Zbor spre înălțimi

Ce e-ntre noi?

Ce e-ntre noi? Şi câţi nebuni
Mai vrei să moară aşteptând
Răspunsul tău, iar ei, arzând
Se-mbolnăvesc, deşi imuni,
La viaţă?

Ce e-ntre noi? Câţi îngeri muţi
Mai strângi în catalept album,
Mânjiţi de colbul de pe drum,
Atraşi sordid, apoi nevruţi
În viaţă?

Ce e-ntre noi? Cât curcubeu
Mai răstigneşti pe calea mea,
Când bocetul de cucuvea
Mă leapădă de Dumnezeu,
Pe viaţă?

Neviaţă e-ntre noi şi scrum,
Acei nebuni, îngerii muţi,
Eu, curcubeul … toţi recruţi
Ai inimii, schimbaţi în fum
Şi ceaţă!

---

Din volumul „Un rob în libertate”, cel de-al şaptelea şi ultimul al seriei „Ucenic în dragoste”(la acea vreme).
În el am reunit poezia neîmplinirii în dragoste şi blesteme.
A fost tipărit în Noiembrie 2017 şi lansat alături de celelalte şase într-un regal de poezie a inimilor împletite.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

DULCE MELANCOLIE

Se cerne-n ramuri vântul c-un suspin
Și frunza cade-n dansuri de aramă,
Pe cer o pasăre se-ndreaptă lin
Spre lumi tăcute, unde vara-i trează,

E-un strop de miere-n soarele sfios,
Ce mângâie poteci de amintire
Și în aer plutește un dor duios,
Ca un oftat de veche fericire,

Copacii-și spun povești în murmur blând,
Iar ploaia le răspunde-n șoapte reci,
Satul pare-un vis pe-un fundal plăpând,
Iar eu tot colind pe vechile poteci,

E toamnă…visele se-ntorc în mine,
Cu pași domoli și ochi înspre trecut,
Dulci melancolii vin să mă aline,
Ca un oftat tăcut și necunoscut,

Și-i bine-așa, că-n liniștea profundă,
Simțim mai clar ce-n inimă trăim,
Când frunza moare, clipa ne pătrunde
Și-n toamnă, parcă, mai mult noi iubim.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Rondelul frunzelor de toamnă

Perechi de frunze, veștede simboluri
În ruginiul legănat de vânt,
Valsând coboară, tainic, pe pământ,
O feerie-n calme ritualuri.

Cu toamna rece au un legământ,
Să nu le poarte vânturile-n stoluri,
Perechi de frunze, veștede simboluri
În ruginiul legănat de vânt.

Plutind ușor, coboară înspre hăuri,
Gătite-n arămiul lor veșmânt,
Dansând cu eleganță prin nămoluri,
Și-apoi se-afundă-n propriul mormânt.

Perechi de frunze, veștede simboluri
În ruginiul leagănat de vânt.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Apoi va veni primăvara

Îţi spun sincer că în curând vor veni ploile toamnei,
obositoare, aiuritoare,
ca un cântec monoton, cântat de un ţigan la vioara lui în paragină,
pentru doi – trei lei
aruncaţi în scârbă de vreun binevoitor,
apoi vor veni ninsorile, vai ninsorile
care ne vor acoperi pământul şi lentilele ochelarilor
aburite deja de frigul nostru
interior,

îţi spun sincer că iarna aceea ne va acoperi memoria,
liniştea unui fragil început de lume
şi căutările noastre febrile şi frământările şi dragostea
şi istoria

îţi spun sincer că nu vom mai avea nici merinde pe masă,
nici haine, nici încălţări pe măsură,
nici visuri, nici aburul amăgitor al despărţirii
sinelui de sine,
nici cuvinte potrivite
pentru prădalnica și neobosita gură

nu vom mai avea nici pământ şi nici apă
nici căldură nici ger
nici aerul destinat respirării de sine
şi nici sunetele angelice ale ridicării la Cer,

îţi spun sincer că apoi va veni şi primăvara, triumfătoare,
blândă, caldă şi albastră,
care pe noi amândoi ne va găsi aruncaţi deja la zenit
îmbrăţişaţi şi îngropaţi în zăpada tămăduitoare
a acestui început de sfârşit…!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Motto: ,,Ce-a fost într-adevăr nu se știe
există numai ce va fi
numai întâmplările neintamplate
atârnând de un copac nenăscut
stafie pe jumătate…”
(Nichita Stănescu)

ce se-ntâmplă cu noi ce li se-ntâmplă oamenilor/ este o dramă o tragedie neștiută tăcută/ imposibilitatea de a defini condiția umană/ în ce ecuație acceptabilă să încadrezi ființa/ nu există soluție vreo alinare ceva/ pentru a înțelege a consola pe om / ce va fi cu noi cine să răspundă acestui torent de interogații/ tot timpul zilnic suntem atacați agresați/ puși la zid nu știm ce înseamnă liniștea/ ce va aduce clipa următoare / există ceva adânc de neînțeles în ființă/ ceva cu neputință de surprins efectiv/ un diagnostic real care să ne dea un indiciu/ cu greu putem articula configura chipul ființei/ al sufletului chinuit răvășit supus / la imense presiuni provocări momentele noastre fericite nu există/’nu ne putem fixa de ceva suntem atât de sfârsiți/ ființe evanescente descărnate fulguranți ca niște holograme/ nu avem o culoare ceva o linie definitorie /oricât de vag o perfectă nebuloasă / nu știm de-unde venim aici ce origini avem/ în ce timp dimensiune trăim trecutul se suprapune cu viitorul/ prezent practic nu există clipa nu poate fi surprinsă/ doar o respirație o frântură numai din ființă/ poate fi văzută încadrată cumva/ ca un eșantion straniu ca o bucată de materie cosmică necunoscută/ practic nimic ca în matematică sau fizică un simplu punct/ abia descifrabil perceptibil ca și când am fi priviți la microscop / doar atât reprezentăm nimic mai mult/ ce mai înseamnă omul ființa în universul necuprins/ are dreptate prințul danez acest praf al prafului/ atât mai e să fim lucizi și să luăm aminte/ dimensiunile neînsemnate mai puțin decât modeste/ poate e inacceptabil dezolant greu de imaginat/ dar e o realitate nesemnificativă care se impune cugetului/’nu trebuie să fim triști ci să privim lucrurile așa cum sunt/ în final ființa e o himeră aflată dincolo de definiții sau dimensiuni/ trăind mai mult în imaginar sau fantastic/ în categoriile unui viitor inexistent sau incert / în care cuvintele nu mai înseamnă ceva real/ totul e atât de fluid ca un vis de noapte/ de care nu-ți mai amintești și nu mai poți povesti/ în tăcerea care se lasă peste lucruri peste lumea aceasta peste tot ce există…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

TRUFIA

Versuri Angela

În ghilotina dulce-a poeziei
Odată ce te-ai prins, rămâi captiv
În lumea pastelat’-a fanteziei
Care nu are scop, nici obiectiv.

Fără să cauți nume-ți ies în față
Rotunde ca silaba cea dintâi
Și simți că te apucă-așa o greață
C-ai vrea să pleci, dar totuși… mai rămâi!

În numele culturii dau pe-afară
Infatuarea zbiară literar
Și mă întreb a nu știu câta oară:
Oare așa arată-un cărturar ?

O picătură în oceanul care
Se tulbură sensibil în cuvânt
Schimbând tot gustul stropului de sare
Când știi care ți-e rostul pe pământ.

Noi, epigonii harfelor zdrobite
Împătimiți și unși cu mir grecesc
Cu scuturi din cuvinte ticluite
Ne protejăm de cei ce ne lovesc

Și cred că-n felul ăsta ne opresc!

Versuri Lidia

În lumea frământată-a poeziei
Unde doar premiile sunt un obiectiv
Ești un vasal al vrajbei și-al trufiei
Ca-ntr-o poveste cu final festiv

Fără să vrei îți ies mereu în față
Noi epigoni și tineri și bătrâni
Veniți din lumi obscure și din ceață
S-apuce un trofeu că sunt hapsâni

Și dai de ei prin pagini de gazete
Pe care le deschide duhul sfânt
Să vadă niște fufe și subrete
Care-au făcut cu zeii legământ

În numele culturii dau pe-afară
Și fac din compromis un ideal
Dar biata poezie stă să moară
Și văd că e în stadiul terminal

Aplaudacii versurilor slute
Mimând euforia îi slujesc
Iar criticii, păcat, că dintre sute
Nu mai au glas și-ncet se veștejesc

Iar noi poeți cu suflete zdrobite
Ne asumăm exilul, erezia
Dar vă-ntrebăm în versuri negrăite

Pe mâna cui lăsați azi poezia?

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Trandafiri

Cu-a toamnei brumă, albă, în priviri,
Și roșul din corola de petale,
Mă-ntâmpină gingașii trandafiri,
Ce-atât de mult plăceau privirii tale.

Ei simt că vremea lor a cam trecut,
Dar vor renaște iar în primăvară,
Atunci, când caldul soarelui, sărut,
Vor face muguri tineri să apară.

S-or scutura de floare, rând pe rând,
Și vor intra-ntr-o lungă așteptare.
Iar eu, rămas aici, cu ei în gând,
Voi aștepta, a ta îmbrățișare.

Îmi va lipsi parfumul cel din zori,
Împrăștiat prin curte și grădină,
De-aceste nemaipomenite flori,
Simbol al dragostei care alină.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Porunci 

Să nu furi e dat din ceruri pentru-a vieții alinare,
Dar în lumea pământeană furtul parc-a dat în floare
Și stă la mese bogate, lângă cei de rang înalt,
Dar și-n case-ntunecate îngânând un cânt de psalt.
 
Să ucizi e păcat mare și e dat să nu ucizi,
Dar războaiele se poartă murind oameni ca omizi,
Cad copiii sfârtecați de o gloată de obuze,
Sub privirile câinoase de pe capete obtuze.
 
Să nu râvnești la bunul ce altul îl deține,
Dar împărații cată chiar țări să li se-nchine,
Nu știu să-și pună frâie dorințelor deșarte,
Iar talpa lor apasă pe gâtul unui frate.
 
E dat să ne cinstim părinții care-n lume ne-au adus,
Uităm de ei adesea, când visuri ne-au sedus,
Îi lăsăm cu-ale lor gânduri răpuși de-a lor durere,
Plecăm în larga zare spre clipe efemere.
 
Vrem Domnul Sfânt aievea să îl avem în suflet,
Dar cum să-l ai pe Domnul când fără vre-un regret
Te scalzi în băi de sânge și în minciuni deșarte,
Țintind cu nonșalanță spre-o inimă de frate?

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

CONVERSIA DURERII

Se mai sinucid în taină convertiri la nemurire
Îmbrăcând în grabă viaţa într-o moarte cu pretenţii
Lăcrimând însingurarea unor îngeri în neştire
Despre care par să scrie cu uimire toţi poeţii.

Mă-ntristează neputinţa de-a fi stavilă-ntr-o moarte
Care a-ngropat cu teamă dezolante conversaţii
Cernând timpul printr-o sită o ofrandă dată-n parte
Poposind la o răscruce încifrată-n respiraţii.

Aţipind sub umbra crucii timpul se îmbracă-n patimi
Rătăcind pe harta vremii alte rute călătoare
Întrebări scăldate-n ceaţă,stinse-apoi în val de lacrimi
Arzând poteci de albe flori, fumegând pe trup sudoare.

Vrei să mai zideşti o doamnă într-un val de apatie
Când infernul se prelinge în singurătăţi acute
Plămădind iubiri uitate ce aspiră la sclavie
Când dorinţele eterne s-au desprins din şoapte mute.

Dar acum respir alene într-un strai de sărbătoare
Şi-ţi promit printre iluzii, să-ţi rămân reper în parte
Fulguind peste păcate trupuri reci prinse-n ninsoare
Miruindu-mi aşteptarea, un consemn în sfânta carte.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Îngândurați

Ce spiriduș naște lucirea
Ce-ncinge hora ochilor,
De unde vine nălucirea
Că-s nesecat izvor de dor?

Când neastâmpărate buze
Induc în cupluri contopirea,
Sunt legi prin ere călăuze
Să nu se stingă omenirea…

Născut din doruri pătimașe
Ne calcă pragul, sfânt sobor,
Copii îngândurați, răvașe
Despre al lumii viitor…

Privirea lor, cusută-n zare
E-oglinda cerului doar nori,
Cu păsări răspândind teroare
Cu glas de arme de cu zori.

Iviți din clocotul iubirii
Nu pot să înțeleagă ura,
Pe cei ce-s la timona firii
Și-ndreaptă spre înec, făptura…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț