Zbor spre înălțimi

EFEMERITATE

Îmi cântă măceșii a toamnă târzie,
Doinite acorduri andante…
Un freamăt subtil, la visare mă-mbie,
Valsând cu mișcări elegante.

Se-aude în turlă cum clopotul bate,
Iar gându-mi șoptește-n surdină,
Că-i viața trecută de-a ei jumătate,
Iar vremea îmi pare puțină…

Sunt doar o fărâmă de lut trecător,
O frunză în zbor de-ntomnare,
Sunt boare de vânt cu aromă de dor,
Pierdută-n eter la-nserare.

Ce-s eu, pe pământul acesta străin,
Scăldat în amar și durere?
Un pumn de țărână c-un strop de divin…
Și-mi port destrămarea-n tăcere.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Aruncă înspre Domnul

Când crezi că nu mai poți să duci povară,
și crucea ți se pare tot mai grea,
aruncă înspre Domnul grija ta
și vei simți cum tot ce te-nconjoară
îți reașază-n inimă comoară,
izvor de nesecată apă clară,
și-n zvon de re’nviată primăvară,
îți readuce-n suflet liniștea.

Când lacrima începe să te doară
și simți că, parcă, nu poți respira,
aruncă înspre Domnul grija ta
și crucea-ți va redeveni ușoară!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Poezia interogată

…Spune-mi tu, măi, poezie,
O să-mi ţii inima vie
Dincolo de orice vrie,
Fără de moartea pustie,
Minunată stea-făclie?

O să mă faci mai frumos,
Înţelept şi curajos,
Fără umbre de prisos,
Tocmai ca un chiparos,
Mândru şi armonios?

Declară-mi în scris, acum,
Al eternităţii drum,
Că viaţa nu e doar fum
Şi, mai ales!, că oricum
Tu mă vei salva de scrum!

Garantează-mi infinitul,
Elimină asfinţitul,
Adu-mi aici Paradisul,
Luminează-mi veşnic visul,
Înalţă-mă iar, mereu,
Fii un veşnic curcubeu!…

…Mi-a răspuns, într-un târziu,
Cu un diafan glăscior:
„Dragul meu, eu n-o să mor
Şi numai atâta ştiu!”…
 

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Printre spinii lumii

Azi, am încercat să zbor
printre cioburi de lumină,
izbindu-mă de scântei aprinse
ce-mi frângeau aripile;
gonită de urletul cerului,
am căzut printre spinii lumii…
O, Doamne, cât de greu
îmi este să ajung la Tine!
Când cred că sunt în dreapta Ta,
apare îndoiala și iar mă-ntorc
de unde am pornit…
Doamne, de îndată ce furtuna
se va potoli,
voi porni din nou înspre Tine…
Tu așteaptă-mă cu răbdarea
unui părinte iubitor…
Într-o zi, voi fi acolo,
de unde nu voi
dori să mai plec vreodat’.

Volumul „Înălțare”

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

C-un deget ud…

C-un deget ud de sfântă ploaie
Mi-a ciocănit toamna în geam.
Mi-a pus o frunză în odaie,
Spunând că s-a desprins de ram.

Ea, ploaia, a crezut că-i bine
Să mi-o aducă-n prag curând,
S-o țin în cameră la mine,
Să n-o mai vadă tremurând.

Dar, vai, cum poate să nu moară
Pe masă mea cu poezii,
Cum despărțirea să n-o doară,
Când, Doamne, toate-s prea târzii?

C-un deget ud ploaia îmi scrie
Pe sticla aburit-acum,
S-așez frunza pe o hârtie,
Să nu o las să piară-n drum!

Căci viața noastră-i ca o frunză,
Ce stă în vânt gata să piară…
Prin ani mereu țesem o pânză
Făcând eternității scară.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mă-mbracă-n aur razele de Soare,
din cer îmi iau candoare și culoare
și zbor spre bolta lină și senină
să-mi iau din astru Suflet de Lumină.

Îmi iau argint din razele de Lună,
din fire împletite-mi fac cunună,
să port sub cerul serii strălucire,
cu inima cuprinsă de Iubire.

Iar Sufletul mi-e rătăcit prin Stele,
cu gânduri negândite și rebele
și zboară și plutește în neștire,
purtat de dor, cuprins de nemurire.
So
Din piatră și pământ îmi iau putere
și trec fugind prin lumea de mistere
să ar ogoare, să cuprind Pământul,
cu ploaia-n lacrimi și cântând cu vântul.

Și dacă lumea plânsă-n vremuri piere,
fără credință, fără mângâiere,
sunt un rebel și cânt și mă avânt,
prin Soare, Lună, Stele și Pământ.

Divinum Mysterium. Vol. 8.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Din culisele unei inteligențe artificiale

un zvon sau o fâșie
din epiderma neîntâmplatului
linie furnică linie altă zi
un cod din recurența așteptării
sincope prin galbenul legănat
de memoria interstițiilor sonore
respir amprenta unui niciunde
machiat de arămiul unghiei trei
număr praguri de fum
pentru această comprimare indecisă
într-o moleculă cu zâmbet de miriapod
un gest din șase acolade
pentru algoritmul cruciadelor expirate
gutuile scriu mov insistența unui nor digitalizat
acestă nălucă ce-mi bântuie clavicula cinci
repetă asimetric silaba unui glonț
desfrunzit la automatul de îmbrățișări
vedenie dintr-un târziu parolat
de deghizările decorului
toamna mă uită în altă ficțiune
cineva face apologia improvizațiilor
reciclate de holograma inimii
serile pliază-n guler de tăcere lumea
ca o legănare de elefanți virtuali
pe pânza unui cripto-păianjen
sunt un text uitat în bocceaua sufleorului
și nimeni nu ghicește replica
*
în eratele neîntâmplatului
cine va revendica balaurul cu 365 de toamne?

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Alter ego

Când plouă-n lacrimile unui har –
Stropi de speranță peste vremi se scurg-
Se-așterne pacea-n liniștea de jar,
Iar geana ei se pierde în amurg…

Atunci simți iar cum plânge-n taină cerul,
Deasupra-i, ca o licărire, stai-
Dar nu te doare-așa de tare gerul
Cum te apasă tot ce vezi in trai….

Nu-ți mai surâde nici sărutul blând –
Lumina și țărâna ți le-au luat…
Dar ți-au lăsat în urmă doar un gând,
Un vânt răzleț spre tine l-a suflat…

Așa cum stai, să-ți bei in taină ploaia
Din nemurirea unui vechi blestem;
Privește-n urmă, simte-ne văpaia
Fără de care vom muri, mă tem…

Nici muritorii nu-ți mai văd căderea-
O piatră rece se ridică-n ploi
Și eu îmi văd aproape nimicirea
Pe care o duceam cândva… în doi.

Hai, pleacă, lasă-mă să-mi beau lumina-
S-a sfărâmat altarul unor,,noi”,
Din josul tău îmi voi spăla eu vina,
Trăind curat tot prin noroi.

Căci ploaia mea nu plânge peste lume,
Și nici nu ține-n depărtări lumină –
Se varsă-n viață, plouă dinspre culme,
Și răsărim: și ei, și eu, și zori… și-o sfântă cină.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț