Georgeta Giurea

TU, FRUNZA MEA…
de Georgeta Giurea

Tu, frunza mea, de vreme, neiertată,
Plecată-n vântul toamnei nemilos,
Ți- ai părăsit crenguța și, deodată,
Te-ai așternut, cu resemnare, jos.

Prin picuri reci și transparenți, de ploaie,
Cu dorul după zilele senine,
Sub cerul ce durerile-și înmoaie,
Rămâi tăcută, astăzi, ca și mine.

Și tot privești la păsări care zboară
Sau, melancolic, către-o nouă stea,
Când toamna printre arbori, lin, coboară,
O, frunză rece, tu, minunea mea!

Te-or noroi cu tălpi de humă pline,
Picioarele atâtor trecători
Și vor veni, în taină, peste tine,
Azi, brume sure, mâine, reci ninsori.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Constantin Mosor

AZI DECEBAL ZÂMBEȘTE.

Nu toată Dunărea e-a noastră!
E a lui Dumnezeu! Se știe,
Dar din minunea ei albastră,
Ne-a dat și nouă o felie!

N-aș spune că felia-i mică.
E tocmai cât ne trebuiește!
Lasă-i pe cârcotași să zică!
Ce-i mult, adesea prisosește!

Văd Dunărea ca pe o armată
De grăniceri bătrâni și tineri,
Care n-au ațipit vreodată,
Nici noaptea dintre joi și vineri!

Chiar Decebal sculptat în stâncă
De inși cu suflet de istorie,
De mii de ani tot viu e încă,
Liniște! Spune despre glorie!

Suntem aici de bună voie!
Credeți că Dunărea nu știe
Că nu-i corabia lui Noe,
În drumul către veșnicie!

S-a terminat călătoria!
Vedeți? Azi Decebal zâmbește,
Dunărea-și scoate pălăria,
Un obicei străvechi, firește!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Aforisme: Teodor Dume

O lumânare aprinsă adună în tăcerea și lumina ei toate toate suferințele unei vieți
(Teodor Dume)

Fiecare bătaie de inimă e o poartă prin care trece viața
înspre o altă viață
(Teodor Dume)

Singuraratea e bună doar în zilele în care vrei să scapi de „prieteni”
(Teodor Dume)

Datorită lăcomiei sale devoratoare omul devine victima propriilor sale gesturi
(Teodor Dume)

Tot ce vezi și atingi face parte din lumea lucrurilor, doar ceea ce simți face parte din lumea ta
(Teodor Dume)

Unii își CURĂȚĂ lista de prieteni din cauza divergențelor de idei dar UITĂ semnificația prieteniei.
De aceea ÎNTREB:
Ce înseamnă prietenia pentru acești RĂZUITORI de conștiințe ?

Sărăcia şi lipsa de bani sunt două lucruri distincte: sărăcia uneşte iar lipsa de bani desparte
(Teodor Dume)

În inima ta încape o singură iubire, restul sunt doar chipuri deghizate în îngeri
(Teodor Dume)

Cine poate intra în sufletul copilului trăieşte o a doua viaţă
(Teodor Dume)

Pentru cei cu credința în suflet fiecare zi e o casă de rugăciuni deschisă nu doar duminica
(Teodor Dume)

Adevărul se află în natură iar înţelepciunea în oameni
( Teodor Dume)

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Ionuț Pande

Roade
Pande Ionut

S-au copt strugurii, Mamă!
Graurii sunt lacomi,
strugurii, dulci și fragezi;
se-mpuținează boabele-n ciorchine,
noptile-s lungi, iar ziua… ziua nu mai vine!

S-au copt nucile, Mamă!
Îs mari, rotunde și cad… și cad…
le-adună lacome ciori
și tu te-ai dus… te-ai dus
acolo unde nu mai mori
și unde nu mai sunt privighetori!

S-au copt toamnele, Mamă!
Sunt arămii și triste și bolnave,
iar păsările au plecat din mine,
din mine și de la noi din sat!

M-am copt și eu, Mamă!
Și mi-a căzut, din ramuri, rodul tot…
n-a mai rămas decât un ciot,
ca o mirare ca am fost,
ca o-ntrebare cu ce rost,
dar mai am, mai am un fir de rădăcină
care se-ascunde de lumină
și n-are, nu, nu, nu are nicio vină!
Doar el, în nopți de cremene, m-alină!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Andreea Văduva

Am văzut că astăzi este Ziua internațională a Păcii.

Rugă pentru pace

Tu, cel care poți preface,
Apa-n vin dintr-un cuvânt,
Fă din nou să fie pace,
Între oameni pe pământ.
Ia-le armele, Scriptura,
S-o țină în loc de tun,
Amintește-le că ura,
Nu aduce nimic bun.

Tu, cel care încă simți,
În palme pironul greu,
Cum de lași niște ticniți,
Să joace de-a Dumnezeu?
Să tragă-n copii și mame,
Cum îi lași, Iisuse, cum?
De parcă sunt niște „scame”,
Pe al „rusului” costum?

Tu, cel care Ești iubire,
Iertare și bunătate,
Dă-le suflet și gândire,
Celor cu sânge pe coate.
Să nu-și mai ucidă frații,
Cu bombe și mitraliere,
Doar pentru c-așa vor alții,
În goana după putere…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Dan Lupu

IUBIRE NESTINSĂ


Iubire, te uiţi cu duioşie cum eşti păstrată
De două suflete, de-a lungul multor ani,
Au ştiut că iubirea nu se cumpără cu bani
Şi iubirea cea divină pe viaţă îţi este dată.

Regreţi că nu mai eşti ca un intens vulcan,
Ce mult te înşeli că nu arunci aprinse văpăi,
Dar sufletele lor au găsit mereu acele căi
Să ţină aprinsă flacăra iubirii, în fiecare an.

Şi-au încrustat în inimi al iubirii jurământ,
Neuitate amintiri au strâns din anii tinereţii,
Şlefuite cu dragoste până în anii bătrâneţii.

Iubire pură, nestemat giuvaier pe pământ,
Cu gingăşie mângâiată de fiecare mână,
Ai dăinuit în timp unind cele două împreună.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Cristina Ghindar Greuruș

Emoții de toamnă

Ne bate toamna în fereastră, schimbându-și rochii, mii, de frunze,
Se sting și florile-n grădină, iar păsările sunt confuze.
În parcul unde toată vara, ne-adăposteam pe sub castani,
Acum e liniște de moarte, parc-a plouat cu prea mulți ani.

E mult prea scurtă ziua-n toamnă, prea repede se face seară,
Iar soarele, răpus de neguri, întârzie să mai apară.
Apusul este mai grăbit și norii se-mbulzesc mereu,
Frumoase timpuri se sfârșesc, iar noi ne adaptăm cu greu.

Pădurea tot mai des oftează, se tânguie cu glas de flaut,
Izvoarelor se confesează, iar vântul nu mai e precaut.
Apa fântânilor se zbate, e mult mai tulbure acum,
Cerul ne pare mai aproape și norii-au coborât pe drum.

Visăm la îngeri ce ne-alină sub mângâierea toamnei triste,
Visăm la zilele de vară (ne-am fi dorit să mai persiste).
Eu încă mai dezmierd trecutul, sperând să nu se ducă-n vânt
Și îi scriu toamnei începutul, răstălmăcind orice cuvânt.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Mira Minu

Văpaie

Am strâns diamante
din ploi de stele
calde, pătimașe,
iar mai apoi gingașe,
căzute printre clipele mele de dor.
Nu le-am putut opri,
am întins mâinile și le-am iubit,
întocmai ca pe niște părticele
din infinitul inimii mele.
Nici nu am vrut să le opresc,
căci mi s-ar fi redus scânteierea
la absurdul importanței de sine.

Mă aflu acum în uimire,
sub văpaia acelor diamante
adunate cu ultimele puteri
ale unui trecut
care m-a hrănit
cu cântec de leagăn,
care m-a scăldat
în laptele florilor
de nu-mă-uita,
înnobilându-mi destinul,
sărutându-mi fruntea
cu buze de freamăt albastru.

M-am proptit în lacrima
dintâi a dezrobirii
și stau lângă lumina ei
până la sfințirea ultimă
a timpului meu.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Rotariu Dorel

Versul și umbra

Mărgăritar de gând, cuvântul
L-ai așternut, vers inspirat,
Ades să-mi clatine adâncul,
Ca umbra-ți dulce, ce-a plecat.

Penița ta a scris cu vârful
Pe frunzele din pomul meu,
Iubirea ta nu-și vrea mormântul
Ci răsădire vrea mereu!

Fiorul ei cunoaște încă,
Struna cu note de-amintiri
Pe care-o umbr-atât de scumpă
E-arcuș ce-ngână iar nuntiri!

E nunta sufletelor noastre
Pe lacul alb din viitor,
O scară de visuri albastre,
Un nimb pe-un chip de muritor!

Pe umbra ta, etern prezentă,
Sărut din nopți de patimi pun,
Fervoarea lui incandescentă,
Stinge-mi-o tu, în lumi de fum!

Ca albe lebede pe unde,
Plutesc spre tine, întrebări:
Ce raiuri, umbra ta pătrunde?
Când vom fi doi sub flori de meri?…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Luminița Andronache

O clipă

Trist se destramă și e confuză
O clipă târzie în trecerea ei;
Că nu am trăit-o la timp mă acuză,
Că nu am iubit-o, se plânge la zei!

Îmi ia bucuria și-o duce departe,
În palmă-mi așază orgolii ciobite.
Din jocul de cărți, îmi fură o carte,
Pervazu-mi presară cu flori ofilite.

Când trece grăbită în drumul spre zei,
Deșertul în oază-l preface.
Mi-e sete, mi-e jale, mi-s pașii prea grei…
Îi cer să rămână… ea trece și tace!

Îi sorb veșnicia cea dulce și rece,
Cu dulce nectar îmi umple pocalul.
Sunt una cu ea, eu mă trec… ea doar trece;
Cum marea în zbucium e una cu valul.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț