Zbor spre înălțimi

IUBIRE NESTINSĂ

Iubire, te uiţi cu duioşie cum eşti păstrată
De două suflete, de-a lungul multor ani,
Au ştiut că iubirea nu se cumpără cu bani
Şi iubirea cea divină pe viaţă îţi este dată.

Regreţi că nu mai eşti ca un intens vulcan,
Ce mult te înşeli că nu arunci aprinse văpăi,
Dar sufletele lor au găsit mereu acele căi
Să ţină aprinsă flacăra iubirii, în fiecare an.

Şi-au încrustat în inimi al iubirii jurământ,
Neuitate amintiri au strâns din anii tinereţii,
Şlefuite cu dragoste până în anii bătrâneţii.

Iubire pură, nestemat giuvaier pe pământ,
Cu gingăşie mângâiată de fiecare mână,
Ai dăinuit în timp unind cele două împreună.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Emoții de toamnă

Ne bate toamna în fereastră, schimbându-și rochii, mii, de frunze,
Se sting și florile-n grădină, iar păsările sunt confuze.
În parcul unde toată vara, ne-adăposteam pe sub castani,
Acum e liniște de moarte, parc-a plouat cu prea mulți ani.

E mult prea scurtă ziua-n toamnă, prea repede se face seară,
Iar soarele, răpus de neguri, întârzie să mai apară.
Apusul este mai grăbit și norii se-mbulzesc mereu,
Frumoase timpuri se sfârșesc, iar noi ne adaptăm cu greu.

Pădurea tot mai des oftează, se tânguie cu glas de flaut,
Izvoarelor se confesează, iar vântul nu mai e precaut.
Apa fântânilor se zbate, e mult mai tulbure acum,
Cerul ne pare mai aproape și norii-au coborât pe drum.

Visăm la îngeri ce ne-alină sub mângâierea toamnei triste,
Visăm la zilele de vară (ne-am fi dorit să mai persiste).
Eu încă mai dezmierd trecutul, sperând să nu se ducă-n vânt
Și îi scriu toamnei începutul, răstălmăcind orice cuvânt.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Văpaie

Am strâns diamante
din ploi de stele
calde, pătimașe,
iar mai apoi gingașe,
căzute printre clipele mele de dor.
Nu le-am putut opri,
am întins mâinile și le-am iubit,
întocmai ca pe niște părticele
din infinitul inimii mele.
Nici nu am vrut să le opresc,
căci mi s-ar fi redus scânteierea
la absurdul importanței de sine.

Mă aflu acum în uimire,
sub văpaia acelor diamante
adunate cu ultimele puteri
ale unui trecut
care m-a hrănit
cu cântec de leagăn,
care m-a scăldat
în laptele florilor
de nu-mă-uita,
înnobilându-mi destinul,
sărutându-mi fruntea
cu buze de freamăt albastru.

M-am proptit în lacrima
dintâi a dezrobirii
și stau lângă lumina ei
până la sfințirea ultimă
a timpului meu.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Versul și umbra

Mărgăritar de gând, cuvântul
L-ai așternut, vers inspirat,
Ades să-mi clatine adâncul,
Ca umbra-ți dulce, ce-a plecat.

Penița ta a scris cu vârful
Pe frunzele din pomul meu,
Iubirea ta nu-și vrea mormântul
Ci răsădire vrea mereu!

Fiorul ei cunoaște încă,
Struna cu note de-amintiri
Pe care-o umbr-atât de scumpă
E-arcuș ce-ngână iar nuntiri!

E nunta sufletelor noastre
Pe lacul alb din viitor,
O scară de visuri albastre,
Un nimb pe-un chip de muritor!

Pe umbra ta, etern prezentă,
Sărut din nopți de patimi pun,
Fervoarea lui incandescentă,
Stinge-mi-o tu, în lumi de fum!

Ca albe lebede pe unde,
Plutesc spre tine, întrebări:
Ce raiuri, umbra ta pătrunde?
Când vom fi doi sub flori de meri?…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

O clipă

Trist se destramă și e confuză
O clipă târzie în trecerea ei;
Că nu am trăit-o la timp mă acuză,
Că nu am iubit-o, se plânge la zei!

Îmi ia bucuria și-o duce departe,
În palmă-mi așază orgolii ciobite.
Din jocul de cărți, îmi fură o carte,
Pervazu-mi presară cu flori ofilite.

Când trece grăbită în drumul spre zei,
Deșertul în oază-l preface.
Mi-e sete, mi-e jale, mi-s pașii prea grei…
Îi cer să rămână… ea trece și tace!

Îi sorb veșnicia cea dulce și rece,
Cu dulce nectar îmi umple pocalul.
Sunt una cu ea, eu mă trec… ea doar trece;
Cum marea în zbucium e una cu valul.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

OCHII ÎN CEAŢĂ

de Marian Florentin Ursu

Cu cât mă despart de tine mai acut,
cu atât te sorb mai mult în pupile,
închide-mi tu ochii să nu mai văd
ciorchinii ce mor vineții pe coline !

Şi sângele meu rece
sub pielea ta îl simți ?
unde te duci străină
fără o umbră de mână ?

Îți citesc în ochi frigul ce te cuprinde
într-o haină prea strâmtă pe trupul de nor,
sunt vânturi nebune ce vin după tine
și-un murmur de frunze se-aude în gol,
unde te duci desperecheată ?
ascunde-ți degetele sub un șal de întuneric
să te pot vedea,
mânecile ți-s prea lungi,
ți le târăști prin ceață,
eu nu mai înțeleg nimic,
tu înțelegi ceva ?…

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

ÎN CLEPSIDRĂ…
ard fără milă
în căptușeala
unei iubiri trecute…
sub geana ei de aur,
trupu-mi se mișcă agale
prin chingi de nisip…
minune-ar fi uitarea
să pecetluiască focul
în ceasuri de-alinare…
e blestem sau rugă?
fără trecut,
de prezent văduvită,
leg rătăcirea de
pătratul timpului scurs…
în clepsidră
a mai rămas
doar nisipul…
Flori Gomboș

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Îmi este toamnă

Îmi este toamnă iar și îmi e frică,
Mi-e întuneric și îmi e târziu,
Lumina lămpii este tot mai mică,
Îmi este dor, dar nu mai pot să-ți fiu..

Nici stelele nu vor să-mi mai răsară
Pe cerul răvășit de-atâta plâns,
Îmi pare c-a trecut o primăvară
De când în brațe nu mi te-am mai strâns.

Îmi este toamnă-n gânduri risipite,
Îmi plouă cu regrete și tăceri,
Cărările-mi sunt lungi și rătăcite,
Mi te-am pierdut, iubita mea de ieri.

Îmi este toamnă, iarna stă să vină,
M-or îngropa ninsorile dintîi,
Voi ispăși a necredinței vină
Nu am știut să-ți cer să îmi rămâi…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

M-am agățat…

M-am agățat de amintiri
Și-am încercat din răsputeri
Să fur îndepărtatul ieri
Și să-l ferec în pumnul unei mari iubiri…

M-am agățat de fericire
Știind că va dura puțin.
În fața ei mereu mă-nclin
Și-i voi lua cât pot de mult din strălucire…

M-am agățat de stele
Sclipind cu-același înțeles.
Din mii de sori, pe tine te-am ales
Deși-am știut că vei călca pe visurile mele…

M-am agățat de gânduri
Și să le strâng am vrut,
Însă mereu o luam de la-nceput
Căci alergau zălude și goale printre rânduri…

M-am agățat de veșnicie
Sacralizând al timpului pasaj.
Nimic n-a fost, nici un miraj,
Nici gând măcar s-aud de-acea statornicie…

M-agăț doar de speranță-acum,
Se cațără și așteptări cu mine
Și-mi par atâta de străine
Că-mi este frică să nu se prefacă-n scrum…

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Resemnare

Scade ziua în clepsidră într-un ritm halucinant,
Umbre reci, misterioase-şi plimbă pasul nonşalant,
Cad secundele ucise sub a timpului arcadă
Şi prin fața mea, tăcute, se perindă-n cavalcadă.

Şi tot bat şi bat în mine clopote cu glasul stins,
Dangătul prelung se frânge în albastrul necuprins
Iar pe tâmpla-ncărunțită se mai cerne o-nserare,
Pe când bobul din clepsidră mai cerşeşte o suflare.

Şi tot cad şi cad din mine cioburi mici de efemer,
Parc-aş vrea să pun hotare-n calea clipelor ce pier…
Însă vremea nu aşteaptă, anii trec cu nepăsare
Iar eu, bulgăre de tină, mă supun cu resemnare…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț