Zbor spre înălțimi

LA COLOMBA DI PACE

Poso gli occhi
sulla punta dei miei piedi.
Si apre il vuoto,
nel quale rimbombano,
come magma in un vulcano,
la sofferenza,
la speranza sbiadita,
quel domani che
non arriverà mai.
Ad un tratto scendono
dal cielo
fluttuando
le ali spezzate
dei miei sogni,
formano
una colomba bianca,
simbolo di pace.
La terra
comincia a gioire,
pervade la natura
con il suo canto.
Pian piano
il vuoto
inizia a colmarsi,
nei miei occhi
il riflesso della bianca colomba.
Va verso la mia anima
e vi resta per sempre.

Porumbelul păcii

Așez ochii
pe vârfurile picioarelor.
Se deschide un gol,
prin care țâșnesc
precum magma într-un vulcan:
suferința,
speranța ștearsă,
acel mâine care nu va veni niciodată.
Deodată
aripile frânte ale visurilor mele
coboară din cer plutind,
formând un porumbel alb,
simbol al păcii.
Pământul
începe să se bucure,
pătrunde natura
cu cântecul ei.
Încet, încet
vidul începe să se umple,
în ochii mei
reflexia porumbelului alb.
Se-ndreaptă către sufletul meu
rămânând pentru totdeauna acolo.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Gândul bun

Ești om pe pământ și viața-i o cale,
Cu soare, cu nori, cu bine și rău.
Pe care pășești cu visele tale,
Pe care-o-mblânzești cu sufletul tău!

Când soarele-i dus, să cerni printre fapte,
Ce-a fost cu folos și cât ai greșit;
Din ziua de azi fă-ți pat peste noapte
Și vezi dacă poți să dormi liniștit.

Nu da nici o zi ușor la o parte,
O clipă măcar nu poți retrăi!
Trezește-te-n zori, privește departe,
Destinului tău, zugrav ca să-i fii.

Îmbracă-l în flori și-n zâmbete calde
Și mângâie frunți plecate de greu.
Fii tu un erou al bunelor fapte!
Așa vei găsi lumină mereu.

Când dai, să nu ai vreun gând a mai cere,
Împarte cu drag oricui și oricând;
Așa vei găsi atâta avere,
Să-ți fie de-ajuns cât ești pe pământ!

De-ai ține în mâini averile toate,
Armate să ai și rege să fii,
Ești gol și desculț când ceasul îți bate,
Și-n suflet găsești, de-ai strâns, bogății!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

AD INFINITUM…
Versuri: Carpe Diem

E toamnă-n amurg…rătăcesc pe poteci
amorțite-n tăcere de iarnă
și plouă-n cuvânt peste frunzele reci…
Doar zăpada mai poate să cearnă
alb pe-ntregul pământ obosit de culori
risipite-n tablouri abstracte,
ce-au pictat într-un ritm nefiresc, uneori,
vagi sclipiri printre umbre deșarte…
Îmi e viscol și-i ger peste sufletu-mi frânt
și mi-e neauzită chemarea
să-mi fii Cer necuprins și nu rece pământ…
…Nu găsesc nicăieri îndurarea
și-mi ninge cumplit și mi-e viscol și-i ger…
Unde ești când nu-mi ești alinare?…
E pământul pustiu de când nu-mi mai ești Cer,
și-s doar umbra ce-și caută culoarea…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Oprește-mi și-ți voi opri!…

Opreşte-mi, dintr-o toamnă, o privire,
Înrouratul cer fă-l sărbătoare
Și cere iernii tale-o păsuire,
Mă păstorește cu Sâmbăta Mare!

Îți voi opri, din pâine, jumătate,
Amiaza amânată în păstură,
Peste suspinul florilor călcate,
Un colț de rai, la noi, în bătătură.

Întinde mâna, lacrima mi-o prinde,
Povestea frunzei arămeşte-o seara,
Din coama codrilor, pradă-mi colinde,
Când cetina își tremură vioara!

Îți prind argintul lunii la manșete
Și mai fumez o clipă-ntr-o ţigară,
Cosița timpului, colb de regrete,
O drămuiesc, pe Steaua mea Polară.

Oprește-mi din păcate, doar minutul
Ce-a semănat speranță și nu vină!
Îți voi opri sfârșitul și-nceputul
Și mori de vânt, la care dor se-nchină!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Cartea vieţii

Din oceanul de-ncercãri
Din trãiri şi din imagini,
Vor rãmâne însemnãri
Adunate-n mii de pagini.

Iar din zâmbete-aşezate
Peste lacrimile scurse,
Capitole terminate
Din clipe ce sunt apuse.

Fapte, replici şi suspine,
Amintiri frumoase, triste,
De-a fost rãu sau de-a fost bine,
Nu au cum sã nu existe.

Şi momente de rãscruce
Care ne-au marcat în timpuri,
Multe vin, viaţa se duce,
Anotimp peste-anotimpuri.

Este cartea vieţii noastre
Fiecare cum şi-o scrie,
Cu alegeri bune, proaste,
Doar în vis sau pe hârtie.

Este cartea ce rãmâne
(Fiecare om o are),
Rãsfoitã azi şi mâine,
Ca o piatrã de-ncercare.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Doamne, iar vine Crăciunul
Autor: Andreea Văduva

Doamne, iar vine Crăciunul,
Iarăși singură voi fi,
Copilașii mei; niciunul,
Acasă nu vor veni…

Le-am spus că-i aștept acasă,
Bradul să-l imbodobim,
Mi-au răspuns cu voce joasă:
„- Mamă dragă, nu venim!

Știi cât costă un bilet,
De avion, până la tine?
Îți trimitem un pachet,
Și niște bănuți, e bine?

La anul promitem, mamă,
Că ne vom strânge cu toții!”,
„- Puii mamii, îmi e teamă,
Că-mi va suna ceasul morții.

Dorul ăsta și tristețea,
Îmi bagă boala în oase,
Slută rău e bătrânețea,
Și a țărână miroase…”.

„- Haide mamă, nu fi tristă,
O să ne vedem curând!”.
Mi-am șters ochii c-o batistă,
Mi-au închis când am zis „Când?”.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Adorm cu grijă…

Adorm cu grijă și teamă uneori
Să nu strivesc din vise, și firele de zori
Sunt pline de lumină, dar fragede cum sunt,
Tot zăbovesc o clipă, pe chipul meu cărunt.

O clipă, o secundă, o oră sau un an
Se-adună întreg raiul, pe somnu-mi de smarald,
Privesc liniștea nopții, curgându-mi mir pe gene
Și poposesc pe frunte-mi cu mângâieri alene.

De pe un ram coboară o aripă de lună
Pe roșu câmp de maci, și stelele se-adună,
Se-adapă cu nesaț din vântul ce le-alină
Și strălucesc în cerc, pe-un petec de lumină,

Valsează lângă geam, în culori o mie,
Câtă frumusețe! Doamne, ce magie!
De aceea dorm cu grijă și teamă uneori,
Să nu strivesc din vise, că-s fragede și mor!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Ultimatum
– Mira Minu-

La noapte,
îți voi strălumina tot trupul,
in căutare de arbori visați…
dezvelind,
cu o misterioasă necuviință,
inima, de mugurii întârziați!

Vom semăna
o ploaie de măiestrii între noi,
de la mângâieri avem semne!
Amintindu-ne,
vom întemeia o lume de nou,
eliberați de prevestiri solemne!

Albastrul
ne-a invadat verdele abia trezit!
galbenul ne e rezonabil de lin …
De prospețime,
ne îndreptăm spre altă nemurire,
transfigurând un același destin!

Primăvara
i-a dăruit toamnei flori înaripate,
au un parfum de puternice uimiri!
Am înțeles,
timpul e de departe un discipol
al necesarei ultime desăvârșiri!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Am aprins lumini de cuvinte…
(autor Vasile Bele)

Te-am sunat să vorbim
despre speranțe și căutări
era ora de dus-întors
când stelele își culeg amintiri
și anotimpurile cern așteptări
iar tăcerea din noi
se împletea în seninul albastru

• nu mi-a răspuns decât luna
  care își torcea clipa de mâine
  printre picuri de cerneală…

Se naște lumină și cuvânt
din răsăritul unui sărut de rouă
din asfințit de curcubeu
ce-și cheamă visarea în clepsidră
abia atunci vor înflori maci și gutui
iar tu vei crește tăcerea zorilor…

Amintirile trec spre apus de rouă
și întreabă umbra gândului rătăcit
dacă își scrie libertatea pe cer
pentru ca mai târziu spre soare răsare
fluturii unui zâmbet de stele
să se prindă în gândul unui verde-miracol
nealtoit chemat să nască primăveri…

Castelul de nisip care-și odihnea umbra
avea ușile legate cu timp dintr-un izvor
iar Erato îngâna un semn de întrebare
doar pentru un gând răstignit
între dreptate și un octombrie fără brumă
chemam lumina cuvântului din stele speriate
să le dăruiesc lacrimi culese din frământări…

Se rugau îngerii la poarta muntelui
și clipa nașterii era tot mai aproape
abia acum am ajuns la izvorul zborului
rămas în zidire albastră
zorile începuseră să cuprindă asfințitul
iar tăcerea se lăsa așteptată
în halta fără de cuvânt…

Clipa dormea în mansarda visului
iar eu adunam secunde dintr-o iubire
renăscută din mir și lacrimă
noaptea era îngenuncheată
iar ghiocelul era plecat după amiezi…

Am aprins lumini de cuvinte
în veacuri de rugăciune
între timp și îmbrățișare
visele vorbeau despre trecut
iar tăcerea își aștepta răsăritul
începuse altă toamnă…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț