Nicu Gavrilovici – aducere aminte

1)ROSTOGOLIREA CLIPEI

Am rostogolit clipa într-o parte;
sub ea,
mușuroi de minute
alergând care încotro…
Am rostogolit clipa în partea cealaltă;
în spatele ei,
ore îngălbenite
de temeri și așteptări.
Am rostogolit clipa…
Ca o a avalanșă m-a prins,
înghițindu-mă
în scurgerea timpului.

2) CONFUZII

Într-o seară
dintr-o vară,
îngerii storceau la subsuoară
stele
să facă din ele
licoare de leac…
,,Un fleac”, veți zice…
,,Ascultă, amice,

  • va spune un critic bărbos –
    ce folos
    să ascultăm inepțiile tale?
    Sictir!”
    Nu îi răspund, căci încă mă mir…
    Cum să confunzi stelele
    cu portocale?…

3)Vid

Te caut în mine
pe faleza unui gând;
nu te găsesc și,-ncet,
plângând,
mă sting
–flămând
precum lumina unei torțe–fumegând

4)Am strâns în mine toamnă

Am strâns în mine-atât de multă toamnă
Încât pe ram mai port vreo două vise,
Iar vorbele ce au rămas nescrise
La desfrunziri eterne mă condamnă.

Mi-e inima o galbenă gutuie,
Iubirea, rug cândva, e rece brumă,
Cu vestejite-aripi tinzând spre humă
Fior de iarnă grea în mine suie.

Din când în când mai am o zi cu soare
Tânjind la roșul coaptelor cireșe…
Beau melancolic ceaiul de măceșe
Simțând chemări în țipăt de cocoare.

Cu pași mărunți calc frunzele ucise
Al căror foșnet la tăceri mă-ndeamnă.
Am strâns în mine-atât de multă toamnă
Încât mai port pe ram vreo două vise…

5)Identitate

Sunt doar fărâma unui vis,
Doar un atom din stropul unei mări,
O frunză în covoru-unei cărări,
O literă din tot ce cândva a fost scris.

Sunt doar un peşte dintre peştii din ocean,
Un fulg din albul iernilor din nord,
Luptând să fiu cu mine de acord
Sunt o idee-n al ideilor noian.

Fir de nisip purtat de vânturi în pustiu
Încerc sămânța-n mine s-o ascund
Spre-a zămisli, de ploi udat, fecund,
Flori pe poteca dintre leagăn şi sicriu

Fiind o notă-a unei sacre melodii
Colind în lume travestit în poezii.”

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Alexandru Ioan Filip

Marea

Hai, iubito, pune-ți sânii pe altarul nopții mele
Vreau să mi te fac icoană prin biserici nesfințite
Peste noi mai zboară îngeri cu aripile prea grele
Și se-ntorc din cruciade toate fostele iubite

Tu nu crede gura lumii care stinge semafoare
Prin orașul de tristețe desenat pe tocul ușii
Eu sunt cel care descântă toți pirații morți în mare
Și își zboară desfrânarea cot la cot cu prscărușii

Hai să destrămăm nisipul de pe fruntea astei seri
Și prin valuri de tăcere să plutim spre veșnicie
Tot cântându-ne iubirea în solfegii de tăceri
Să ne amintim de marea revărsată din sicrie…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Eugenia Spătaru „Adnana”

ȘI ÎNCĂ…

Și încă mai dori, și încă mai doare,
Și încă-mi mai tremură plânsul sub geană,
Și încă mai vreau, și încă-mi doresc
Cu flori de măr pe suflet să-mi cearnă.

Și încă visez cu ochii deschiși,
Și încă mai cred în clipa fugară,
Și încă-mi doresc, și încă aștept
Pe cer de suflet o stea să răsară.

Și încă adorm cu norii pe frunte,
Și încă tresar când umbra ți-o zăresc,
Și încă aștern pe foi nesfârșite
Gânduri culese din raiul ceresc.

Și încă mai dori, și încă mai doare,
Și încă-ți privesc chipu-ntr-o stea
Și încă mai cred că verdele verde
O să încolțească-n inima mea.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mirela Șoimaru

Pe unde pasul te mai poartă?!

Pe unde pasul te mai poartă
și cât de greu ți-a fost să pleci?!
Rămâi măcar în amintire,
o barcă pe oceane reci!

Să mai salvez un gram din vise,
să te aștept într-o poveste?
Demult nădejdile-s ucise,
prea slabă inima îmi este!

Miroase-a iarnă și-a departe,
prin anotimpuri rătăcesc…
Pe unde pasul te mai poartă,
de n-am putut să te opresc?!

Rafale vitrege de vânturi
aduc în inimă nămeții…
S-apropie grăbită clipa,
Când bun-rămas voi spune vieții!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Paul Andrei Rîpă

Diversità

Immerso in te,
mi trascino
giorno dopo giorno
otto la polvere del tempo,
con la brezza del mare
fra i capelli,
salendo in cima alla montagna,
attraversando i cespugli verdi,
con le spine delle rose nei talloni,
provando a guardare girasoli
fonte di luce divina.

Però il mio sguardo incontra
il prato fiorito,
che mi insegna la diversità umana,
nessuno si scarta,
nessuno si calpesta,
nessuno si strappa via…

Ogni uomo è un fiore
che sboccia sul prato della vita,
e viene rispettato,
accettato,
amato.

 
Traducere: Camelia Corina Boț
Diversitate

Cufundat în mijlocul tău,
mă târăsc zi de zi
sub praful timpului,
cu briza mării
în părul tău,
urcând spre vârful muntelui,
traversând tufișurile verzi,
cu spini de trandafiri în călcâie,
încercând să privească floarea soarelui
sursa luminii divine…
Dar, privirea mea se întâlnește
lunca înflorită,
care mă învață diversitatea umană,
nimeni nu se aruncă,
nimeni nu se calca-n picioare,
nimeni nu se rupe…
fiecare om este o floare
care înflorește pe pajiștea vieții,
si vine respectat,
acceptat, iubit…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Daniela Konovală

Din lumi de galben

Știu, te-am iubit dar astazi sunt alt om
Nu-mi mai ajunge-o clipă de înalt,
Nu-mi mai încape visul într-un cerc
Ce raza și-o comprimă-ntr-un oftat,

Nu pot să merg voios pe-un drum închis,
Nu-i aer pentru mine într-un glob,
Aripile-mi sălbatice nu pot
Să-ntind sub o cupolă de alcov.

Nu-i felul meu să merg pe lângă zid
Să mă strecor ca umbra în odai,
Să-mi țin iubirea sub obroc nu vreau,
Ferestre vreau să-mi fie ochii tăi!

Dar tu nu știi să mă iubești curat,
Ți-am fost mereu alături, tu nu-mi ești,
În gura lumii te-ai înveșmântat
Și râzi de tot ce-n taină prețuiești.

În lumi de galben tumbe faci mereu
Te ploconești, săruți câte-un bocanc,
Zâmbești când gustul clisei prins în dinți
Îți dă convulsii aprige-n stomac.

Eu te-am iubit, ascunsă-ntr-un ungher
Mai stă iubirea-mi tristă pâlpâind,
Mă doare să te văd îngenuncheat
Sub masa vânzătorilor de vin…

Mă doare să te văd cum zilnic mergi
Să-ți încasezi diurna-n aur calp,
Cum temenele faci pentr-un covrig
Și-ți vinzi la bâlci hlamida de-mpărat.

M-am resemnat, amnezic ai ajuns
Tu nu știi cine ești nici cine sunt,
Privești în gol prin tot ce ai creat
Și te-nsoțești cu umbre de pământ.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ioan Pop

…spiritul rămas în ceasul părăsit…

Spiritul stricat din casa ceasului încă mai bate, șchiopătat, dar nu arată orele, nici nu îndeamnă… uneori, scoate ecouri statice și le aruncă înapoi, le izgonește… marele vicar al vremii trimitea voci, în răstimpuri, și detunete cumplite peste ceas și peste toate mecanismele menite să-i redea clipei mișcarea și hotarele râvnite… spiritul avea o fată fără trup, dintr-o iubire absolut nevinovată… însă l-a mustrat vicarul și i-a dat toată tristețea și canoanele iubirii… a răbdat spiritul, iată, s-a supus, fără cârtire, până a crescut fetița și-a umplut casa cu toate sentimentele știute că se leagă de iubire… spectrul ei trecea prin toate formele desăvârșite, imitând cele văzute și purtând straiele maicii prin visări pe care spiritul le plămădise din materii ireale și culori necunoscute…nu-i înțelegeai rostirea, dar trăiai, treceai, prin toate sentimentele, în casa ceasului, fără cuvinte… a trecut, însă, vicarul, la vreo trei sau patru veacuri de atunci, la cele sfinte… spiritul rămas în ceasul părăsit de toate clipele și de ecouri, a ieșit, întâia dată, prin cetățile perene, fericit să-i poată cere cerului întruchipare și veșminte pentru fată… n-a găsit, însă, cuvinte magice, nici ascultare și-a trăit în casa ceasului, pe mai departe, izgonind, iată, ecouri și strivind clipe pe geamul ceasului, până la moarte… fără timp, însă, nici moartea n-a venit, ere și ere de nisip și de cenușă… nu-i știu nici acum rostirea, dar mai trec prin casa ceasului, câteodată, și-i ascult spiritul rece, din bătăile sangvine, cum o mângâie pe fată…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dumitru Vasile

Amar

Deși țin ochii-n jos, văd totul roată,
Câmpia verde, fără de hotar,
Ogoarele – icoanostas agrar –
La care moșii se-nchinau, odată.

Pământul, moștenit din tată-n fiu,
Pe-o foaie de ceaslov era înscris,
Cu ciotul de creion scriind pieziș,
Udat, apoi, cu-o dușcă de rachiu.

Când plugul răsturna pământul greu,
În piept dospea aluat de bucurie,
Se închina, țăranul, în chindie,
Și glăsuia: Cu noi e Dumnezeu!

Ridic privirea, tac. Ce s-a schimbat?
Pe câmpuri zumzăie, robotizate,
Mașinării cu becuri colorate,
Iar cerul pare singur și-ntristat.

Nici chiote, nici zbor de ciocârlii…
Un gust de coji de nucă și cucută
Adie peste țarina tăcută,
Pulsând în tâmpla serilor târzii.

Icoanele-s întoarse. Îndreptar
Uitat în raft, trecutul. Ceasul bate,
Ecoul s-a oprit la jumătate.
Dulceața vieții are-un gust amar.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mira Minu

Semn de floare

Iarna încă e-n ecouri, încă soarele se-ascunde,
Dar e-un freamăt în crescendo, vine parcă de oriunde…
E un freamăt și-o magie, fierbere în seva firii,
La un semn, va da năvală, tot alaiu-nmuguririi!

Cățărați pe axul vieții, mugurași se vor deschide,
Aducând cu ei o taină din adâncuri mari, fecunde,
Vor trimite către slavă aprioric semn de floare,
De-o pură-ncuviințare… numai cerul e în stare…

În simțiri se zbate timpul ca-ntr-o oglindire vie,
Parcă nu mai au răbdare vânturile să adie,
Parcă se reped cu valuri de izbiri pasionale
Într-un mal de rezistență a redutelor finale.

Se dospește primăvara, ca o ciută-n nurii tineri,
Nu mai este loc de teamă, nici de vină sau rețineri,
Azuriu se-ntoarce zborul… zărilor… ce se vor prinde
Într-un dans nebun de doruri, doruri coborând în unde.

Și se vor întoarce spații în amonte de visare,
Se vor naște generații cu voioase firișoare
De lumina nouă, pură, cuprinzând duioase inimi,
Într-o dragoste mai mare, dezertorii vor fi minimi.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Paula Abiculesei

Pribeag

Mi-am adunat gândurile toate
și le-am depănat într-o noapte,    
într-un ghem mare și colorat,
dar ghemul din mână l-am scăpat,
iar ele au alergat nebune și s-au împrăștiat,

Ca mieii primăvara, pe dealuri cu iarbă verde și flori
ș-am alergat după ele să le strâng  până în zori…
iar câmpul arăta ca o foaie albă nescrisă
nu, nu erau urme, nici umbre, erau doar vise promise…
și gândurile mele ce căutau poteci deschise,

Neobosite intrau și ieșeau fără să bată la ușă…
clanța ușii căzuse și urma pașilor se pierduse…
prin anotimpuri, prin roua dimineții, 
păreau niște păsări zgribulite pe ramurile vieții…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț