
Te urăsc!
Iar mi-ai poposit în casă, îmbrăcată, șic, de gală,
Dar cam multă poleială e în rochia-ți prețioasă!
Ți-a fost dor, cumva, de mine? Hai, servește o cafea
Strecurată-n acadea și vreo două amandine!
Nu privi, te rog, cu milă, înspre chipul ,,adorat”!
Știi că nu te-am așteptat să-mi faci viața dificilă!
Nu-mi zice, cu simpatie, într-un mod măgulitor,
Mâna când o miști ușor, că-mi ții, iarăși, companie!
Ce senină ți-e privirea, câtă nevinovăție,
Niciun strop de ironie nu îți tulbură sclipirea.
Grațioasă și gingașă, vrei la cină să rămâi.
Te servesc pe tine-ntâi, ciufulită și-n cămașă.
Vom petrece împreună înc-o noapte de visare.
Știu că, tot nepăsătoare, nu-mi vei spune: ,,Noapte bună!”
Și n-o faci din vanitate… Doar o lacrimă fugară
Urlă să te dau afară… Te urăsc, Singurătate!
24/07/2021
Marilena Răghinaru
Redactor: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț










