Georgeta Radu

CUM?!
Georgeta Radu

Cum să prinzi alb-nea în poală,
când cenușa gri din minte
ți se-așterne peste suflet,
printre lacrimi și morminte?!

Cum s-alini viața cu zâmbet,
când te stingi în întuneric,
viscolindu-ți lumânarea,
deznădăjduind isteric?!

Cum să-ți afli calea-n viață,
când îmbrățișezi răscrucea
și pe tălpi aduni doar tina,
blestemându-ți zilnic crucea?!

Cum să simți parfumul sacru,
când adulmeci doar miasme,
rătăcind, cu ochii tulburi,
nu în basme, ci-n fantasme?!

Cum să te-oglindești în stele,
când argintul li-l cojești,
să îți faci din el inele
pentru ochii pământești?!

Cum?!…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Georgeta Rada

ȘI O SĂ TREC CA UN COLIND

Mă duc să dorm într-o colindă
Poate-o să mă întorc cu ea…
Măicuța, tainic să mi-o prindă,
Isop la grindă într-o stea.

Poate-o să mă trezesc în zorii,
colindei, dac-o să mai vină,
Alb de odihna sărbătorii
Cea stătătoare în lumină.

Când cântă îngerii Cântarea
cântărilor, în graiul lor…
Eu o să mă-nvelesc cu zarea
Din zorile colindelor.

Și o să intru în odihna
colindelor, cu fân din lunci,
S-aștern în iesle pentru tihna
Nenăscătoarelor de prunci

Și pentru nenăscuții lumii,
Că aur nu-i, tămâie n-am…
Năstrapa cea cu smirna humii,
O port și eu din neam în neam,

O duc la Viflaim, mi-e darul
sărac precum colinda mea…
Eu mi-am pierdut pe drum amnarul
Din căzătoarea lumii stea.

M-aștern sub răsuflarea blândă
Că Mielu-i încă nejunghiat…
A Învierii luminândă
Coboară cerul peste sat

Și bate clopotul și toaca
Precum în Cer și pre Pământ,
M-așteaptă maica mea, săraca
Să mă mai nască…în Cuvânt.

GEORGETA RADA
27 decembrie 2021

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Dorel Rotariu

Rugă în prag de An Nou
Autor Rotariu Dorel

Fluturi cu-aripi înghețate
Toarce-i prin văzduh fuioare,
S-avem puls de sărbătoare
Colo-n inimi însetate!

Liniște cât bolta-Ți mare
Prin viori dorinde, treci!
Țină săbiile-n teci
Porumbeii Tăi din zare!

Pune gerul să înghețe
Vipere din cuiburi seci,
Pe cer înnoit să treci
Nori de dor și frumusețe!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Adriana Rușățeanu

VEȘNICIA CLIPEI


Am pus un mac de pază la fereastră
Să țină iernile cât mai departe.
Iar în albumul galben de pe masă,
M-am așezat pe mine, semn de carte.

E verde crud și cerul strălucește,
E-atâta viață-n fiecare floare,
Că de uimire sufletu- amuțește
Și frumusețea florii azi mă doare.

Era o lună de început de mai.
Pe pragul meu venise să răsară.
Iar în grădina ca un colț de rai,
Se auzea un scâncet de vioară.

Se auzeau toți mugurii înflorind
Și verdele cum se-ntorcea în frunze.
Iar greierii cântau abia șoptit
Punându-mi un refren lila pe buze.

Doar fluturii ce-au fost mai ieri omidă
Zburau în rochii albe de mătase,
Anticipând miros de aguridă
Cu toamna ce avea să intre-n case.

Și mii de licurici se întreceau
Să lumineze care mai de care
În nopțile de mai se străduiau,
Să-aprindă-n toată lumea felinare.

Era chiar Viața la fereastra mea,
Iar eu o-mbrățișam cu o privire
Și mă tocmeam cu Viața dacă ar vrea,
Să stea cu mine preț de-o nemurire,

Să fiu nemuritoare chiar și-o clipă
Și în secunda mea de veșnicie,
Să zbor la tine doar cu o aripă
Căci pe a doua eu ți-am dat-o ție.

În loc de brațe aripile noastre
Să se atingă tandru și cu dor
Și-n zorile ce se ivesc albastre,
Să uiți și tu cât ești de muritor.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Ștefan Olaru

Târziu,poate…


Și s-a mai dus un an în mod firesc
Lăsând atâtea semne de-ntrebare,
Când tot mai mult ajung să te iubesc
Cu cât încet,încet te pierd mai tare…

Poate c-atât de mult m-am amăgit
Și m-am mințit în fiecare seară…
Dar astăzi mă condamn la infinit,
Iubirea mea nicicând să nu mai doară…

Probabil că așa ne este dat
Noi, doi buimaci în trenul fără gară…
Când clopotele învierii bat
Murim din nou, a nu știu câta oară…

Să retrăim iubirea cât cuprinde
Ce-am amăgit-o fără nici un rost,
Și-n bucurii cu vise și colinde
Să ne-amintim copiii care-am fost…

Și s-a mai rupt o filă-ntr-un sertar,
Și orb am fost când am putut vedea…
Când te-am pierdut acolo la altar
Cu spinii mei ascunși pe fruntea ta!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Violetta Petre

Muza mea, iubitul din alcov…
Violetta Petre


E târg la malul mării pe nisip, pe diguri pescărușii fac popas, mi-a coborât un colț de cer pe chip și pân’ la țărm mai am un singur pas…
Se vinde indulgența pe doi bani, n-am mai avut așa marfă de top, cumpărătorii sunt acei sărmani, ce și-au etichetat viața cu stop…
Eu caut standul muzelor proscrise, ce și-au pierdut laxismu-n licitații, să cumpăr pe-o pictură cu narcise pe cea mai exilată în negații…
E greu s-alegi, grămada-i mult prea mare și muzele abia de mai respiră, mai vine peste ele-un val de mare și un crâmpei de aer mai inspiră…
Fac schimb de versuri, să mai treacă timpul și să le țină mintea încă-ntreagă, eu le îmbrățișez cu anotimpul în care-o muza mi-a fost cea mai dragă…
Chem briza mării să le mântuiască de zăpușeală și miros de alge și dintre toate-o muză bărbătească se-apropie de mine să mă roage,
Să o aleg, să scape de tortură și-abia-mi șoptește-un vers ce mă doboară, eu îi sărut silaba de pe gură și din iubire gust întâia oară…
Îl iau de mână și în spuma mării ne aruncăm, gonind spre geamandură…inexplicabilă magia stării și ce nemuritoare legătură!
N-am cumpărat-o, s-a lipit de mine, când mi-a citit în iriși versul mov… știa că-i pentru el și că-mi e muză și nu numai… iubitul din alcov…
12.12.2022

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Relu Popescu (Viorel Poenaru)

  • Aforisme

Mulți suntem săraci nu pentru că nu avem, ci pentru că nu ne ajunge.

Unii oameni cu cât îi cunosti mai mult cu atât ajungi să crezi că nu-i cunosti deloc.

Cu certitudine, problemele nu se sfârsesc niciodată, dar nici soluţiile nu au sfârșit.

Adevărata ta educație se vede atunci când crezi că nu vede nimeni ceea ce faci.

Nu contează cât scrii, contează ce idei exprimi!

Cuvântul este grăitor, dar numai exemplul poate fi convingător.

Îmi plac oamenii cuvintelor, dar și mai mult îmi plac oamenii care își țin cuvântul.

Cunoaşterea îți deschide multe uşi, dar numai recunoaşterea le poate ține deschise pentru totdeauna.

Cuvintele sunt ale tuturor, numai anumite fraze pot să aparțină cuiva.

Mulţumesc ușilor care mi s-au închis în față, astfel am aflat ce suflete au oameni de dincolo de ele.

Înțelept nu ești după cât de mult citești,  ci după felul cum gândești!

Orice gunoi aruncat la întâmplare e dovada educației de gunoi a multora dintre noi.

Într-adevăr banii te ajută să trăiești, dar numai prin dragoste simți că trăiești.

Iubește-i pe cei care te respectă și respectă-i pe cei care nu te iubesc… pentru că sunt sinceri.

Redactor șef: Camelia Boț

Carpe Diem (Ana-Corina Tîrnăvean)

NEDUMERIRE
Versuri: Carpe Diem

Dacă meschinul e întruchiparea
nebunilor care slujesc minciunii,
ar mai rămâne numai întrebarea:
de ce cred, toți, ceea ce le spun unii?…

Dacă din tot ce ai, rămâne doar cenușa,
vătraiul sorții de îl stingi cu lacrimi,
mai bine fugi și-nchide-n urmă-ți ușa
și lasă tot… și foc și vis și patimi!…

Dacă întruna dai cu stângu-n dreptul,
de-ți ies pe dos toate ce faci pe față,
mai bine taci! Nu fă pe înțeleptul
cu-acei ce încă iau lecții de viață!…

Dacă mai speri că totul va fi bine,
dacă mai crezi puțin în ceva sfânt,
mai bine stai, nu mai fugi de tine!
Fii mai presus de faptă și de gând!…

Dacă vei cerne tot nisipul mării
și-apoi de îl aduni într-o clepsidră,
vei înțelege sensul resemnării
și de ce viața-i prea ades perfidă…

(Din volumul Suflete însingurate – 2007 )

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Ștefan Camelia

Să nu plângi inimă!
autor
Camelia Stefan

Să nu plângi inimă când voi pleca.
Cum nici după lumină să nu plângă
Ochii ce pururi nu vor mai vedea
Lumina zilei sau noaptea senină.

Căci ochii care-au plâns după lumină
De astăzi vor fi candele în zori.
Lumina-n ei nicicând nu va pătrunde
Eu către ceruri urc, sunt suflet muritor.

M-așteaptă SUS o lume minunată,
În jurul meu vor fi doar heruvimi.
Nu voi mai ști ce e durerea niciodată,
Voi rătăci cu îngeri, prin bolți fără lumini…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Violeta Andrei Stoicescu

Târziu

Suie Luna peste vârfuri troienind cărări alpine,
Sprintenă ca o mireasă-nveşmântată-n voaluri fine…
Ninge-o linişte albastră, ninge-o linişte deplină,
Toate dorm… doar noaptea-şi plimbă, tainic, neagra pelerină.

Lacrimi grele de-ntuneric se preling fără-ncetare,
Blânde şoapte de luceferi rătăcesc la întâmplare…
Cu alai, flămânde umbre dau năvală prin unghere
Şi-n clepsidra ce suspină se înghesuie-n tăcere.

E târziu… iar dinspre mâine bate-un clopot a chemare,
Când mijesc, timid, deasupra, tremurânde felinare.
Cuibărită-n poala vremii, văd cum curge-n valuri ceața
Şi aştept cu nerăbdare să răsară dimineața.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț