Anca Man

Decembrie

Roi de fluturi argintii se rotesc, dansând în aer,
Primii fulgi se cern în noapte din al iernii moale caier…
E întuneric și la geamuri lumina încet se stinge,
Simfonia iernii albe ca într-un vis mă atinge.

Zăpada ușor se-așterne într-o liniște deplină,
Îmbracă totul în jur, în haină albă de hermină,
Este luna lui decembrie, cu dragi și Sfinte Sărbători,
Cu clinchet de clopoței și colinde până-n zori.

În casă e cald și bine… în sobă focul mocnește,
Sufletul cuprins de doruri, prin amintiri rătăcește,
Zilele demult trecute, se întorc ca prin magie
Și revăd cu ochii minții, scumpa mea copilărie.

Cu bradul împodobit și-arome de scorțișoară,
Retrăiesc acele vremuri… parcă pentru-ntâia oară…
Șterg în fugă două lacrimi, încercând ca să trec peste,
Iar afară ninge lin … parcă ar ninge-ntr-o poveste.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Gabriel Cristea

Și ninge vântos, cu fulgi de titan

Ninge metalic cu fulgi bivalenți
-lovituri de ciocan pe arborii goi-
de parc-ar pica din nori transcendenți
metal risipit printre pași de strigoi.

Văd cer de mercur pe albul miraj
și stoluri de corbi croncănind a polei;
Mi-e gândul un zbor căzut în picaj,
fosilă captivă în ambră și stei.

E soarele-nchis în griul palat,
iar viezurii suri – iubitori de bârlog –
prin glodul obscur, cu frunze pavat,
adulmecă iarna și timpul zbârlog.

Balauri îmi par stejarii-troian,
de-al crengilor zbucium sub nori căzători;
Și ninge vântos, cu fulgi de titan,
prin ochi nălucind strălumină de zori.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Georgeta Istrate

ÎNDEMN STRĂMOȘESC

Ce stai așa încremenit
Popor viteaz, ce-ai reușit
Prin veac să dăinui înțelept
Și-n fața sorții să stai drept?

Gasește-ți rostul tău sub soare,
Cel meritat între popoare,
Fii drept și demn sub crucea sfântă
Căci umilința nu te-ajută!

Trezește-te din somn, Ioane,
Adună-n juru-ți milioane
Și rupe-n două jugul greu
Ce-atârnă pe grumazul tău!

Dictează-n locul tău nebuni
Și lăcrimeaz-ai tăi străbuni
Când sărăcia-ți e povară,
Ispita lenei te doboară.

Aștept să-ți aperi vatra, glia
Cu numele sfânt: România
Și nu da dreptul nimănui
S-atârne altă harta-n cui!

Director editorial: Camelia Corina Boț

Florentina Savu

DE BOBOTEAZĂ
Florentina Savu

Neaua de-altădată și-a rătăcit rostul,
E negru pământul de-așa supărare
Fiindcă iarăși iarna și-a neglijat postul
Și-a uitat, hapsâna, că e sărbătoare!

Unde o fi, Doamne, gerul Bobotezei,
De niciun fulg de nea din cer nu apare?
Au înflorit prin curți gingașii ghiocei,
Primăvară nu-i. Ce se întâmplă oare?

Nici turțuri nu mai sunt pe la streașina mea,
Să îmi de binețe veseli până în zori,
Prin pomi să se aștearnă o dantelă grea,
Și pe-ale mele geamuri s-am pictate flori.

În curte, de pază, lipsește om de nea,
Anotimpul iarna ne-a fost demult furat:
Nu tu bătăi cu bulgări, nu tu sania,
Derdelușu-i și el, de ani buni desființat.

Cerul nu își mai cerne sita peste noi,
E dezghețat râul, apa-i e zglobie.
Au secat crunt norii și nu mai cad nici ploi,
Parcă-i primăvară, toate reînvie!

Sosit-a Boboteaza cu soare călduț,
Gerul ei, de-acum, e o simplă-amintire…
Doamne, enorm ne-am dori, măcar un picuț
C-așa ar fi frumos în zi de Sfințire!

Mai scutură-ți fulgii din pernele Tale
Să ne bucurăm de ziua asta Sfântă
Așterne-ni-i cu drag în a noastră cale
Și din nou, Tu Doamne, ne binecuvântă!

Director editorial: Camelia Corina Boț

Marin Rada

UMBRA MEA

Umbra mea
nu mă mai recunoaște,
de aseară o caut
pe la poarta cetății
și împrejur,
o iederă peste ziduri
renaște,
desenând umbra turnului
în contur,

E atâta liniște
că nu se mai împarte
întregul adâncit în mister
atât de frumos
lumina răzbate
că soarele desenează
magnolii pe cer,

Se aprind stelele,
la capăt de lume
aștept pe o bancă
să ne vedem,
umbra mea nu mai poartă
vreun nume,
a rămas doar o umbră
de lemn,

Zăbovește prin hățișuri
de ceață,
noaptea vine peste ea
ca o piatră peste mormânt,
umbra mea,
cea plină de viață,
este doar o adiere de vânt…

Director editorial: Camelia Corina Boț

Constantin Traciuc

“Vreme trece, vreme vine”
    Constantin Traciuc

Întreaga viață e un munte
Pân-la amiază-l urci ușor
Pe fiecare stâncă-n parte
O treci ca îngerul în zbor

Nu ai pășit una și alta
Îți iese-n calea ta râzând
Pe când lumina aici piere…
Lumină undeva,…alt gând

„DIN ORICE CLIPĂ TRECĂTOARE
ĂST ADEVĂR ÎL ÎNTELEG,”
Că infinitul strânge-ntruna
Enigma ce nu o dezleg
………………………………….
Și dusă este-n clocot vremea
Ce ai trăit-o surâzând
Precum se pierde-n van izvorul
Din vârf de munte izvorând

Crunt se izbește-n câte-o stâncă
Cu ea durerea-mbrățișând
Cristal de apă și de piatră
Se năruie-n hău plângând.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Anatol Covalli

S p e r …

Sper să rup din calendare
încă multe, multe file,
să mai am de trăit zile
ce-n curând vor fi stelare.
Vreau să traversez sahare
pe pegaşi, nu pe cămile
şi prin visele virile
drum să-mi fie-orice-cărare.

Stau mirat, privind în urmă,
şi nu pot deloc pricepe
de ce-am  colindat prin stepe,
rămânând mereu în urmă,
într-o nefirească turmă
ce-a păscut orice scaiete,
şi nu a putut concepe
că de fapt în dune scurmă.

Am să-mbrac straie alese,
chiar odăjdii minunate,
pe bordei clădind palate
unde-am să iubesc crăiese,
am să rup lanţuri şi lese
exultând în libertate,
şi-am să mă feresc de gloate,
evitând mereu ce şes e.

Ce-a rămas, vreau să se ştie
că va fi doar împlinire
pentru că a mea menire
e să ard în Poezie.
Sper ca viaţa mea să fie
pătimaşă regăsire,
dăruire şi iubire
într-o dragoste târzie.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Corneliu Neagu

TREN RĂTĂCIT
.
Cad fugii de nea peste case dansând,
iar vântul pătrunde pe usă de-afară
cu vechi amintiri, așezate la rând,
uitate de noi, mai demult, într-o gară.
.
În gară sosea doar un tren rătăcit,
din hăuri de timp se ivea câteodată,
părea să fi fost doar un vis născocit,
venit special din trecut să ne scoată.
.
Eu încă l-aștept pe peronul pavat
cu mii de regrete în urmă lăsate
în seara de toamnă în care-ai plecat
călare pe-o umbră de visuri trădate.
.
Și încă mai sper să apari pe-nserat,
din trenul bizar să cobori neschimbată,
venind din trecutul rămas suspendat
pe margini de vis într-o gară uitată.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dorina Omotă

La răscrucea dintre ani

La mulți ani şi numai bine,
S-aveți în anul ce vine,
Bani şi vise împlinite,
Bucurii, nemărginite

Cer senin și fericire,
Sănătate și iubire,
Norocul să vă zâmbească,
Răul să vă ocolească.

La răscrucea dintre ani,
Îngeri albi si diafani,
Să v-aștearnă cale lină
Spre un an plin de lumină.

Să vă mângâie speranța
De se va-nclina balanța,
Şi pentru o veșnicie,
Clipa dulce să vă fie.

La anul şi La mulți Ani,
Pentru prieteni şi dușmani,
Și-n zâmbet raze de soare
Vă doresc la fiecare!…

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mihaela Vaida

M-am trezit în albul iernii
Nu puteam să respir decât alb
Nu puteam să văd decât alb
Albul acela strălucitor
pe care îl auzi cum scârțâie sub bocancii grei
atunci când alergi gâfâind
pe drumul către casă.
Copacii erau albi, păsările erau albe,
literele acelea negre, rotunde dispăruseră și ele.
Au râmas în mâini
câteva scrisori albe mototolite.
Pe liniile din palmă se vedeau tălpile
lipite de zăpadă.
Colindul abia se auzea
dintr-o casă veche cu ziduri scorojite…
Cuvintele zburau pe lângă mine
până când am deschis ochii

În mijlocul zidurilor albe
timpul devenise orb.

(Mihaela Vaida, 10.12.2023)

Director editorial: Camelia Corina Boț