Zbor spre înălțimi

ALEXANDRU IOAN CUZA ȘI UNIREA

Ne-am născut în Țara Sfântă, crescând toți cu al tău nume
Care l-au lăsat străbunii, să-l purtăm cu drag în lume,
Și să ne mândrim cu tine, pe a timpului hotare
Domn Mare,-al Micii Uniri, până hăt…în depărtare…

Și când spunem Cuza-Vodă, știm că ai pus pe vecie
Bazele Nației noastre, în frumoasa Românie
Creând drum Marii Uniri, a întregului norod,
Izgonind gândiri păgâne, ai dat țării un imbold,

Să ne strângem toți ca frații, fii ai Daciei sorginți
Să cântăm an de an imnul, sub Sfântul Drapel uniți!
Tu ai știut să creezi ordine bună în țară
De aceia, toți românii cu credință te-nălțară

Când ai stat pe-același tron, unde-a stat Ștefan cel Mare!
Astăzi te sărbătorim toți, în strai de sărbătoare
Formând lanț de mâini în horă, cinstim cu toții trecutul,
Pomenind în veci strămoșii, că ne-au țesut așternutul.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Popas

Nu eram sortit nici primul,
dar nici ultimul să‑ți fiu,
ci așa cam pe la mijloc,
ca o oază în pustiu.

Ca o apă curgătoare
sus pe munte, printre stânci,
alungată de izvoare
către mările adânci.

Tu să bei din apa dulce
ce se zbate printre pietre,
legănând ca să se culce
focul tău din orice vetre.

Să îți fie alinare
glasul meu în vânt mereu,
așternându‑ți la picioare
treptele spre Dumnezeu.

Să îți fiu o clipă ție,
scurt popas în drumul lung,
iar prin vrajă și magie
dor de fluturi să‑ți ajung.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Scrisoare de la Badea Vasile

Eu vin din timpuri aspre, de dincolo de vreme
Îmi curge-un râu de fapte prin carne și prin vene
De prin păduri umbroase cu lupi urlând la lună
Din clinchetiri de oase, din pușca ce detună

Cobor din neamuri bune ce au zâmbit la moarte
Știind că voinicia cu lașii nu se-mparte
Sunt tare ca o cute ce cade peste coasă
Când voi sunteți blestemul intrând hoțește-n casă

Am fost stejarul singur ce-a înfruntat furtuna
Voi nu veți fi nici praful de scuturat cu mâna
Am spatele de piatră din pumni îmi crește plugul
Voi răsfățați ai sorții obișnuiți cu jugul

Sunt fiu de doine plânse m-au alăptat balade
Voi sunteți tinichele pe piepții seci cocarde
Am iscălit cu sânge hârtii la primărie
Voi ați lăsat ciulinii să se înfrupte-n glie

Eu sunt apusul lumii cu hore-n care fete
Scăpau din sâni iscoade flăcăii să se-mbete
Și-i legănau pe poale pe plozii sfinți de mâine
Ce vor curma grumazuri pentru pământ și pâine

Mă trag spre crucea arsă că vremea voastră-i calpă
Scuipați de spurcăciune veți fi striviți sub talpă
Eu vin din neam, din țară și plec spre mântuire
În voi e doar ruină și-o falsă răstignire.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Prietenia

Un fir de iarbă e prietenia.
Răsare-oriunde ‘s suflete deschise
Și crește după niște legi nescrise,
Putând învinge chiar vremelnicia.

Are nevoie de lumină și căldură,
De lacrima ce curge, ne-ntinată,
Dându-i din seva ei, sfântă, bogată,
Astfel încât să crească cât mai pură.

Odată ce-a primit ce-are nevoie,
Se mlădie în vânt ca o fecioară,
E ca arcușul pentru o vioară
Și mir, ce-i consimțit de bunăvoie.

O lacrimă, durerea, nostalgia,
Când le împărtășești devin ușoare,
Iar greul ce te-apasă nu mai doare.
Așa se simte, cred, prietenia.

Poezia este un liant al prieteniei

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Elegie de iarnă

Mi-ai fost un tainic vis,
glas dulce de vioară
ce m-a chemat
să renasc
asemeni unui cântec
compus
în miez de vară…

Pe urmă,
fulgi grei de zăpadă
au nins
peste mâinile mele
iar zorii sfioși s-au ascuns
în lacrimi
ce-au curs, rebele…

În lumea ta
atât de-ndepărtată,
ești stea
strălucitoare
în timp ce eu ascund
în zâmbet lacrimi,
deși e zi
de sărbătoare…

Prin altă lume
îmi port pașii,
departe
ești de mine…
te regăsesc
privind în taină cerul
în nopțile-nstelate
și senine…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Speranța trezirii

Vorbiți încet prieteni, țara asta doarme
Cu cântece de leagăn falsate de corupți
In paturile iernii soldații dorm pe arme
Și fluturăm doar steagul cu pantalonii rupți

Au pângărit istoria politicile știme
Cu burțile umplute de neamul ăsta prost
Și ne prefacem sfinții pribegii într-o mulțime
Cu revoluții false-nvățate pe de rost

Dar poate că speranța aducerii aminte
Va întrerupe somnul la fel cum primăvara
Trezește din uitare uitatele morminte
Țipați acum prieteni poate trezim și țara

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

DOINĂ PENTRU ȚARĂ

Iubită țară veșnic la răscruce,
Întrebând ce cale să apuce.
De veacuri bântuită de urgii,
Aștepți pe cineva de te va izbăvi.

Ti-ai jertfit fii pentru libertate,
Plătind tribut către divinitate.
Te-ai apărat de dușmanii de afară,
Dar nu ai știut și de cei din țară.

Fără pic de iubire, nemiloși hapsâni,
Pentru câțiva arginți te vând la străini.
Tu dulce țară, plai de dor și jale,
Vei fi ajutată să alegi dreaptă cale?

Doinește țară, doina cea plină de dor,
Sunt mulți care te iubesc din acest popor!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

….rochia cu frunze moarte…

Când n-or mai purcede sturzii paradisului și magii la serbările celeste, nici că se vor mai întoarce sentimentele în spectrul luminos al inocenței… nimeni nu-și mai crede-n pripă ochilor și nici nu-i este juruinței de spovadă, dacă cei căzuți pe capul spezelor cu zeciuiala, nici nu mai fumează pipă… toți poftesc cu alte ierburi arătările să vadă de păcatele virtuții… altfel, nici agoniseala nu-i statornică, nici vremea, nici intrările sfârșelii în sevraj, nici amețeala… doar prin spatele intrării mai găsești câte-o ieșire enigmatică din spectrul stărilor alienate de extaz… spre ce dar se-ndeamnă sturzii prin furtunile de plasmă și ce vești întunecate au pus orele pe fugă și ne-ajung, ca prin miracol, săptămânile din urmă, pe catâri… nu mai e nici viitorul ce a fost și, de departe, în virtuți, ne depășește și micimea sufletească… rugă-n fugă și pe-alături de ce cred eu că-i mai bine, rochia cu frunze moarte nu și-a dezvelit genunchii și-a căzut în profunzimea mistică a nostalgiei, sfâșiată de regrete… nici nu știu cine o poartă, dar îi vine ca turnată, mai cu seamă în lumina lămpilor crepusculare, când ar fi poate mai bine să nu spun ce mă frământă… mă supun, iată, sfârșelii și cu ultima suflare, îi aprind tristeții focul și visez tot universul… las aici o ilustrată cu perdelele lăsate peste marile migrații, orele puse pe fugă, un palton, un ceas, o carte, iar pe umerii acelei amintiri îndepărtate, rochia cu frunze moarte…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

BACOVIANĂ

Plouă, fulgeră și tună,
Plouă-ntruna, plouă crud,
Într-o zi, cât într-o lună,
De la nord până la sud.

Plouă gotic, plouă sadic,
Patogen, mărunt și des,
Uneori plouă sporadic,
Când la munte, când la șes.

Plouă să rodească glia,
Joi, duminică și luni
Plouă-n toată România,
Peste răi și peste buni.

Cade ploaia pe trotoare,
La Constanța, la Galați,
Plouă mult, hain și tare
Și la mare și-n Carpați.

Plouă de la ora nouă,
La Brașov, în București,
Însă cel mai tare plouă…
Ghiciți unde?… La Ploiești!

Plouă pe cărări de munte,
Peste turme, peste miei,
Peste crestele cărunte
Și în Alpi și-n Pirinei…

Plouă plin, cu nonșalanță,
Peste dealuri, peste burg
Ca-ntr-o veșnică romanță,
Picurii pe geam se scurg.

Plouă repede și trece,
Plouă fad, în ropot gri,
Plouă incomod și rece
Și de Paști și de Florii.

Peste-a vremii risipire,
Plouă-n stil diluvian,
Ne-ntrerupt, a potopire,
Plumburiu, bacovian.

Plouă a melancolie,
Plouă-n frunze, plouă fin,
Plouă într-o veselie,
Vertical, suav și lin.

Plouă-ncet, plouă cuminte,
Plouă dulce, plouă-amar,
Plouă peste necuvinte,
Stă puțin și plouă iar…

Plouă-aproape și departe,
Plouă-n noapte, somnoros,
Plouă-n zilele deșarte,
Calm, în ritm morocănos.

Plouă trist, a întomnare,
Cinic, pesimist, rebel…
Când ușor, când plouă tare,
Nu plouă mereu la fel.

Plouă tainic, în surdină,
Molcom, îndesat, banal,
Numai toamna e de vină,
De plouă torențial.

Plouă iute și devreme,
Plouă strașnic, cenușiu…
Norii plâng, natura geme,
Plouă-n verdele târziu.

Plouă-n suflet, plouă-afară,
Ca un veșnic recviem…
Ei… de-o fi să plouă iară,
Merg cu ploaia în tandem.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Iarna

Totu-i alb în jur cât vezi;
Noi podoabe pomii-ncarcă
Și vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În calești de vijelii-
Se turtesc de geamul rece
Nasuri cârne și hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald și amărui,
Zgreapțănă la ușă-un câine
Să-și primească partea lui…
Tata iese să mai pună
Apă și nutreț la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Și-n mustăți cu promoroacă.
Iar bunicul desfășoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremi de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț