Zbor spre înălțimi

Zece ceruri de lumină

Zece ceruri de lumină ne despart de mântuire.
Și o salbă de păcate garnisită-n dulci poveri.
Dar noi nu privim spre ceruri, unde îngeri ni se-arată.
Și-alergăm mai rău ca orbii într-o lume-ntunecată,
Guvernată doar de pofta adunării de averi.

Zece ceruri de lumină ne despart de adevăr.
Și un cufăr plin cu visuri iluzorii, deșănțate…
Unde ne e rațiunea când cătăm spre nicăieri
Și privăm de libertate, înglodându-le-n tăceri
Inimi schilodite-n temeri și de-nfrângeri devorate?

Zece ceruri de lumină ne despart de libertate.
Și o cușcă cu zăbrele din frici neîntemeiate.
De s-ar rupe cușca-n două, tot ne-am agăța de ele,
Și din sufletele noastre i-am face cuștii atele,
Să rămână în robie pentru o eternitate.

… vremuri de robie falsă ne despart de libertate.
maria apăvăloaie 9 aprilie2020 Northampton

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Zbor spre înalt
   
Pe o alee cu teii înfloriți
la o masă de piatră rotundă,
azi, poeții-și scrijelesc pe pânza sufletului,
cu cerneala adunată-n călimara deznădejdii,
zbaterile clipei în căutarea poemului
care să-i așeze lângă Luceafărul făr’ de pereche…

Tot, azi, poeții nu mai știu,
că orice zbor spre înalt,
nu e o joacă de copil,
e un har care te poartă prin furtuni,
prin ploi și ger, că te ridică, dar te și doboară…
că stinge lumina-n tine, dar o și aprinde…

Poeții, azi, uită că al lor har,
care-l au, e doar de la Dumnezeu!

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Tăcerea clipelor ce mor

am pășit dincolo de uitare
o treaptă ruptă în drumul către cer
un declin știut
de nimeni cerut
de mult așteptat
sunt un rapsod tăcut
al frunzelor ce mor, se duc
strâng obosite vise
trec și trec
nu mai apuc să miros parfumul florilor de nuc
azi știu
totul a fost
din dragoste făcut
o dragoste ucisă
de mine, de tine
acum ascult stânca cum plânge
în zgomotul tăcut
al clipelor ce mor
știu, știu
nu e ușor
să pleci, să mori…

Redactor: Relu Popescu

Redactor sef: Camelia Boț

Mântuire prin rugăciune
​
Nu sunt demnă de Iubirea Ta!
Tu m-ai spălat cu har și sânge,
Deși sunt plină de păcate,
Fierbinte rugă-n mine plânge!
​
Un bocet tragic din morminte
Spre Tine, Doamne, se îndreaptă!
Și morții care dorm în groapă
Ziua Învierii așteaptă!
​
Ni-i scris în carne și pe frunte
Să fim ființe efemere,
Căci moartea ne va stinge visul,
În lume-s palide himere…
​
Sunt, Doamne, doar un punct în vreme
Iar spațiul meu e-o colivie…
Mă clatin între ieri și astăzi,
Dar năzuiesc spre armonie!
​
Mirela Șoimaru

Redactor: Vaida Mihaela

Redactor șef: Camelia Boț

VOI, POEȚII!
Georgeta Radu

Voi, cei poposiți în lumea cu miros de pâine coaptă,
i-nmulțiți cu praf de stele chiar făina din covată,
înjumătățindu-i foamea de Lumină albă, Lină,
dăruindu-i Adevărul scris în mugur de verbină.

Ostoiți durerea vremii ce învârte roata vieții,
potolindu-i fierbințeala, în răcoarea dimineții,
cu bobițe dulci de rouă îmbibate cu Iubire
strânsă-n stihuri meșterite din miez de Dumnezeire.

Cerneți dorul peste oameni și-alungați umbrele nopții,
dezlegați noduri din suflet și schimbați culoarea sorții.
Un hățiș de vorbe goale voi îl secerați c-o șoaptă,
voi, cei poposiți în lumea cu miros de pâine coaptă…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Metaforă sublimă, în violet poem…
Violetta Petre

Foșnești în gândul meu ca frunzele în vânt,
Când vârtejesc secunde în zborul spre pământ.
Și zorii vin cu tine, albastru pe sub gene,
Amurgul mi le-nchide cu doruri în refrene…

O noapte albă-n palme adun să nu te pierd
Și c-un poem, iubite, te-adorm și te dezmierd.
Mai cade-o stea în mare, în brațe de sirene,
Eu o cerșesc pe diguri, să-ți scriu pe-un val, catrene…

Un pas și încă unul, pe gleznă un sărut,
Tresar, când umbra nopții își face așternut
În versul despre tine în care așteptarea
E lacrima în care mugește astăzi marea…

Arunc poemul nostru-n laguna cu tăceri
Acolo, unde-așteaptă un alt poem de ieri.
Printre speranțe-absurde, pierdute pe nisip
Eu îți aud oftatul și chipu-ți înfirip…

Ești lângă mine iarăși, de câte ori te chem
Metaforă sublimă-ntr-un violet poem…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor sef: Camelia Boț

Frumos veșmânt, omenia…

Lacrima durerii mute, când își face loc pe față,
Privește spre cerul sfânt, cere-i Domnului povață
Spune-o rugăciune-n taină și fă semnul Sfintei Cruci
Și lumina pogorâ-va când te vei afla-n răscruci.

Cu mâinile-mpreunate și genunchii aplecați
Roagă-te pentru părinți, copii, surori, soți și frați,
Nu uita nici de bunici, chiar de sunt la cele sfinte,
S-aibă iertare și pace și dincolo de morminte.

Milostenie să ai pentru cel în suferință
Care în durerea lui, nu-și uită sfânta credință,
Bine faci, bine găsești, spune-o vorbă din bătrâni
Din ce ai, o bucățică, ofer-o cu două mâini.

Nu semăna vorbe grele, că vor crește spini cât gardul
Și sufletul ți-o fi gol, chiar de plin vei avea cardul,
Ce te costă să fii bun cu ce-l care-i mai sărac?
Cândva, vei culege roade din al raiului copac.

Fericirea stă în mâna-ntinsă spre celălalt
Și în fruntea descrețită ce-o ridici înspre Înalt,
Omule, în drumul tău, solidar cu-acest pământ
Nu uita că omenia e cel mai frumos veșmânt
Ce îmbracă trup și suflet, gând și faptă, și cuvânt!

Redactor: Relu Popescu

Redactor sef: Camelia Boț

Noapte de Sânziene

Poveste magică vor țese
În dansul lor, iele-mirese,
Sub razele lunii, în noapte…
Să împletească cu-a lor șoapte
Și galeșe priviri sub gene,
Cununi din flori de sânziene.

E noaptea când cerul se deschide,
În inimă iubirea se aprinde
Și arde dor în piepturi de fecioare,
Care își prind la cingătoare,
Galbenă floare, fir de sânziană,
Să vindece a sufletului rană!

Și îmbrăcate-n iile-nflorate,
Cu fețele îmbujorate,
Prinse în hora magică dansează…
Razele lunii luminează,
Pănă dă geana zorilor,
Un dans nebun al ielelor!

Redactor: Relu Popescu

Redactor sef: Camelia Boț

Sărut divin
Cornelia Gheorghe

Din buze-ți sorb sărut divin
Sclipiri de ochi diamantin,
Răsucind fiori pe suflet
Peste dor pun al meu zâmbet.

Îți prind în păr o amintire
Și-o acopăr cu uimire,
Când zile trec și-mi este dor
Îți sărut ochii duios…. ușor.

Să-ți rămână-n colțul pleoapei
Gustul și răcoarea apei,
Să te-nvelească-n zori de zi
Luna, sărutând obrajii.

Din stele să curgă lacrimi
Nopți de dor și nopți de patimi
Sub fior divin, dor ceresc
Te sărut, soptindu-ți: „Te iubesc!”

Redactor: Daniela Konovală

Redactor sef: Camelia Boț