Zbor spre înălțimi

Anotimpuri

Am adormit pe-o margine de nor
Cu ochii ațintiți în depărtare
Iar visul m-a purtat în aprig zbor
Tot mai departe, dincolo de zare.

Pe pleoape îmi ningea cu amintiri
Și cu dorințele neîmplinite,
Călcam desculț pe spini de trandafiri,
Băteam la geamuri veșnic zăbrelite.

Îmi era vară, zbor de pescăruș,
Corăbii albe lunecau pe valuri,
Vioara mângâiată de arcuș
Se auzea de dincolo de maluri.

Îmi era toamnă cu miros de must,
Piereau departe păsări călătoare,
Imi era dor, voiam să te mai gust
Voiam să uit că urma ta mă doare.

Îmi era iarnă, viscol nemilos,
Zăpada mă-ngropa până la umăr,
Tristețea mă mușca până la os,
Secundele nu mai puteam să număr.

Tot mai aștept să nască primăveri
Cu ghiocei și soare zâmbitor,
Un mâine să răsară după ieri
Să îți oprească pasul călător.

Redactor: Relu Popescu

Redactor sef: Camelia Boț

Când se face-n gânduri seară

Nu-i târziu chiar de apusul în perdele se-mpletește,
Nu-i târziu chiar dacă noaptea se strecoară cu pași moi
În odaia de mătase, unde sufletul plutește
Peste ridurile zilei, peste-al grijilor altoi…

Nu-i târziu, devreme-i încă timpul să-l măsori cu sfoară
Rănile dintr-un călcâi cresc în lacrimi de tăcere,
O culoare strângi în suflet, când se face-n gânduri seară
Un Arhanghel se pogoară împăcând orice durere.

Nu-i târziu să țeși lumină în aripa întrupării,
Să te lepezi de uitare prin cununa de măslin,
Să-ți porți talpa cu iubire prin grădina acceptării
Să te mântui în minunea apei prefăcută-n vin.

Te ridici. Cortina cade peste veacul plin de lipsă,
Cade zidul ce-a dus umbre peste-un vechi Ierusalim,
Dimineața-n frunte poartă la trezire, o eclipsă
Pentru noua padigramă, hărăzită în destin.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor sef: Camelia Boț

URECHEA LEGII-AUDE RAR!

Ce vă mirați? N-ați mai văzut
Copaci dormind pe rădăcini,
Când noaptea umblă prin grădini?
Dar, iată un copac căzut!

Păcat și mare și urât.
Vântul cel rău n-a fost pe-aici!
Or fi trecut doi licurici
Credeți că ei l-au omorât?

Bietul copac era bătrân!
M-așez o clipă în genunchi…
Văd urme de tăiș pe trunchi!
Securea s-a ascuns în fân!

Copacul, un vânjos stejar
Mai înainte de-a muri,
Strigă, dar nimeni n-auzi!
Urechea legii-aude rar!

Copaci dormind pe rădăcini…
Asta vedeam când eram țânc!
Da, suflete, suspină-adânc,
S-audă cei care au inimi de spini!

Credeam că e un fapt banal!
Pădurile nu vând copaci!
Doamne, doar tu mai poți să faci
Pentru „topoare”…tribunal!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor sef: Camelia Boț

Invită-mă!

Invită-mă în templul Zeiței de Cleștar
Să retrăiesc povestea din nopțile bizare
În care hoinăream nebuni prin calendare…
Te-aștept doar cu un zâmbet și-o floare-n buzunar.

Invită-mă apoi pe crestele-nghețate,
Cu troica să gonim prin albele troiene,
Șoptește-mi la ureche povești norvegiene,
Zidește-mi din omături angelice palate!

Invită-mă pe Lună și spune-mi, dacă vrei,
C-am devenit regina seraficilor aștri,
Seduși de puritatea safirilor albaștri,
Că mii de constelații brăzdează ochii mei!

Invită-mă la vals și spune-mi că mă placi,
C-ai vrea etern prin viață cu mine să plutești,
Aștept încrezătoare cuvântul să-l rostești…
Invită-mă oriunde și spune-mi… Dar tu taci…

Marilena Răghinaru

Redactor: Relu Popescu

Redactor sef: Camelia Boț

Cacealma

Copil sărac, rupeai și tu, ca mieii,
Cu dinți de lapte-a vieții iarbă dură,
Și te visai pornind din bătătură,
Cu spadă, coif și argintat-armură,
Așa, firesc, dând curs și tu ideii,
Că viața e ceva gen „mură-n gură”.

N-a fost așa! Ți-au spus-o răni adânci,
Care-au însângerat de-a lungul vremii
Și pielea ta și florile poienii,
Când Moș Crăciun, pe rând, pierdut-a renii
Și rozul tot din visele de țânci
S-a șters sub albul înghețat al iernii.

Te-ai întrebat atunci (și n-ai răspuns),
Cum, mama mă-sii, te-au mințit poeții,
Că numai miere e-n potirul vieții,
Când tu, mușcând din zorii dimineții,
Simți doar amarul care te-a pătruns
Și te-nfășori cu haina rece-a ceții!

Pendul mahmur, ca de un ștreang, balans,
Între aceste două lumi ciudate,
Ba dormi pe câmp cu iarba verde-n spate,
Ba faci un târg: jumate și jumate,
Când zaruri joci cu viața, în avans,
Punând pe masă clipele furate.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor sef: Camelia Boț

Sufletul meu

Sufletul coboară-n zori, pe pământul încă viu,
Hoinărise un timp prin astre…Noaptea trupul mi-i pustiu
Heruvimii de mătase l-au ademenit prin vis
Iar Arhonii fără suflet, ceru-întreg i l-au promis.

Și-au mințit că sunt atee și că trupul mi-i plăpând
Fluturii îmi pun pe gene, vise care nu se vând,
Dar spre marea lor uimire, din dorințele lumești
Am luat doar clipe care peste noapte le-împlinești.

Sufletul mi-l chem acasă, peste inimă-l așez
Mâinile ridic în aer și rostesc al nostru crez
Ca lumina să coboare peste chipul nostru blând
Întunericul s-alunge, sufletul să-l văd râzând.

Autor: Daniela Damian
28 Iulie 2023, Frumușica, Botoșani

Redactor: Relu Popescu

Redactor sef: Camelia Boț

NESCRISELE POEME

De-o vreme nu-mi mai scrii, poate de-o viață,
Dar cum și viața este tot o vreme
Cu anotimpuri verzi, pierdute-n ceață
Ca-n albele, nescrisele poeme,

O să-ți citesc pe chip doar depărtarea,
Tăcerea de sub florile de gheață
De la fereastră, utima scrisoare
Din ochii umbrei, palida paiață.

Nici umbra nu mi-a mai știut adresa,
Eu cred că m-ar fi prevenit, precis…
În catedrală , maiestuoasă, mesa
Pusese clipei semnul ,, interzis”.

Tu scrii poeme cu aripi de îngeri,
Căzuții din lumină, dar nu vezi
Că de din gios de raiul tău însângeri
Livada-ncremenită-n fructe verzi.

Cândva, ca fapt divers citeam povestea
Bizară, tristă-a unui somnambul
Ce s-a trezit căzând… Primise vestea
Trezirii bruște, fără preambul.

Mai spânzură-ntr-un cui, ca semn la poartă
Cutia mea poștală fără chei,
Poștașul lasă plicuri de la soartă…
Ciudat, mi-a scris pe plic adresa ei!

RADA GEORGETA
31 iulie 2022

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor sef: Camelia Boț

Vagonul timpului…
(autor:teodor dume)

Copii cu nasul lipit
de fereastra vagonului
o bunicuță și un bunic înjurând
printre dinți
e tot spectacolul
de pe ruta Oradea-București
și o întârziere de două ore
ca o virgulă între două respirații
e tot ceea ce
poate să ofere cefereul pe caniculă…

nu- i bai zice ardeleanul
sprijinundu-și capul de palme
asta se întâmplă destul de des
și oricum o să cobor la capăt…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor sef: Camelia Boț

Un drum ce duce către seară

Port în valiză, permanent,
Un toc de scris, o călimară,
Frânturi de vis şi-un pergament
Cu amintiri ce mă-nfioară.

Cu fiecare pas făcut,
Mă-ndrept spre cea din urmă vamă
Şi-n sufletu-mi, un strigăt mut,
Sub voalul vremii se destramă.

Din toamne, ierni şi primăveri,
Am adunat în vers tot dorul…
Nomade şoapte dinspre ieri,
Îmi leagănă-n lumină zborul…

Şi-n bietu-mi piept de lut, plăpând,
Se-aude-un clopot în surdină,
Clepsidra vieții, rând pe rând,
Îşi cerne bobul, fără vină…

Îmi sprijin fruntea de-un amurg,
Să uit de clipa trecătoare…
Un dangăt dinspre vechiul burg,
Răsună-ntruna, a chemare.

În goana timpului hain,
Un ultim tren opreşte-n gară
Şi-n fața mea se-aşterne, lin,
Un drum ce duce către seară.

✍️©️ Violeta Andrei Stoicescu
(Din volumul recent ieṣit de la tipar, „Şoapte de mătase”).

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor sef: Camelia Boț

Viața este călătoare
Autor Ioan Avram

Colindăm cărări bătute, peste munți, cătând spre soare,
Poteci noi ne ies în cale îndreptându-ne spre șesuri
Dar ajungem și-n hățișuri, culegând fructe amare,
Într-un labirint bezmetic, încurcându-ne în sensuri.

Albatroși cu aripi largi ne îmbie la plimbare,
Dintre dune de nisipuri să privim talazuri faste,
Să plutim pe luciul apei, în alai de sărbătoare,
Privind nuferii cei galbeni ce se-adună ca o oaste.

Drumuri, drumuri se arată cât curge prin vene sânge
Pe uscat dar și pe ape sau în zbor spre-naltul cer,
Până uiți să îți faci pașii iar lumina ți se stinge,
Lăsând liniște în juru-ți, pe pământul efemer.

Așa este cursul vieții, pe tărâmuri zbuciumate,
Precum filele de carte răsfoite cu alean,
Viața este călătoare, pe poteci întortocheate,
Urci, coborî fără zăbavă pe când timpul e viclean.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor sef: Camelia Boț