea,
poate că la capătul aleii
sunt eu…

Teii își scutură,
în liniște, floarea…

03.08.2023

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor sef: Camelia Boț

Dăinuire

Sărută-mi lin tăcerea, sărută-mi primul vers,
Când ale mele visuri, croindu-și zbor din mers,
Vin către tine-n undă, ca spre un infinit,
Deşi găsit în lume, vei fi de negăsit!

Îţi cânta din înalturi copacii mei cu rod,
Îţi văd întins ecoul până se face pod,
Până îţi simt fiorul, când dai de-al meu fior…
Deşi îți sunt în braţe, mă negăsești … de dor!

Mai lasă-mă să-ți umblu prin gând ca-ntr-un palat
De chihlimbar și aur, de murmur înstelat…
Și lasă-mă să-ți dăinui în albul însetat
De preafrumos, că-n inimi, ninsori în floare-au dat!

Redactor: Relu Popescu

Redactor sef: Camelia Boț