Zbor spre înălțimi

SINGURĂTATEA PERLEI
O perlă-n scoica ei visa că e iubită.
Când Cerul ii zâmbea și-o mângâia pe frunte
Și fiecare perlă visa la rândul ei,
Că avea să fie de-a pururi fericită.

Dar prețioasa perlă-n naivitatea sa,
N-a înțeles că-n jurul ei e-atâta ură.
Au copleșit-o toți, lovind cu pietre în ea,
Voind s-ascundă strălucirea ei sub zgură.

Când toate pietrele strânse în jurul perlei
Într-un final au obosit s-o tot lovească,
Perla s-a ridicat și în frumusețea ei,
A început timid, din nou, să strălucească.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Măicuța întristată

A trecut un secol și-ncă patru toamne,
De când asuprite de gineri străini,
S-au întors acasă, slugi fiind nu doamne,
Fete măritate cu stăpâni haini!…

Cea dintâi ți-aduse câmpuri nearate
Cu Prier pe Nistru dezmorțind grădini,
Zornăind din salbă cetăți nestemate,
Inima pulsându-i veacul mușatin!

Cea mai mic-aduse tomuri de istorii,
Mireasmă latină pe trecutul rău,
Cântau românește-n Ceremuș prigorii,
Cernăuțiu-ți drag… găsea pieptul tău!

Și în pragul Undrei, păși cea mai mare,
Cea de veacuri roabă la grofi și husari,
Cântând libertatea-n Alba l-adunare,
Se lipi de tine, măreață s-apari!…

Și-ați întins o horă mare-n bătătură,
Renăștea vigoarea în întregul neam,
Bucuria mare stârni val de ură,
Lupi vecini mușcară trupul ce-ți râvneam!

Pieptul ți se frânge-n ceas de sărbătoare,
Două fete-s duse iarăși prin străini,
Din trupu-ți ciuntit, rugi fierbinți coboare
Lupilor, robie la cezari haini!…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Artă

Albastrul ochilor plânși fără vină
Am vrut să îl aștern pe șevalet
Iar negrului am vrut să-i dau lumină
Însă pictam naiv, ca un poet.

M-am inspirat dintr-un amurg tomnatic
Cu cerul îmbrăcat portocaliu,
Visam că sunt un geniu carismatic,
Însă eram un geniu cam pustiu.

„Hai, pune puțin mov!”, mi-a zis o muză,
„Culoarea asta place tuturor…”
I-am arătat cu degetul la buză
Că o aștept la mine-n dormitor.

Am încercat desene în cărbune,
Lucram febril, mânat de-un demon gri
Când muza m-a privit râzând…”Pe bune?
Hai, du-te înapoi la poezii!”

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Magia zăpezii

Argintii, fulgi mari coboară peste orașul adormit
Iar aleea de la bloc, ușor, s-a înzăpezit,
Înveșmântați de zăpadă, pomii par maiestuoși
Și se înalță către cerul acoperit de nori groși.

Timpul parcă stă pe loc, totul e încremenit
Doar zăpada se așterne cu steluțe de argint,
Luminând în întuneric și alungându-l discret
Să facă loc dimineții, cu feerie-n tapet.

Magia plutește-n aer, orașul încet se animă
Caută de zor poeții decorul să-l pună-n rimă,
Frumusețe și candoare ca-n suflete de copii
Câți își vor aminti oare, cum e fericit să fii?

În noian de treburi prins, omul nu-și acordă timp
Să se bucure de-o floare sau de al zăpezii nimb,
Să deschidă-n suflet ușa bucuriei de copil
Și s-o lase să pătrundă în orice clipă, tiptil,
Ce poate fi mai frumos decât fulgul cel zlobiu?
Doamne, aș da ani la schimb, să mai pot copil, să fiu!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

ÎN LIMBA MEA ROMÂNĂ MĂ ÎNCHIN

Cutreier limba mea ca pe-o grădină
Cu păsări și cu fluturi de lumină,
Cu îngerul grădinii priveghind,
Cu florile de crini îngenunchind.

Și mă închin în dalba mea grădină
Ca tot creștinul care se închină
Sub tâmpla de biserică de-acasă,
În graiul pâinii de pe Sfânta Masă.

M-am botezat în ea ca în Iordan,
În curțile-i de dor i-am fost curtean
Și am aflat în veșnicitu-i codru
Că nu mi-i altfel sufletul și modrul.

Mi-e pâine, mi-e izvor și mi-e Scriptură
Și-ntâia carte de învățătură,
Întâiul, dar și ultimul amin,
În limba mea lui Dumnezeu mă-nchin.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț