Violetta Petre

Plânge poezia, plânge…(tautogramă)
Violetta Petre

Plâng poemele plăpânde pudibond pe prag pustiu
Peste primele panere pline până peste pliu,
Pliu pierdut pe pânza pură pe pictura purpurie
Pentru pruncii, părăsiții, pradă pentru pandemie.

Pun pe panoplii precare paradigme perimate,
Pleve pestilențiale, putrezenii parcelate,
Pasc paingii pagini, pișcă plăgi poetice, parole,
Păpușari pansează pietre, peticesc pavaj, paiole.

Peste poduri părăsite, pașii pământeni planează,
Pe pavele prohibite, pedalând pe parafrază.
Pe poteca poticnirii, plictisită ploaia plânge,
Plânsul poluează praful pe posadele parânge.

Pasc pășunile păgânii, pomii părăsesc păduri,
Paladinii, paji patetici poezesc printre panduri,
Paznicii planetei, preoți parastase pregătesc
Pribegind, promit proteste pentru progromul prostesc.

Plânge poezia, plânge pe pătulul părăsit
Păcăliți purtăm povara pedepsiților părinți…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Aforisme: Teodor Dume

Două persoane, deşi par la fel, vin din universuri interioare diferite
(Teodor Dume)

Un adevăr ratat te face să-ți apleci capul în fața minciunii
(Teodor Dume)

Cei care nu au sentimente trăiesc în afara lucrurilor
(Teodor Dume)

Oamenii sunt experimente vii pe care se încearcă definirea timpului
(Teodor Dume)

Să definești viața e ca și cum ai privi într-un puț în care arunci piatra și-i auzi doar ecoul…
(Teodor Dume)

Zâmbetul e ca și ispita, te face să te molipsești de fericirea altuia
(Teodor Dume)

Nici-o lumină nu-i atât de puternică încât să lumineze în interiorul ei, cu singura excepție: credința. (Teodor Dume)

Oricine trebuie să învețe din gestul păsărilor libertatea și înălțarea
(Teodor Dume)

Nu doar duminica trebuie să fie singura zi în care ne umplem sufletul cu bunătate…
(Teodor Dume)

Viaţa omului pe pământ este foarte scurtă dar suficientă pentru a putea fi fericit
(Teodor Dume)

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Petre Vătuiu

Răspuns

de Petre Poștașu’

Cine-am fost? Am fost un om
Cu suflet și naiv,
Ce credea că a fi bun
E un imperativ.
Și a da e omenesc,
La fel și a iubi;
Tinerețea mea fost
Un câmp cu bucurii.
Să-mi țin capul sus și drept,
Mă opinteam ades;
Să mă ierte toți acei
Ce nu m-au înțeles!

Și acelui ce-şi ținea
Privirea în pământ,
Încercam să-i luminez
Tristețea cu un gând.
Ploaie dacă-am vrut, am fost
Și soarele din zori
Și fântână pusă-n drum
Și casă uneori…
Poate c-am strigat cândva
Că vreau să fiu iubit;
Să mă ierte toți acei
Ce nu m-au auzit!

Cine sunt? Sunt tot un om!
Dar mult mai înțelept.
Simt așa…un gust amar
Și-un junghi adânc în piept.
Viața nu m-a doborât
Când m-a împins desculț
Și cu talpa sângerând
Tot n-am vrut să renunț.
Încă apă pot să fiu
Și pâine și-adăpost.
Să mă ierte toți acei
Ce nu mă mai cunosc!

N-aș da timpul înapoi
Că nu se fac minuni;
Oameni buni se nasc și mor,
La fel și cei nebuni.
Dar atunci când n-oi mai fi
Decât un praf și-un vânt,
Vreau să cred că cineva
Mă va purta în gând!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Mirela Șoimaru

FOȘNETUL DE FRUNZE


Foșnetul de frunze ne-adapă cu tristețea,
O toamnă arămie aduce bătrânețea…
Și eu…și tu,ca toamna, ne ducem spre apus,
Nu vrem a recunoaște ce-i dat de Cel de Sus!

E viața o părere?! Sau eu sunt pelerinul
Trimis în astă lume și tatuat cu chinul?!
Un copac se rupe, rănit de astă vreme,
La fel ca el e omul, pribeag de prea devreme!

Dorit e anotimpul cu ramuri reci,pustii?!
E un fior ce-mi trece prin vene, dacă vii…
Fuiorul de speranțe m-aprinde câteodată,
Rugina mă strivește sub frunze altă dată…

Un dor mă primenește,o lacrimă iar pică,
Ne mai rămâne cerul ce-n brațe ne ridică…
Zace firul ierbii ca și frunza-n agonie,
E prea târziu, iubite, o iarnă va să vie!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Mihaela Vaida

Condamnare

Uitasem sunetul ploii,
răpăiala pașilor
și gustul amar de cafea de pe buzele tale.
Ora fuge grăbită.
Numai poarta așteaptă deschisă.
Fără iubire
încă mai există plecare.

Între acceptare și condamnare
mă găseam neștiută,
căci tăiasem din mine și ultimul copac.
Toamna revine
și frunza doare…
Timpul nu are sfârșit.
Sfârșitul se naște din noi.
Zorii se îneacă în ceașca fierbinte.
Fără ploaie,
setea nu se termină niciodată.

Iubirea e dincolo de simțuri…

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Georgeta Giurea

TU, FRUNZA MEA…
de Georgeta Giurea

Tu, frunza mea, de vreme, neiertată,
Plecată-n vântul toamnei nemilos,
Ți- ai părăsit crenguța și, deodată,
Te-ai așternut, cu resemnare, jos.

Prin picuri reci și transparenți, de ploaie,
Cu dorul după zilele senine,
Sub cerul ce durerile-și înmoaie,
Rămâi tăcută, astăzi, ca și mine.

Și tot privești la păsări care zboară
Sau, melancolic, către-o nouă stea,
Când toamna printre arbori, lin, coboară,
O, frunză rece, tu, minunea mea!

Te-or noroi cu tălpi de humă pline,
Picioarele atâtor trecători
Și vor veni, în taină, peste tine,
Azi, brume sure, mâine, reci ninsori.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Constantin Mosor

AZI DECEBAL ZÂMBEȘTE.

Nu toată Dunărea e-a noastră!
E a lui Dumnezeu! Se știe,
Dar din minunea ei albastră,
Ne-a dat și nouă o felie!

N-aș spune că felia-i mică.
E tocmai cât ne trebuiește!
Lasă-i pe cârcotași să zică!
Ce-i mult, adesea prisosește!

Văd Dunărea ca pe o armată
De grăniceri bătrâni și tineri,
Care n-au ațipit vreodată,
Nici noaptea dintre joi și vineri!

Chiar Decebal sculptat în stâncă
De inși cu suflet de istorie,
De mii de ani tot viu e încă,
Liniște! Spune despre glorie!

Suntem aici de bună voie!
Credeți că Dunărea nu știe
Că nu-i corabia lui Noe,
În drumul către veșnicie!

S-a terminat călătoria!
Vedeți? Azi Decebal zâmbește,
Dunărea-și scoate pălăria,
Un obicei străvechi, firește!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Aforisme: Teodor Dume

O lumânare aprinsă adună în tăcerea și lumina ei toate toate suferințele unei vieți
(Teodor Dume)

Fiecare bătaie de inimă e o poartă prin care trece viața
înspre o altă viață
(Teodor Dume)

Singuraratea e bună doar în zilele în care vrei să scapi de „prieteni”
(Teodor Dume)

Datorită lăcomiei sale devoratoare omul devine victima propriilor sale gesturi
(Teodor Dume)

Tot ce vezi și atingi face parte din lumea lucrurilor, doar ceea ce simți face parte din lumea ta
(Teodor Dume)

Unii își CURĂȚĂ lista de prieteni din cauza divergențelor de idei dar UITĂ semnificația prieteniei.
De aceea ÎNTREB:
Ce înseamnă prietenia pentru acești RĂZUITORI de conștiințe ?

Sărăcia şi lipsa de bani sunt două lucruri distincte: sărăcia uneşte iar lipsa de bani desparte
(Teodor Dume)

În inima ta încape o singură iubire, restul sunt doar chipuri deghizate în îngeri
(Teodor Dume)

Cine poate intra în sufletul copilului trăieşte o a doua viaţă
(Teodor Dume)

Pentru cei cu credința în suflet fiecare zi e o casă de rugăciuni deschisă nu doar duminica
(Teodor Dume)

Adevărul se află în natură iar înţelepciunea în oameni
( Teodor Dume)

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Ionuț Pande

Roade
Pande Ionut

S-au copt strugurii, Mamă!
Graurii sunt lacomi,
strugurii, dulci și fragezi;
se-mpuținează boabele-n ciorchine,
noptile-s lungi, iar ziua… ziua nu mai vine!

S-au copt nucile, Mamă!
Îs mari, rotunde și cad… și cad…
le-adună lacome ciori
și tu te-ai dus… te-ai dus
acolo unde nu mai mori
și unde nu mai sunt privighetori!

S-au copt toamnele, Mamă!
Sunt arămii și triste și bolnave,
iar păsările au plecat din mine,
din mine și de la noi din sat!

M-am copt și eu, Mamă!
Și mi-a căzut, din ramuri, rodul tot…
n-a mai rămas decât un ciot,
ca o mirare ca am fost,
ca o-ntrebare cu ce rost,
dar mai am, mai am un fir de rădăcină
care se-ascunde de lumină
și n-are, nu, nu, nu are nicio vină!
Doar el, în nopți de cremene, m-alină!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Andreea Văduva

Am văzut că astăzi este Ziua internațională a Păcii.

Rugă pentru pace

Tu, cel care poți preface,
Apa-n vin dintr-un cuvânt,
Fă din nou să fie pace,
Între oameni pe pământ.
Ia-le armele, Scriptura,
S-o țină în loc de tun,
Amintește-le că ura,
Nu aduce nimic bun.

Tu, cel care încă simți,
În palme pironul greu,
Cum de lași niște ticniți,
Să joace de-a Dumnezeu?
Să tragă-n copii și mame,
Cum îi lași, Iisuse, cum?
De parcă sunt niște „scame”,
Pe al „rusului” costum?

Tu, cel care Ești iubire,
Iertare și bunătate,
Dă-le suflet și gândire,
Celor cu sânge pe coate.
Să nu-și mai ucidă frații,
Cu bombe și mitraliere,
Doar pentru c-așa vor alții,
În goana după putere…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț