Zbor spre înălțimi

Sărutul tău sub clar de lună
(rondel)

Am sărutat sub clar de lună,
Două petale de trandafir
Și-n calde adieri de zefir
Sărutul tău este-o arvună!

Ochii tăi albaștri de safir,
Mă mângâie și mă alină,
Am sărutat sub clar de lună
Două petale de trandafir.

Ai buze dulci, ca de căpșună,
Sărutul tău, mă duce-n delir!
Dragoste…dragoste nebună!
Cât te iubesc și cât te admir.

Am sărutat sub clar de lună
Două petale de trandafir.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

La Mulți Ani, iubită țară!

E-o țară-n astă lume ce n-are asemănare,
Frumoasă ca o zână venind din veșnicie,
Doina îi este cântul înălțat peste zare
Și poartă-un mândru nume, e scumpa Românie!

Acolo-mi este glia cu holdele mănoase,
Ce-și scaldă bogăția sub soarele ceresc,
Unde flăcăi și fete cu trupuri mlădioase,
Se leagănă în hore, pe plaiul strămoșesc.

Un dor se-aprinde-n suflet când sunt, de ea, departe,
Umbrită-i fericirea și inima îmi plânge,
Singură-s ca o stâncă,-ntre ape-nvolburate,
Dar nu îmi uit străbunii, nici pe-al meu neam de sânge.

La ceas de sărbătoare, alături de-ai mei frați,
Înalț o rugăciune sub steagul tricolor,
Să fie bine-n țară, din Dunăre-n Carpați
Și-n pace să trăiască mărețul meu popor!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Lumea

de Petre Poștașu’

E-o vorbă care nu se scrie:
În lumea care dă din coate,
Nu-i loc pentru cel care știe,
E loc pentru cel care poate!

Nu-s bani destui pentru cel care
Își arde fruntea-n vatra pâinii,
Cu prisosință însă-i are
Cel ce sărută dosul mâinii!

Dar mâna, fruntea de-o cuprinde,
N-o caută cât e de lată!
Ea vrea să știe de-i cuminte
Și dacă vrea să stea plecată…

Zadarnic mintea luminată
Idei mărețe înfiripă,
Dacă sărmanul care-o poartă
Nu-ngenunchează și nu țipă!

Nu adevăru-i o virtute,
Când glasul lui abia răsună
Și lumea parcă pe-ntrecute
Se bălăcește în minciună!

Cine mai crede în dreptate,
Când pentru-o viață mai ușoară
Un frate a uitat de-un frate
Și… poate l-a lăsat să moară?

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Ca să pot atinge cerul
(din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI)

Ca să pot atinge cerul, măcar și pentru o clipă,
Am plecat pe drumul vieții, văduvită de-o aripă.
Chiar dacă-mi era aripa lângă umăr sângerândă,
Și-o simțeam trudind în zboru-mi, palidă si tremurândă,

Am văzut la un alt suflet pe aripa lui o rană.
Și am smuls făra să preget din aripa mea o pană.
,,Ce-i o pană… ?”- îmi vei spune – ,, în al vieții uragan
Care-ți fulgeră în suflet lovituri de bolovan?

Când din stânga, când din dreapta
când de sus sau când de jos?”
,, Este. Crede-mă. Într-însa-i toată mila lui Hristos.
Ca și Dumnezeu, nu intră pe niciunde cu de-a sila.
Însă, unde pune omul mâna, vine El cu mila.

Poate c-ai văzut adesea, colindând prin lumea mare,
Fortărețe spulberate la cea mai ușoară boare.
Însă, în coliba-n care, oaspete e Dumnezeu,
Nici furtuni, nici uragane n-o clintesc din locul său.

Fie glasul sufletului tău ușor, precum o pană.
Și-ai să fii uimit să vezi, cum poți vindeca o rană.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Obscuritate

Dacă-aș ști cine sunt,
aș afla cine esti-
soare prins în trup fără mâini
îngropat de dor în pământ.
Așteptări în zadar
alte vremuri ce-ai ars
peste mâinile-mi vii
învățate-n zori
să se-nalțe spre cer.
Câte lumi încălzești
sub pupilă mereu
când împarți
jumătăți de tăceri între noi?

Tu te prinzi de pământ
și te-aprinzi din dorinți
eu te-adun din plecări
și te nasc mai rotund
azi mai mult decât ieri
aș afla cine sunt
dacă-as ști cine ești…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Dezmierdare

Aș fi ninsoarea ta cu ochii mari …
O clipă de mi-ai da să-ți fiu lumină,
Te-aș îmbrăca în zâmbete de rai
Din poala nopții fără de pricină.

N-aș vrea nimic, decât să știu că-mi ești
Un bob de gând ferit de înserare,
Un vis aievea-n ploape îngerești,
O adiere… blândă dezmierdare.

Sub brațul tău aș fi mereu colind,
Zglobiul zurgălău spre împlinire,
O cetină, iubire haiducind
Prin tu și eu… tâlhari de fericire.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

NOPȚI DE NOIEMBRIE
de Georgeta Giurea

Pe sub mantii de lumină, rece, în nuntiri de stele,
Unde cade peste gene, bruma florilor ucise,
Eu dau bice-n nopți de basme, tainic, versurilor mele
Sau aprind lin, felinare, peste gândurile-mi ninse.

Un suspin de frunze moarte, din mareea fără nume,
Zăbovind prin anotimpul cu zăpezi târzii pe poale,
Se aude în răstimpuri, parcă, un colind prin lume,
Când lovește peste geamuri, spada vânturilor goale.

Într-un vas se scaldă luna, sora ramurilor sfinte,
Și-n târziul greu de toamnă, ea se face mică, mică
Sau s-ascunde-nfiorată, sub zăvoare neclintite,
Adormind pe-o cărăruie, în alean de tufănică.

Dintr- un colț , când pana nouă, sura pasăre măiastră,
Priveghează al meu suflet, ce-nflorește iar și iară,
Îmi întind cu grijă ochiul spre a cerului fereastră
Și aștept să se aștearnă dorul meu din călimară.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Când te aștept
Cornelia Gheorghe

Pe corabia tăcerii mele
Norii curg în albe rotocoale,
Sprijinit pe coate te aștept
Chiar de inima-mi sare din piept.

Dorul îmi colindă între val și mal,
Mi-este speranță, crez și ideal,
În buchete muzica se-adună
Cu vise moi ce curg dinspre lună.

Cu sărut de ger și de ninsoare
Topesc flori și semne de-ntrebare,
Tristețea mi-o vărs în călimară
Și-n brațe strâng ploi de primăvară.

Din iceberguri reci și încordate
Încărunțesc zări nemăsurate,
Când tăcerea cade peste aștrii
Trecutul rămâne-n anii noștri.

Îmi îngheață tâmplele albite
De așteptare înnebunite….

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț