FATA MORGANA
Marin RADA
Trece pe drum
o femeie frumoasă,
albă, zăpada
sclipește-mprejur,
din cer
corul de îngeri,
cascada,
armonii de voci
o-nconjur,
Miresmele
unei lumi ancestrale
topesc în urmă
pereții de frig,
se întinde culoarea
rochiei sale
în cuvintele
cu care o strig…
Trece pe drum
o femeie frumoasă,
are pe frunte
diademă de ger,
arborii triști
sub zăpadă își lasă
ramuri uscate
ca zăbrele de fier…
30.12.2022
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
ZĂPADA DE LUT
Mă-nfior şi acum căutând prin ninsori,
O cărare prin timp şi-o potecă spre noi,
Dar mi-apari din zăpezi, străbătând din trecut
Şi îmi pui mâna ta peste umărul ud
Cu un braţ plin de flori mă condamn să te iert
Şi te-aştept răstignit într-un secol incert
Dar îmi cresc nişte cuie în glezne şi-n mâini
Când mă arde pe frunte cununa de spini
Te iubesc absolut, şi-n genunchi te iubesc,
Şi aici, şi acum, şi-ntr-un mod nelumesc,
Dar mai mult te doresc la finalul de an,
Când ne ninge cu iezi şi cu flori de castan
Când te-mpiedici de zbor nu ai unde să cazi
Şi iubirea de ieri, e zăpada de azi,
Eu trăiesc respirând tot ce-a fost între noi
Şi în anii ce vin şi în lumea de-apoi
Te aştept cu o mână de cetini de brad,
Cât mai pot să ascult cântecul vreunui bard
Şi când vii peste ani să-mi vezi chipul tăcut,
Să mă strigi căutând prin zăpada de lut…
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Camelia Boț
GARA IUBIRII
Iubirea nu este o simplă gară obişnuită.
Are peronul luminat, destinat pentru iubire.
Când fără cumpănire alegi calea greşită,
Cu regret, ajungi pe peronul despărţire.
Are, pentru mulţi, o sală mută de aşteptare,
Cu mâini încrucişate, te rogi de zor să vină,
Ca o boare blândă de vânt, iubirea cea mare.
Dar timpul trece tăcut şi nu are nici-o vină.
Este gara unde mulţi călători vin şi pleacă,
Cu bagajele pline de sentimente de iubire.
Alţii, cu tristeţe sub greutatea lor se apleacă,
Plini de lacrimi şi dureri surde de despărţire.
Şi dintr-o dată, pe peroane este forfotă mare,
Cu vagoane pline de speranţă şi fericire,
În şuerat prelung şi abur dens trenul apare,
Aducând pentru îndrăgostiţi sfânta iubire.
Aşteaptă toţi cu emoţie şi inima înflăcărată.
Cu glas bland, un ceferist anunţă de la distanţă,
Venţi voi cei ce n-aţi iubit în viaţă vreodată,
Este peronul către fericire, numit speranţă.
Autor Dan Lupu
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
UN NOU ÎNCEPUT
de Georgeta Giurea
Te uită! Râd la geamuri stropi de soare…
De două zile, anul a-nceput.
Lumina se transformă-n sărbătoare,
Urmându-și drumul, doar de ea știut.
Prin crengi de meri, curg poleite raze
Și-n creștet li se-așază păsări mute,
Iar pe sub cerul tainic, de topaze,
Zăpezile s-au șters demult, tăcute.
Se-ntorc acasă, versurile mele
Și se-mpletesc prin gânduri fără timp,
Fluide, reci, în fulgerări de stele,
Ce nu mai au nici dor, nici anotimp.
Se cuibăresc la sânul iernii, vise
Și iepurii luminii, diafani,
Iar eu vâslesc cu aripile-ntinse,
În zborul ce se-nalță peste ani.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Liniste de iarnă
Din noi se desprind începuturi,
drumuri care merg înainte.
Grăbiți de vreme,
pașii rătăcesc în plecări.
Sunt grei dar
încă mai poartă în ei
albul primei chemări.
E timp de omăt și mirare.
În mijlocul pustietății,
departe de restul lumii,
inima creste în tine
și cu tine…
(Mihaela Vaida, 02.01.2023)
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Camelia Boț
Doamne dacă mă iubești
Doamne dacă mă iubești ,și Te doare-al meu suspin,
Aruncă-mi din Sfânta-Ți palmă,niscaiva stropi de senin
Să-i zidesc pe tâmpla zării, din care astăzi se-adapă
Nămeți de-ntuneric crud, ce cu sete zorii-ngroapă
Să-i așez pe vârf de munte, unde-și au credința brazii
Când izvoarele se ceartă, să-mi lumineze obrajii
Printre ramurile verzi, să străbată cu dor iute
Șerpuind până la Cer,,din Senin aprinsă punte
Doamne dacă mă iubești, și Te doare al meu vis,
Picură-mi raze pe geană și scântei de Răsărit
Cerne-mi peste-ntreg cuprinsul, stropi de Soare și Lumină
Să-i sădesc pe câmpul zării, și să prindă rădăcină!
Petronela Mocanu
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Colinda se aude rar
Autor: Andreea Văduva
Colinda din strămoși,
Se-aude rar prin sate,
Puțini sunt bucuroși,
Având porți ferecate,
Uitănd de „Leru-i ler!”,
Și de Nașterea Sfântă,
Cu chei, lacăt de fier,
Tradiția înspăimântă.
Colinda din străbuni,
„Jelește” prin cătune,
Și-n sobă doi cărbuni,
Ard de parc-ar spune,
Povești… de-odinioară,
Cu cei „duși” în alt loc,
Cu lemn la subțioară,
În Cer s-aprindă foc.
Colinda din bătrâni,
Nu prea are urmași,
Căci mulți dintre români,
Plecat-au la oraș…
Iar pruncii lor nu știu,
De datina străveche,
De joaca până târziu,
De cireașa „la ureche”…
Scrisă în 2019,reeditată astăzi, 20.12.2022.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Artificii
Artificii sonore sparg
ceru-n fâșii,
Luna bălaie ar vrea să se-ascundă.
A nopții maestră de ceremonii
În așchii de foc veșmântu-și inundă.
Parcă s-a rupt o bucată din ea.
Cum s-o lipesc să nu se cunoască?
Ar fi de-ajuns o sclipire de stea,
Rănile arse să-și învelească.
Parc-aș mai vrea să o am felinar
Atunci când cerul va pleca la culcare,
Nu vreau să mai bat în zadar din amnar,
Pentr-o scânteie să-i rămân datoare.
Dar uite-o! Străluce ca un glob de cristal!
E veselă și pare că nimic n-o doboară.
Își poartă semeață ținuta de bal
Și-așa va rămâne și mâine seară.
Fumegă cerul într-un cor
zgomotos,
Stele năuce în eter se destramă.
Regina lună, pășind maiestuos,
Îngăduie nopții să mai treacă o vamă.
Versuri și pictură Liliana Răcătău
1 ianuarie 2023
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Dans lent
Lidia Stan
Se zdrențuiește-n piatră
Cărarea către vis
Și zboară fluturi roșii
Pierduți prin paradis
Suspină lung ,o umbră ,
În temelii zidit
Inelul sorții plânge
Pe cel ce-a fost iubit
Ieri nopții i-am cusut
Hlamidă de argint
Și am turnat otravă
În cupa cu absint
Ne cheamă surd sămânța
Din ancestralul lut
Toți diavolii și sfinții
Absintul l-au băut
Și-n visul orb de piatră
Rănit de ochii goi
Cu tălpile pe gheață
Dansăm lent amândoi
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Camelia Boț
Știam că vii
Te-am auzit cum scrijeleai în ușă,
ca o dojană târzie; știam că vii,
dar gândul mi-era stins,
emoția-vlăguită.
Aveam ochii încremeniți într-un sloi,
cu trepte înspre suflet, știam că vii,
da, da, știam.
Din mine se lungea o umbră
în tăcerea pașilor firavi,
peste cuvântul sfânt.
Te-am găsit așteptând de o viață
mărturisirea sinelui de după ușa păcatului.
Peste împreunarea rugăciunii
alunecă ispitiri de veșnicii
și nu mai știu unde sunt.
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Camelia Boț
