Violetta Petre

Poezia se strecoară ca un cântec de vioară…
Violetta Petre

Sorb din vise elixirul delicioaselor iluzii, încrustate în sinapse de moștenitori vetuști
Lacomă ca o flămândă ce-a gustat numai confuzii, lângă drimeri de ocazii, nătărăi, la minte-nguști…
Gusturi searbede de vinuri oțețite de blesteme ce-mpânzesc iubiri curate cu otravă și venin
Îmi îmbată poezia de la prima-nghițitură, scuip din versuri năucite și la îngeri mă închin…
Trece-o muză elegantă prin mulțimea de lunatici, răsfirându-și plete blonde peste sânii plini și goi,
Inși, din cramele lui Bachus, o ademenesc nemernic, să o-nlănțuie impudic într-o mare de noroi…
Și din locul meu de pândă, unde nu mă văd bețivii, scot un vers cu ritm sagace și țintesc agonizant,
Muza-mi intră-n poezia ce-mi înoată iar, prin sânge și nevătămată-mi cântă pe al iambului versant…
În amurgul ce mă-mbie la o cină de poeme mă abandonez în brațe ilozorii și visez,
Că sunt stihul tău de veghe dintr-o noapte fără stele și cu graiuri indite, inima îți tapițez…

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Mira Minu

Liniște de perlă
– Mira Minu-

Seara vine-n grabă lină cu o aripă visând,
Cu cealaltă bând nectarul florilor și fremătând…
Vine fragedă ca steaua ce se-aprinde-n piept de zeu,
Se-mpletește cu mirare și cu gust de curcubeu.

N-ar mai vrea să se răstoarne spre zenitul încurcat
Între ițe de comete, cerșind nopții dor visat…
N-ar mai vrea, dar, doritoare de-alte plaiuri de opal,
Se alungă iar pe sine în alt trup, pe un alt mal!

Pletele îi țes, albastre, câmpuri noi de licurici,
Genele se lasă caste, peste deal… acum, aici…
Doar o liniște de perlă mai rămâne-n urma ei,
Sau o umbră, sau o ploaie cățărăndu-se īn tei.

Ce-aș mai vrea să mă ia-n brațe, ca-ntr-un leagăn fermecat,
Să m-alinte și răsfețe, ca pe-un prunc nemângâiat
De ăst timp arzând de vină și zorit īnspre neant.
Mai încet! …să strig, prin clipe… dulci… ca un amor trenant!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Luminița Trăistaru

Sărutul primăverii

Se cutremură pământul
Sub a morții talpă hâdă,
I se îneacă legămîntul
Într-o ploaie sângerândă.

Rana-i curge-n ochi de ciute,
Durerea-n urlet de lupi,
Însă cine să-i asculte
Inima ascunsă-n stupi?

Prea e însetat sărmanul
Și flămând și obosit,
A uitat gustul iubirii
Și demult n-a mai dormit.

Roagă fratele lui vântul
Să zboare departe-n departe-n zare
Cu măria sa Cuvântul
Să aducă alinare.

Și prin sălcii îngenuncheate
Își înalță rugăciunea,
Prin palme împreunate
De stejari,  cere minunea.

Cerul vrea să-i ia povara
Și-i trimite alinare,
Zâna bună, primăvara ,
Să-i dea un sărut de floare .

Ea-l sărută blând pe frunte,
Zbuciumul să-i potolească,
De la mare pân’ la munte,
El începe să renască.

Și de-acolo din adâncu-i
Își înalță seva vie,
Născând viața rânduri, rânduri
În sărut de poezie.

Cu sărutul primăverii
Și-a găsit pământul hrană,
Iar cu roua învierii,
Florile-au crescut pe rană.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Irimia-Lucian David

GENEZĂ
Autor: Irimia-Lucian David

Din floarea plină de parfum
Și cu petale multe colorate,
Care zăcea acolo lângă drum
Și se uita cu jind la celelalte,

Un călător milos și priceput
Dorind să-i facă-un bine,
Un mic boboc, el i-a luat,
Apoi, l-a altoit în mine .

Și a crescut ca în povești,
Chiar într-un an, cât nouă,
Așa se-ntâmplă când iubești
Și o stropești cu rouă.

Cu roua lacrimilor tale
Ce-apar în zori de zi,
Căzută-n nopți pline de jale
Și-n zile lungi, pustii.

Aștepți ca razele de Soare
S-apară după câte-un nor,
Mai ai și tu puțin răbdare,
Căci știi să scrii, dar nu-i ușor !

De-acum apar și rândunele,
Se-ntorc la cuibul părăsit,
Din care odat’ plecat-au ele
Dar tot bun l-au găsit !

Vin berzele cu prunci în cioc,
Purtați în mii de coșulețe,
Copii născuți fără noroc,
Plămadă din iubiri…răzlețe.

Dar toți sunt a Lui Dumnezeu,
O carne, ce din lut
A fost creeată și mereu
Se-ntorc spre început !

Căci multe taine încă sunt
Ce o să apară odată la lumină,
Dar sunt închise ca în mormânt,
De-un jurământ și-o dragoste virgină !

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Coca Elena Mahalu

Primăvară, floare dulce

Picuri mari, de rouă sfântă
Cad din ceruri pe pământ,
Păsări zglobii ne încântă
Cu al dimineții cânt.

Narcisele larg zâmbesc
Spălându-și fața senină,
Vesele, sub ploaie cresc
Precum raze de lumină.

Flori cu iz de păpădie
Răsar blânde peste tot,
De cu zori, pân’ la chindie
Colorând al lor tricot.

Liliac cu cinci petale
Se desface peste gard
Și mugurași, mici cristale
Poleite cu mult fard,

Străjuiesc cu demnitate
Pâlcurile de lalele,
Ce par lăsate pe spate
De a soarelui bretele.

Primăvară, floare dulce
Îmbeți ochi și suflete,
Rămâi și nu te mai duce,
Oază ești, cu zâmbete.

Autor: Elena Coca Mahalu
04.05.2022

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Doina Moritz

Vis furat

A început să-ascundă amintirea,
Rupând aiurea reguli și canoane,
Certându-se cu dorul și cu firea
Prin filele de carte, vechi icoane.

Pe-un ram de mai, aprilie se zbate
Să mai rămãnă-n asfințit o vreme
Și peste toate punțile-nnodate
Să treacă iar cât încă e devreme.

Pe umeri de pădure plâng castanii
Arzând în lampioane primăvara,
Frunzarele se clatină și anii
Greșesc mereu peronul… greșesc gara.

Petale cad pe vise la răscruce,
Cu brațele-amândouă opresc clipa,
Dar vremea mea şi-a ta-ncotro s-apuce
Când spin hain mi-a-nsângerat aripa?

Pe urme poleite cu uitare
O lacrimă se cerne-n zări străine…
La jumatatea zilei, val de mare
Poartă în larg visul furat de tine.

Doina Moritz
2 mai 2022

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Nely Vieru

Album VIOLETE Umbră în colivie

Tu, umbra mea, nu înțelegi că-ți ‘semăn ție
când fugi de mine, parcă mă urăști?
Când primavara pasul mi-l învie,
de trupul meu nedezlipită ești!…

Când frunza verde se leagănă-n pădure
mă porți prin lăstărișul de alun,
cu tril de vrăbii faci gândului meu secure
și pasul mi-l săruți cu iarba de pe drum.

Tu, umbra mea, nu înțelegi că-ți ‘semăn ție?
Toți fulgii argintii la tâmple ți i-am pus.
Lăsat-am lunii licurici și flori de păpădie
să-ți lumineze, umbră, noaptea, somnul dus.

Când zori’ răsar vitraliile-s vii,
și flori de gheață înfloresc pe ele,
petale de lumină închise-n colivii,
mi le dezlegi tu, umbră, din adormiri de stele.

Tu, umbra mea, nu înțelegi că ‘semeni mie?
Când te ascunzi de lume mă ascund și eu ,
când tu alergi cu norii fluturi în câmpie
alăturea de tine , nu înțelegi?…sunt eu!

Nely Vieru 30.04.2022.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Iuliana Cozma

Cândva… în luna mai

Curgeau în sufletele noastre de copii,
Doar zâmbete și vise-nfloritoare
Enigmă și fiori în glas de bucurii
Și orice zi era o sărbătoare.

Prin florile ce-mpodobeau pământul
Ne strecuram ca o lumină vie
Și nu conta de unde bătea vântul,
În ochi dansa mereu o bucurie.

Pe-a timpului splendoare ne urcam
,Și ne ‘nălțam ușor spre-o altă eră”
Iar inocența se rupea din ram
În lumea noastră, dulce, efemeră.

Atâtea primăveri de-atunci plecară
Iar peste noi căzută-i nostalgia,
Căci luna mai, e tot ca odinioară,
Dar nu mai e cu noi copilăria.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Vio Sterian

LUMINĂ

La un semn, Divinul, în lăsatul serii,
Spală de păcate Noaptea Învierii,
Mâna Lui întinsă plină de Iertare
Viață Nouă-mparte… duh la fiecare.

Duhul lui Hristos ce-a călcat pe moarte
Scântei de Lumină pe pământ împarte,
Plin de rugă Fiul, în Cer, s-a-nălțat
,,Iartă Lumea Tată și-am să fiu iertat!

Fă din viața mea o povățuire
Duhul Sfânt din mine pentru omenire
Noaptea Învierii bunătate naște
Dă-le semnul Tată -Zilele de Paște!

Într-o Mânăstire, Oastea Lui, Creștină,
Cuiele din palme le aprind Lumină,
În altare albe îngerii se-nchină
Primiți-l pe Hristos! Veniți de luați Lumină!

Adună-i pe Toți, Tată, Toți în Casa Ta,
Dă-le Duh din Mine! Dă-le Lumina!
Veniți să luați Lumină! E clipa de Iertat!
În fiecare suflet – HRISTOS A ÎNVIAT!

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Constantin Vaciu

Războiul apelor
(Constantin VACIU)

*
fără nici o întrebare
apele-au plecat la mare
mici, cochete sau adânci
ele nu mai vor în munți
nici la șes, nici poieniță
unde n-au copaci să ude
unde omul nu-ngrijește
nici măcar unde pășește
unde pasărea și codrul
au uitat în suflet dorul
unde iarba e vândută
pe parcelele din lună
unde piatra poartă-n spate
doar bocancii de armată
și șenile din șindrile
apele-au plecat în lume
fără susur
fără șoaptă
fără țară…

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț