Constantin Mosor

Din ciclul poezii îndrăgostite!

NICI IARNA N-ARE OCHII VERZI!

Ușile sufletului tău,
Au fost mereu deschise larg,
Chiar și când eu fugeam spre hău,
În loc să urc pe un catarg!

Inima ta nu are uși
Ci doar ferestre de lumini,
Ca eu să îmi găsesc culcuș,
Doar n-o să dorm pe la vecini!

Ușile sufletului tău,
Deschise către răsărit,
Mi-au scos din minte ce e rău,
Și răul n-a mai lăstărit!

Ușile sufletului meu,
Nici ele n-au zăvor sau chei!
În suflet nu se intră greu,
Dacă iubești și, dacă vrei!

Iată buchetul alb, de crini!
Nu-i ziua ta! De ce te pierzi?
Crinii sunt fructe de Lumini!
Nici iarna n-are ochii verzi!

Constantin Mosor, 05 decembrie 2022, București.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Marilena Răghinaru

Se aud colinde…

Se aud colinde, le auzi mamaie,
,,Steaua sus răsare!”… un ecou răsună…
Iarăși își dorește Moșul Nicolae
Daruri să ne-aducă, să fim împreună.

Bună seara, tată! Sărut-mâna, mamă!
Mai aprindeți stele, să vedeți ce fac,
Să privesc spre Ceruri dacă tot mi-e teamă,
În omături dacă știu să mă îmbrac?

La mulți ani, iubite! Fi-va sărbătoare!
Mi-aș dori, la noapte, să mă ții de mână,
Ochii mei albaștri, fără supărare,
Să-i săruți prin visuri, privegheat de Lună!

Dragii mei prieteni, ce-ați plecat departe,
De-aș putea în brațe încă să vă strâng…
Îmi las numai gândul spre voi să mă poarte…
Îl aștept pe Moșul și, în taină… plâng.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Marin Rada

ELEGIA PRIMULUI VIS

Marin RADA

Tu nu auzi
cântecul din livada
cu miresme alese,
mâna ta
păstrează fructul
primului vis,
îți scriu din orașul
îngropat în poeme
în care o fereastră,
spre inima ta,
s-a deschis,

Chemarea se aude
prin piatra sau munții
pe care brazii și-i apară
cu putere de stâncă,
în peșteri, sufletul meu
scrie pe ziduri
poeme,
liniștea se cutremură
sub tăcerea adâncă…

Tu nu auzi
cântecul din livada
cu miresme alese,
mâna ta
mai păstrează fructul
primului vis,
îți scriu din orașul
îngropat în poeme
în care o fereastră,
spre inima ta,
s-a deschis…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Georgeta Rada

ÎN LIMBA MEA ROMÂNĂ MĂ ÎNCHIN

Cutreier limba mea ca pe-o grădină
Cu păsări și cu fluturi de lumină,
Cu îngerul grădinii priveghind,
Cu florile de crini îngenunchind.

Și mă închin în dalba mea grădină
Ca tot creștinul care se închină
Sub tâmpla de biserică de-acasă,
În graiul pâinii de pe Sfânta Masă.

M-am botezat în ea ca în Iordan,
În curțile-i de dor i-am fost curtean
Și am aflat în veșnicitu-i codru
Că nu mi-i altfel sufletul și modrul.

Mi-e pâine, mi-e izvor și mi-e Scriptură
Și-ntâia carte de învățătură,
Întâiul, dar și ultimul amin,
În limba mea lui Dumnezeu mă-nchin.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Eduard Bucium

Pomenire
Eduard Bucium

Se tânguie-n crengi despuiate salcâmii
femei cu broboade cernite
agale pășesc înspre deal, la bătrânii
ce-așteaptă, cuminți, amintiri împletite

Colacii din coșuri miros precum viața
a trudă, a dor și-a uitare
trezind cimitirul din deal, dimineața,
cu cruci de străbuni așteptând lumânare

Se strâng la un loc; dintre ele un hohot
de plâns își croiește cărarea
spre turla bisericii; dangăt de clopot
le duce spre cer, mai departe, strigarea

Copiii săraci stau și-așteaptă la uși
să-și plângă femeile jalea
apoi, colăceii meniți celor duși,
spre foamea orfanilor afla-își-vor calea

Se-așază-n salcâmi și pe cruci niște ciori
femeile pleacă-nspre case
iar cerul coboară cu zloată și nori
și cei pomeniți se întorc între oase…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Teodor Dume

Singur…
(Autor: Teodor Dume)

mi-am luat singurătatea de mână
și am scos-o puțin la plimbare
pe o bancă
din parcul de alături
ședea Dumnezeu
era frig și purta
un hanorac cu glugă
ne-am privit ca și cum
ne-am duce moartea pe umeri
apoi a lăcrimat
ca un copil căruia i se furase mingea

atunci mi-am amintit de mama
care îmi spunea că și Dumnezeu plânge
când rămâne singur

și e îngrozitor să fii singur…

Ce e viaţa…
(Autor: Teodor Dume)

Uneori am impresia că
Dumnezeu se joacă
cu mine
şi o face dur…
cu toată bunăvoinţa
trebuie să recunosc că
nu- mi place să fiu
partenerul lui de joc
mereu
mă priveşte suspicios şi
îmi zâmbeşte ironic
„hai să ne jucăm de-a viaţa”
mi- a spus într-o zi…
m- a strigat de trei ori
pe numele mic dar
nu i- am răspuns
l-am lăsat să aştepte
aşa cum m- a lăsat şi el
cand l- am întrebat
ce e viaţa…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Marian Florentin Ursu

VIS POLAR

de Marian Florentin Ursu

Dinspre tine zorii se ivesc,
Se-ntâlnesc în mare taină cu ninsoarea,
Între mit și nordul pământesc,
Cerbii tăi mai iau în coarne depărtarea

Doamnă, diminețile tresar,
Ieri fugeai încă desculță spre o ceață,
Încălzește-mă c-un vis polar,
Eu sunt singurul atlant lăsat în viață !

Doamnă, niște duhuri tac în noi
Când tu încă te pliezi pe orizonturi
Și-mi trimiți scrisorile-napoi
Dintr-o țară scufundată prin fiorduri

Doamnă, depărtarea fierbe-n larg,
Albatroșii se rotesc pe-o mare lină,
Eu sunt spânzuratul de catarg,
Peste insula aceasta preapuțină …

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Ionuț Pande

Sesam, deschide-te!
Pande Ionut

Te-am scuturat de fruct
până la haina ruginie…

Am scrijelit pe cerul tău
un ram de lumină, pe care
s-a așezat o pasăre ghemuită.

Mai zboară frunze rătăcite
din inele de timp.

Vezi că te-nramă culoarea!

O mirandolină mi-e inima în tine!

Din ani și până-n sevă, am mușcat
rodul întomnării muzicii în
nocturna ochilor tăi și-am plâns
de-o bucurie inefabilă.

Căci nu știu ce-i nefericirea dacă
nu-mi ești răspunsul ce-mi
înghite miracolul întrebării!

Sesam, deschide-te!
Numai lucesc ochii mei…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Camelia Ștefan

Manifest de român
Camelia Ștefan

Ai îngenuncheat bătrâne dac
Să-ți săruți glia străbună.
Ai îngenunchiat. Pământul țării drag
Nu mai știe cum e gustul pâinii.

Nu mai cântă păsări în zăvoi,
Nu mai sunt nici păsări călătoare
Pierdem românismul ce mai zace-n în noi,
Se taie păduri, se distrug ogoare.

Sunt românii astăzi mii peste hotare,
Nu‐și mai iubesc țara, plânge țara-n noi!
Ne vorbim urât, călcându-ne- n picioare,
Cu ce-am greșit Doamne? Ai milă de noi.

Ne uităm bătrânii prin case pustii
Și mai dăm pe-acasă, când e prea târziu.
Am uitat de grija și de-alor nevoi,
Rătăcim prin lume, ne mințim pe noi.

Ne-a cuprins mirajul lumii prin străini
Dar pământul țării geme, nu-l simțim.
Pustii rămân locuri, stranii cuiburi plâng
Când va veni clipa să fim frați, români?

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Violeta Andrei Stoicescu

Între ieri şi mâine…

Ziua îşi sfârşeşte drumul într-o margine de zare,
Aninând pe boltă-amurgul în culori fermecătoare…
S-a golit de tot clepsidra şi oftează-a rugăciune,
Când se-aprind pe cer altare, tainic, dinspre soare-apune.

Şi ascult în mine naiul cum doineşte a-nserare,
Fluturi mari, cu-albastre aripi, prind în jurul meu să zboare…
Umbre negre-nghit tăcerea, ora-mi pare prea grăbită,
Se ascunde-n palma nopții, ca o pasăre rănită.

Vin luceferi să-mi aprindă, la fereastră, felinare,
Dar le iese-n cale Luna, pasul vremii să măsoare…
Ninge-o linişte pe tâmpla-mi cufundată-n reverie,
Cu petale de-ntuneric, preschimbate-n poezie.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț