Zbor spre înălțimi

Frate!

Spuneți-mi ce-i mai bine, un biet îndrăgostit
Pierdut într-o tavernă printre femei ușoare,
Plătindu-și fericirea păcatului oprit
Cu teamă și rușine, cu lacrimi si sudoare,

Sau pe genunchi în templu cu sufletul pustiu,
Înlănțuit de vălul care-ți ascunde firea,
Fără sa ști tu însuți dacă ești mort sau viu
Sau te-ai pierdut de lume când s-a-mpărțit iubirea ?

Și dacă bea,ce-ți pasă când ai și tu păcate?
Căci și-a plătit dobânda cu vârf și îndesat…
Tu vezi doar aparența nu cruda realitate,
El, condamnat de umbre, tu fără de păcat!

Închizitor amarnic, perete văruit,
Cu literă de lege pe-o frunte lătăreață!
Tu ți-ai făcut din rugă șirag de lustruit,
Dar ai ascuns iubirea sub talpa ta de gheață!

Spuneți-mi ce-i mai bine, prieteni ai durerii?
Să-nlănțui porumbelul și bucuria vieții
Și-n gemete de ruguri să cucerești imperii
Unde se-adună lupii, jnepenii și scaieții?

Sau să fii bun,să aperi, să ierți, să înțelegi,
Și din Golgota morții să le iubești pe toate,
Să-ți fie-n închinare durerea lumii-ntregi,
Tu cel ales de Domnul, prietenul meu,frate!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Dor de tine, îngerul meu!

Mama

Ce mult mi-aș fi dorit iubită mamă,
Să scriu iar poezii doar pentru tine,
Să mai vorbim, să știi că îmi e bine
Și că durerile nu le mai bag în seamă.

Să știi că ne e dor de glasu’-ți dulce
Iar pașii îi aud cum umblă prin odaie
Mi-e sufletul pustiu și-o vâlvătaie,
Inundă inima când merge să se culce.

Mi-e dor de tine maica mea cea sfântă
Și-aștept să mă alinți din colț de cer
Și îmi doresc, atât mai vreau să-ți cer,
În vise să-ți aud, iar, vocea-ți blândă.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

M-am regăsit…

M-am rătăcit prin foșnetul de frunze,
Când nori de dor se-ngemănau cu luna
Și soarele se răsfăța pe spuze,
Iar ziua se nuntea cu săptămâna.

M-am despletit în ploaia ne-nțeleasă,
Când tunetele zguduiau fereastra
Și fulger secera floarea aleasă,
Roș-sângeriu îmi cotropise glastra.

M-am frământat în lutul din ulcele
Când un olar își modela ursita,
Priviri adânci, scrutând printre zăbrele,
Mi-au jăruit cărărilor, ispita.

M-am desfrunzit prin ruginiul toamnei
Când apele învolburau și zarea,
În lăcrămioare și-n Papucul Doamnei,
Mi-a contrazis răspunsul întrebarea.

M-am încurcat prin holdele de gânduri
Când spicele îmi însoțeau cărarea
Și-am descurcat ne-mperecheate rânduri,
Norocul meu rămas-a doar mirarea…

M-am aplecat și-am întrebat amurgul:
Când se mai trece clipa-n amintire?
Ştii că-n tăceri și vise ară plugul
Și mi se-neacă zorii în privire?

M-am regăsit pe-un colț de stea uitată
Când juna primăvară floarea-şi ninge
Peste livada inimii secată,
De lacrima ce nu mai ştie-a plânge.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Simfonii de iarnă- vară
În concert de primăvară!
Ionuț Pande

Pe sub fulgi topiți, de iarnă,
primăvara stă lucarnă.

Frunze zornăie clipite-n
aripi, ramuri pâlpâite!

Un copac ascunde cerul
în rotund de joc, zbicerul.

Soare-n trup de asfințit,
vinul vasului sfințit!

Nu mai am cocori să-i plimb
când stau pulberi într-un nimb.

Se-aromește-n suflet zarea
când din briză-i scutur marea.

Plânge doina ghemuită
printre ramuri de răchită,
Împletite-n coș prescură
când din nopți ființi mă fură.

În poieni cu ochi de floare,
fulgi de timp se-aștern răcoare,
peste pașii mei cărare.

Mi-a-nflorit un nuc în toamnă,
mâții gândului de spaimă,
când un timp etern mă damnă,
iar un efemer mă-ngaimă.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Tu-mi ești farul

Căutând
drumul spre Tine,
m-am intors
smerit în mine,
pășind cu grijă
prin cea
mai profundă
ascultare
a sufletului meu;
doar la-nceput
de drum, era
lumina aprinsă,
am înțeles de îndată
că Tu-mi ești farul
care-mi luminează drumul…

Redactor: Daniela Konovală

NOAPTEA

Ce povești se scriu cu lira nopții!
Umbre creionate-n colț de lună,
Pași întipăriți pe-alee sună,
Mâna apăsând mânerul porții…

Șoapte fin brodate pe cearceafuri,
Cu mătasea primei mângâieri,
Ne aduc din pragul blândei seri
Peste litere, stelare prafuri.

Se ivesc de nici nu știu de unde
Fâlfâiri de aripi și mister,
Aruncând cu lacrimi mari de cer
Peste clipele așa fecunde!

Mă cuprinde-a nopții simfonie,
Leagăn cald de vise și de gânduri,
Răsfirate, adunate rânduri,
Un tablou de-albastră feerie.

Noaptea…bun tovarăș, deodată
Tace și privește, martor mut,
Cum se înfiripă viața-n lut,
Din nimic cum crește lumea toată.

Flori Cristea

3. 2021

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

APRILIE

Aprilie, domniță cu magnolii,
Nu-mi pune văl de brumă pe cais!
De unde iei diezii și bemolii?
Că nu mai știu ce game mi-ai trimis.

Nu știu să mai citesc o partitură
Și o să‐ți cânt cum pot, după ureche,
Te-am așteptat și eu cu o trăsură
De flori, ascunsă-ntr-o romanță veche.

Cum? Nu-ți mai plac romanțele, domniță?
Se poate? Cât de mult te-am așteptat…
Te-aștept la ceaiul meu de romaniță,
Sau și de el, frumoaso, ai uitat?

Îl voi servi în porțelanuri fine,
Voi strecura și-o floare de cais
Și pun viorilor de vânt surdine,
Să crezi că bei un ceai în paradis.

Nu vii? Să cred că ești puțin geloasă?
Parcă nu știi că vântul e donjuan…
Se joacă iar cu salcia pletoasă
Și-mi sparge ceștile de porțelan.

GEORGETA RADA
4 aprilie 2022

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț