Ștefan Olaru

Comoară
Am încercat cu patimă fierbinte
Să fiu părtașul celor nevăzuți,
Să-mpart iubind mireasma celor sfinte
La cei neînsemnați necunoscuți…

Nu mi-am dorit iubiri înșelătoare
Din lumea celor mulți și inutili,
Doar ochii mei orbiți de-atâta soare
Au strâns lumină lângă cei umili!

N-am căutat ascunsa aventură,
Felia mea din fructul interzis…
Ci doar în existența mea obscură
Să pot trăi din plin ce mi-a fost scris!

Poate c-a fost sortit să se întoarcă
Ecoul meu vibrând în poezie,
Ca să renasc acolo sus de parcă
Mi-e clipa prefăcută-n veșnicie…

Pe floarea mea de Lotus în corolă,
Mai strâng într-un căuș ca pe-o comoară,
Un strop de lut pe-a inimii cupolă
Din lumea noastră dulce și amară…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Anatol Covalli

Renaștere

Din simţuri şi cu simţuri trec prin clipe.
Nu am răgaz să stau şi să aleg
cu şi-n ce scop au prins să se-nfiripe
risipele ce-au fost cândva întreg.

Mă-ndrept spre un alt ţel. Plin de speranţe
păşesc pe drumul care-a prins contur
în cele mai frumoase cutezanţe
care-ar dori să redevin azur.

Nu mai mă tem de nicio rătăcire
de când în zări este un alt destin
în care e o oază de iubire
şi unde sper să poposesc puţin.

Va fi ca o renaştere deplină,
ca un botez mult binecuvântat,
când simţurile, pline de lumină,
vor şti că în alt om m-am preschimbat.

E darul cel mai scump primit din Slavă,
ce a dorit ca la sfârşit să fiu
o revărsare de încinsă lavă
în care să mă uit şi să mă ştiu.

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț

Teodor Dume: aforisme

Nu trebuie să fii puternic pentru a face un gest de bunătate, fă-l și sufletul te va face mult mai puternic.
(Teodor Dume)

Păcălim și ne păcălim singuri în fiecare zi, dar haideți ca azi să fim noi înșine!
(Teodor Dume)

Credința trebuie să fie parte a ființei ce așază sufletul pe trepte de sfințenie.
(Teodor Dume)

Nu-mi cereți să vă explic bunătatea, coborâți în sufletul vostru și priviți-vă.
(Teodor Dume)

Unii sunt atât de „săraci” încât nu-ți pot da nici „bună ziua”
(Teodor Dume)

Frumuseţea tuturor lucrurilor e a timpului, iar cea interioară a lui Dumnezeu.
(teodor dume)

Nicio lumină nu e atât de puternică încât să lumineze în interiorul ei, cu singura excepție: credința.
(Teodor Dume)

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț

Teodor Dume

IUBIREA, supremaţia a tot ceea ce sunt
(Autor: Teodor Dume)

când m-am trezit Dumnezeu
dormea cu mine în pat
pe jumătatea lui
din rădăcini de lumină
creştea ca un Făt Frumos
o dimineaţă ce se hrănea cu
ultimele respiraţii ale nopţii
încercam să evadez din mine şi
prin fiecare rază să devin fereastra
pentru zborul de mâine
să aud paşi îndreptându-se fără grabă
înspre o altă zi în care oamenii
coboară unul într-altul
dizolvându-se în iubire
deşi nu cred că există iubire fără atingeri
ci doar înţelesuri nerostite
respir din acelaşi interior şi mă gândesc
la o altă realitate în care viaţa îşi caută urma

nu ştiu dacă e bine sau rău dar tac şi clipesc des

în cameră e cald miroase a busuioc proaspăt
tăcerea creşte ca un aluat
îmi unesc palmele şi-mi cer iertare
pentru cei care n-au iubit niciodată şi
pentru oamenii desprinşi de Dumnezeu

aş putea să dispar pur şi simplu
dar las gândurile să pulseze în
lumina interioară a suferinţei
şi asta pentru că
supremaţia
a tot ceea ce sunt este iubirea.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Iancu Cătălin

Sunt doar un…

Sunt doar un val care de țărm se sparge
Pe care-l cheamă marea înapoi,
Un val ce leagănă în larg catarge,
Corăbier bătut de vânt și ploi.

Sunt doar un vis născut în nopți de iarnă,
O lacrimă sub pleoape tremurând,
Ninsoarea ce așteaptă să se cearnă
Și primăvara care stă la rând.

Sunt doar un suflet rătăcit prin veacuri,
Sărut topit pe buzele fierbinți,
Bolnav de toate nu îmi găsesc leacuri
Și mă răpune dorul de părinți.

Sunt doar un gând născut din insomnie,
O frunză ce-i strivită sub călcâi,
Tainic izvor, izvor cu apă vie,
Ce curge către ziua cea dintâi…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Mirela Butacu

UN ECOU ÎDEPĂRTAT
Autor:Mirela Butucu

Livezile au presărat sub pașii tăi dalbe ninsori
Și liliacul vinețiu ți-a dat parfum să te-nfiori
Magnoliile-au înflorit instantaneu în preajma mea
Dar toate, n-au fost de ajuns să-ntârzii în inima ta.

Simt cum aduni în palma ta cuvintele și le strivești
Le faci o pulbere albastră și-apoi în vânt o risipești.
Din ele n-ai vrut să faci nor, spre mine-împins de-un alizeu
Și secetă iar a-nceput pe câmpul sufletului meu.

E un ecou îndepărtat sunetul visului cu noi
Că ne-am pierdut pe undeva și-am uitat drumul spre ‘napoi
Se zbate chiar sub pleoapa mea un râu ce nu e curgător
Pereții negri de tăceri îmi cad pe umeri și mă dor.

Când totul este relativ la începutul ăstui veac,
Ne pierdem între da și nu,tăcerea-i boală fără leac
Cum să mai cred în primăveri,când fluturi n-au mai apărut
Și-i mai aproapei Everest ca gura mea de-al tău sărut?

Prin emisfere ce te-nghit, tu rătăcești îngândurat
Dar eu, în inima cu dor,din nuanțe vii te-am conturat
Chiar dacă nici în zodiac nu mai avem aceiași stea,
Încă privesc prin ochii tăi,încă respiri prin gura mea!

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț

Liliana Răcătău

Mai ții tu minte?

Autor Liliana Răcătău

Mai ții tu minte, mamă când înfloresc bujorii
Cum se aprinde focul și arde-n cupa lor?
Mai ții tu minte încă zvâcnirile culorii
Când i-ai pictat cu sânge, topindu-te de dor?

Mai ții tu minte ziua când ai intrat pe ușă
Cu brațe încărcate de-atâtea primăveri?
Eu ți-am ieșit în cale cu chip ca de păpușă
Și ți-am luat din brațe
buchetul de poveri.

Cum de ții minte totul, cum de nu uiți vreodată
Și vrei întotdeauna plăcut să mă surprinzi?
Cu amintirea vie că ai avut o fată,
Bujorii tăi de lacrimi în cale mi-i întinzi!

Mai ții tu minte, mamă?

Text și pictura: Liliana Răcătău

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Daniela Damian

Sentimente

Sufletul plânge și mă doare de mor,
Iar pe cruce se-adună anii cei triști,
Te-am vrut lângă noi, muritori egoiști,
Sentimente eterne, care astăzi ne dor.

Îngrijim umili, an de an, un mormânt
Cu speranța că, de Paște, tu vei învia
Că vei șterge din ochi lacrima grea,
Și-o rază de soare o s-aduci pe pământ.

Un suflet suspină în al șapte-lea cer
Și-i e dor să pășească aievea prin lume,
Vrea să poată rosti al copiilor nume,
Iar îngerii-i poartă gândul blând în eter.

Întunericul pleacă, răsare Lumina
Murim și-înviem zi de zi câte-un pic
Inima-i blânda, ochii la cer îi ridic…
Aștept Învierea! Azi vine Lumina!

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț

Georgeta Radu

VISARE
Georgeta Radu

Fulgi de vânt risipesc dorul
pe cărări de rouă moale
și iubirea cu tălpi goale
se cunună cu fiorul.

Un vin vechi, de stele coapte,
picură din cornul Lunii
și în miezul pasiunii
doru-l bea și-adoarme-n noapte.

Ceasul, copt cât veșnicia,
mărunțește foi de vreme,
le-ndulcește cu poeme,
chibzuind zădărnicia.

Iar iubirea cu tălpi goale,
cununată cu fiorul,
ca să-i piardă urma dorul,
își face din flori sandale…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Maria Apăvăloaie

În câte ploi de toamnă
(din volum în lucru)

În câte ploi de toamnă, mi te găsesc, Hristoase,
Înlăturându-mi frigul, din carne și din oase…!?
În fiecare ploaie, îmi ești. Și-n orice clipă,
Îți simt suflarea-ți caldă, pe rana din aripă.

De câte vieți, Hristoase, îmi tot răsari pe pleoape,
Prea-însetatul suflet, din tine să se-adape…!?
De-o-ntreagă veșnicie ne bați la ușa firii,
Și lași pe pragul ei, semințele iubirii.

Nu anul care trece… Nici toamnele când vin,
Nu ne strecoară-n inimi, tristețe si venin.
Ci lacătele-reci, pe suflete-cenușă,
Pe care le găsești, atunci când bați la ușă.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț