Peteleu Alex

Mireasma florilor de tei
( rondel)

Mireasma florilor de tei
A adunat îndrăgostiți
Pe lângă teii înfloriți
Împrăștiați printre alei.

Și par atât de fericiți !
Un el pășea în urma ei,
Mireasma florilor de tei
Liantul dintre doi iubiți.

El privea chipul doritei,
De vraja din jur ispitiți
Cu ochii în ochi ațintiți
Sărută buzele fetei.

Mireasma florilor de tei!

Autor Peteleu Alexandru
19-06-2022

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Lorica Mihăilă

Mână de
        înger
    
De vrei ca să cunoști un om,
privește-i mâna ce ți-a-ntins,
cu ea a răsădit un pom
și l-a vegheat până s-a prins.
   Cu-aceeași mână te-a pansat
când rana a-nceput să doară
și părul ți l-a mângâiat
și te privea ca pe-o comoară.
    O mână  caldă ți-a întins
când i-ai călcat în bătătură,
pe după umeri te-a cuprins
cu dragoste peste măsură.
   De vrei ca să cunoști un om,
privește-i mâna de ger arsă,
ți-a fost alături ca un domn
cărări făcându-ți către casă.
   Cu-aceeași mână a săpat
și-a folosit-o și la coasă,
a scris povești și i-a cântat
copilei când i-a fost mireasă.
    Dar să nu uiți, nu-i mână dură
și e plăcută la vedere,
să nu o strângi peste măsură
c-o să rămâi fără putere…

E-un înger ce miroase-a om
și-a vechi pământ și-a crengi de pom!

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Mariana Blaj

Flori de câmp…
-Mariana Blaj-

Flori de câmp… împodobesc
Privirea ce-mi stă pe gânduri…
Fluturi albi în zbor rotesc
Macii înfloriți în rânduri…

Vântul pletele-mi alintă
Și mă-mbracă într-o poveste…
Din flori împletesc cunună
Așezată sus pe creste…

Gândul mi-e plecat pe cale…
Plutind cu fluturi-n zbor,
Mirosind parfum de floare,
Poposește la izvor…

Razele căldura stoarce
Prin lumina arzătoare,
Nori de fum pământul coace,
Arșița dogoritare…

Soarele ne încălzește,
Admirând câmpu-nflorit…
Urzind umbra umezește
De departe de zenit…

Norii netezesc culoarea
Picurând câmpul cu rouă.
Gându-și clatină strigarea,
Strecurând picuri când plouă.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Petronela Mocanu

Pe aripi de timp

Doar o picătură-‘i timpul în amurg spre seară
Pictat pe vreme de un fir de ceară,
Fiecare zi e un nou început
Cu gânduri mărețe și dor de mai mult

Fără de milă-aș distruge zidul de piatră
Să scufund în adâncuri clipa de gheață
Și-‘n locul rămas de ură brăzdat
Să răsară vise fără de păcat

Însă timpul dansează pe fire de rouă
Ignorând dorința, rupând-o în două
Și la poarta deschisă la vreme de mâine
El citește din cartea mai multor destine

Timpul îndrăzneț și sculptor de temut
Nu aruncă în lături nici o filă mai mult
Doar trece în zbor, sigur și grăbit
Pe aripi purtând, un colț de infinit

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Felicia Percec

Grădina cu amintiri

În grădină casei mele, pe covorul ierbii, verde,
Mă visez, câteodată, soarele să mă dezmierde,
Slobod gândul, furișată, printre amintiri plăcute,
Din anii cei fără griji și-ncărcați cu visuri multe.

Miresmele florilor îmi alunecă ușor,
Peste clipele frumoase, strânse-n inimă, cu dor,
Din frământări de trăiri ies aburi de pâine coaptă,
Învelită de măicuța în ștergaru-ntins pe vatră.

Prispa casei, scrijelită, cu podelele de lut,
Poartă urmele lăsate de pașii ce s-au pierdut,
Trei fire de busuioc se anină-n cui, pe grindă,
Lăsând roua, din ochi scursă, peste prag, să se prelingă.

Când dorul mă arde tare și m-afundă în durere,
Aici îmi găsesc liniștea și mă umplu cu putere…
Rai, coborât pe pământ, c-un sobor, întreg, de sfinți,
Tu îmi alini supărarea, pace-aduci sleitei minți!

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Claudia M. Vlase

Fără nume

Mi-aș dori să mă sparg , în bucăți, în petale ,în mâinile tale ,
Să-mi atingi c-un sărut tâmpla-mi fină,
Să m-aduni ca-ntr- un buchet , floare cu floare ,
Îmbrățișarea ta să o simt, până în tălpile-mi goale.
Mi-aș dori să asculți cum în mine se-aprinde
Un foc din cenușa iubirii pierdute în zare
Să-mi spui ” te iubesc ” printre lacrimi de rouă ,albastre
Dimineața când soarele răsare din mare.
Să te plimb din prezent în trecut
Să asculți în tăcere tot ce, încă, nu ți-am putut spune .

Mi-aș dori să dansez ca o nimfă -ntr-o seară
Printre nori scuturati de o ploaie de vară
Și să -ți cânt la pian tot ce nu ți-a putut spune ,
Un suflet timid ,o inimă mare…într-un trup fără nume.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Mariana Blaj

TIMPURILE VIEȚII TREC
-Mariana Blaj-

Clipele trec în neștire,
Pe-al vieții prag traversând.
Timpul ne fură din vise,
Cu cei dragi mergem în gând…

Inima cu greu suspină
Suntem cuprinși de fior
Privirii îi dăm din urmă
Regretul se-îmbracă-n dor.

Nostalgia ne cuprinde
Brațele-s reci în visare
Scânteia încet s-aprinde
Lacrima-n priviri apare…

Timpurile vieții trec
Trecutul e țesut de vremuri
Norii-n priviri își petrec
Lăcrima inundă doruri…

Picurând clipa le șterge,
Urma-n suflet a rămas
Doar amintirea culege…
Privirea e în impas!

20.Mai.2022.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Aforisme: Teodor Dume

Cea mai valoroasă măsură a vieții este Omul
(Teodor Dume)

Spovedania sângelui

Asemeni umbrei mă retrag în mine pentru a mi se ierta ceea ce am fost…
(Teodor Dume)

Sunt două lucruri care îți pot răni sufletul: iubirea și prietenii.
             ~Teodor Dume~

Prin dragoste se însămânţează dar fără iubire nu va rodi nimic
               ~Teodor Dume~

Cea mai mare tristeţe a sufletului este aceea când constaţi că nu mai eşti tu însuţi
                 ~Teodor Dume~

Nu-mi cereţi să vă explic bunătatea, coborâţi în sufletul vostru şi priviţi-vă.
                  ~Teodor Dume~

În viaţă nu vei putea obţine niciodată totul, dar fii mândru că ţi-ai desăvârşit o dorinţă
                   ~Teodor Dume~

Credința nu este o bursă în creștere și nici în scădere, ea trebuie să fie o constantă a sufletului
                     ~Teodor Dume~

Libertatea este cea mai grea şi apăsătoare responsabilitate pentru un individ care a trăit departe de el însuşi
                       ~Teodor Dume~

Frumuseţea fără puţină demnitate nu ajută la nimic
                       ~Teodor Dume~

Bunul simţ este un ingredient uman care se găseşte greu şi se consumă repede
                       ~Teodor Dume~

Prostituție politică -a închide adevărul în cușcă cu minciuna.
                       ~Teodor Dume~

Un învingător adevărat nu-şi va lega rănile înainte de a-şi saluta adversarul
                        ~Teodor Dume~

Bătrâneţea este momentul în care poţi să te bucuri de ceea ce ai fost
                        ~Teodor Dume~

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Andreea Pîrlea

FETIȚA CARE CULEGEA STELE
(Andreea Pîrlea) V-ați întrebat vreodată de ce vă simțiți sufletul legat de stele? De câte ori nu ați cercetat cerul, încercând să le descătușați taina? Într-o noapte, negăsindu-și somnul, Petruș privea de pe balcon, alături de mama lui, cerul acoperit de o mantie grea de stele scânteietoare.

  • Mami, uite o stea căzătoare! E adevărat ce se zice, că a murit un om?
  • Știu că există această credință, însă mai știu o poveste a stelelor care vorbește tot despre oameni, dar altfel. Ți-o voi zice mâine. Acum e tarziu, mâine e o zi agitată.
  • Mama, mâine e sâmbătă. Stăm acasă. Te rog! Zi-mi povestea! Sigur voi adormi mai ușor!
  • Se spune că a trăit odată o fetiță pe nume Alma. Ea se născuse din iubirea unei flori pentru o stea. Alma era mai mică decât surâsul unei buburuze, însă creștea foarte repede între petalele suave ale florii albe care se numea Regina.
    Alma era o fetiță isteață și empatică. Iubea tot ce o înconjura, îngrijindu-se ca în sufletele celor din jur să fie pace. Alerga printre flori cu pași ușori, ca să nu le oprească dulcele cânt, le căra apă în zilele secetoase într-o coajă de alună și zbura pe aripile unei buburuze, dimineața, printre boabele de rouă pentru a vedea ce mai e prin țara gâzelor.
    Ziua, când soarele era sus pe cupola de azur a cerului, Alma dormea. Se trezea odată cu primele raze ale asfințitului, când floarea scânteia, deschizandu-și petalele parfumate.
    Alma iubea noaptea și dansa în lumina magică a lunii. Adesea culegea stelele căzute, punându-le în coșul ei de catifea albastră. Le îngrijea cu iubire, apoi le căuta locul.
  • Mami, le punea înapoi pe cer?
  • Da, dar nu înainte de a le înapoia lumina.
  • Cum adică? De ce nu mai aveau lumină?
  • Pentru că erau triste ori pentru că fuseseră uitate.
  • De cine?
  • De către cei dragi. Se crede că stelele sunt sufletele celor adormiți care ne veghează somnul. Lumina lor e iubirea, aceasta fiind singura legătură în veșnicie.
  • Și când nu mai sunt iubite sau sunt uitate, stelele cad?
  • Așa spune povestea. Alma se îngrijea de stele și, prin intermediul luminii oferite de iubirea sa, stelele începeau să scânteieze amintiri vii în sufletele iubite. Atunci gândurile și iubirea celor rămași, le înălțau iarăși sus pe bolta cerească.
  • Deci Alma era cea care crea legătura, mami? Ea îi ajuta pe oameni?
  • Ea îi ajuta să se regăsească în amintire. Însă legătura era dragostea purtată unul altuia.
  • Mama, Alma mai trăiește?
  • Alma înseamnă suflet. Sufletul e iubire. Iubirea e veșnică.
  • E important să ne amintim de cei care nu mai sunt, nu?
  • Pe cei pe care i-am iubit nu îi vom uita niciodată. Însă ar fi frumos ca atunci când privim stelele să înălțăm un gând frumos pentru toate luminițele aprinse pe cer.
  • Atunci stelele nu s-ar mai stinge, nu?
  • Niciodată. Iubirea oferă mereu lumină.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Florin Dediu Suceceanu

Megieșu’
de Florin Dediu Suceveanu


Am fost azi… nici o căpșună!!!
Sigur iar a fost vecinu’
Ca să-și facă iarăși plinu’,
Nu-i a bună!
Eu mîncam din ele-o lună…
Of, mă umple iar veninu’
Și-o să urlu-o săptămînă
Trist la lună,
Ca asinu’…

Văileleu, da’ și cireșu’ !?!
A rupt creangă după creangă,
Uite!! a făcut palancă,
Megieșu’!
Doamne, cum m-a dus cu preșu’!
A furat chiar și-o talangă,
Din cele de la unchieșu’,
În cireșu’

Cel bătrîn le-am prins în grabă,
Ca pe moațe,
Să fie sperietoare
Pentru păsările hoațe,
Dar nădejdea mea e slabă!
Cu cireșe și căpșuni
De vînzare,
La tarabă,
L-a văzut cu tot cu babă
Un amic de-al meu chiar luni,
Iar dulăul, oameni buni,
Scheaună și-și linge-o labă,
Asta-i treabă ?!?
26 mai 2020

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț