Georgeta Rada

RAPSODIE DE TOAMNĂ

Vine toamna, nu mai cântă
greierii prin fabule
S-au ascuns, îi înspăimântă
ce s-a scris pe tabule.

Personajul din balada
toamnelor simfonice
A fost prins la promenada
Iernii anacronice.

I-au luat fracul și jobenul,
i-au furat viorile…
A tăcut ipochimenul,
L-au ascuns ninsorile.

I-au pătat și recuzita
Cu muștarul frunzelor…
Doar furnica mamacita
Caută un la minor

Prin teribila ninsoare,
de sub foaia c-un poem,
scris târziu la lumânare
pentru ultimul boem.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Daniela Konovală

Pastorală

Toamna slobodă coboară pe cărări cu miezul brun,
Ziua umbre lungi pictează peste tufele de-alun
Și-mi gonesc boemii verii de pe ramuri fără strai,
Cele frunze aurite troienesc poteci de plai…

Norii strâng, sub vineți pleoape, lacrimi reci și-nfiorări,
Tăinuitele supape se dezleagă peste zări,
Vaiet alb, din ceruri nude, fulgerările deschid…
În călcâi de veri cărunte mai adastă un suspin.

Peste vii s-așază bruma, nucii rodul și-l deschid,
Turmele coboară-agale printre cețuri de argint.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Nely Vieru

Toamnă sură

Tu vii ca o apă lină,
petală de lumină
frunzărindu-mi amurgul.

Tu vii ca dansul unei frunze
spre a’ lutului muze
nisipindu-mi visarea.

Te descalți pas cu pas,
călător de pripas
prin toamna mea sură.

Te reverși ca izvorul,
inundându-mi ogorul
din albia-ți plină.

În noaptea cu lună
petale de lumină
tu vin’ de-mi adună.

Din clepsidra de sticlă
nisipește-o clipită
în mansarda mea tristă

Și încet te coboară
cu un capăt de sfoară
și un colț de batistă.

Leagă tu și dezleagă,
cât e luna întreagă
și noaptea senină.

Leagă mâna ta stângă
de de-a mea gura flămândă
cu un nod de lumină,

Leagă-ți gura ce-așteaptă
de mâna mea dreaptă,
legământ de lumină.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Georgeta Radu

ŞI?!…
de Georgeta Radu

Când te vei trezi, mult prea gol de ea
În sufletu-i surd şi pustiu,
suspine-nghitind, de ar lăcrima,
Aţi şti că e mult prea târziu…

Va vrea să îţi spună ce mult te-a iubit,
Dar tu n-o vei mai asculta.
O viaţă-aşteptând, tare-ai mai obosit
Şi-o scoţi azi din inima ta.

Ea nu va-nţelege ce greu a greşit,
Tăcând nesfârşit înspre tine,
Şi nici când IUBIREA din tine-a murit,
Curgându-ţi ruină prin vine.

Alegi un drum nou, să te regăseşti,
Simţind cum scânteia renaşte,
Respiri, strălucești, iubind ca-n poveşti
Un suflet…ce te recunoaşte!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Teodora Dorothi

Credință

Românie dulce,azi e sărbătoare
Blândețea graiului în lume înflorit
De la străbuni,o pace moștenitoare,
În limba inimii,cu vrednicie de vorbit.

Ești sfântă-n inimă, izvor de sacrificii
Cu tine,mamă Românie,mă mândresc
Ești pâinea,la care se închină mucenicii
Pământul sfânt pe care-l calc și îl cinstesc.

Suntem urmașii gloriei aprinse
Români,în grai faimos și port
Mândri,de țara ce înfrânse
Dușmanii ce doreau poporul ăsta mort.

Pământul sfânt al tău este comoară
Noi toți,copiii tăi ne adunăm
Prin gânduri de iubire către țară
Prin bunătate și frumos,noi creștinăm.

Sunt graiul liber cu credință
Prin sângele de neam străbun trăiesc ,
Având o țară sfântă și-o dorință
Cât voi trăi, pământul tău,să-l prețuiesc ..

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Petronela Mocanu

La un ceai cu viața

Hai viață, stai puțin, și-om vorbi pe urmă
Să ținem Apusu-n loc, măcar o secundă,
Să servim un ceai în tihnă, făr’ a ne grăbi,
Să-nchidem Soarele-n pleoape la capăt de zi

Hai viață, ia loc o clipă, să privim împreună
Cum domnește frunza vesel și verde adună,
Cum sărută vântul blând, margini de poieni,
Cum înmuguresc copacii pe ramuri de ieri

Să auzim imnul apei când Luna își leagănă
Să luăm la brațe Cerul când cu Stele seamănă,
Să prindem în palme zborul, fluturilor visători,
Să privim cum naște iarba, bobi de rouă călători

Hai viață, ia loc, nu mai mult de-o secundă
Pe freamătul de codrii și-al cerbilor urmă
Pe timp să pictăm, grămezi de primăveri
Să închidem Apusul, intre azi și ieri!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Ioan Avram

Ștefan cel Mare și Sfânt

Dintre file de istorii, Ștefan cel Mare și Sfânt
Răsare purtând victorii cu un veșnic legământ,
Pentru țară și-a ei glie, stând pavăză la hotare,
Să păstreze a ei mândrie, libertatea ce tresare.

Domn iubit pe-acest pământ și pe Nistru și-n Carpați,
A pus stavilă durerii și i-a apărat pe frați,
Și-a pus pieptul ca un scut pentru țara lui cea dragă,
A păstrat-o ca pe-o fiică mult iubită și întreagă.

Nici acuma în mormânt, Ștefan nu are odihnă,
Că e țara lui ciuntită și-i hotarul plin de tină,
Din Cetatea la Hotin, trupul țării zace-n chin,
Ciopârțit ca vai de el și în suflet cu venin.

Sus pe Nistru, la hotare, curge sânge moldovean,
Pentru ce și pentru cine se-ntreabă mâhnit Ștefan,
Două neamuri de străini au pornit acest război,
Interesele-s meschine și-aduc moarte printre noi.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Adriana Rușăteanu

NU PUNE ÎNTREBĂRI
Nu mă-ntreba nimic.
E prea târziu în toate.
Cafeaua în ibric
Fierbe a singurătate.

Pe masă două căni
Invită la taifas.
Azi suntem doua răni,
Din tot ce a mai rămas.

Două gutui în geam
Privesc la noi tăcute.
Știind cât ne iubeam,
Și ele au rămas mute.

Nu pune întrebări
La care n-am răspunsuri.
În noi sunt doar plecări
În zeci și zeci de sensuri.

Ne-a mai rămas ceva
Din toate câte au fost.
In ceașca de cafea,
O toamnă fără rost.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Angelica Manole

SĂRMANA MEA, DULCE, LIMBĂ ROMÂNĂ!
Autor: Angelica Manole

Sărmana mea, dulce, limbă română,
Ce-a mai rămas din lutul tău străbun?
Să se întoarcă bunii ca să spună
Ce-ai fost și ce cuvinte mai rămân!

Ai fost duminică, ai fost zi mare
Și ne-mbrăcam cu tine-n vremi apuse.
Dar cântecul de mare sărbătoare
A amuțit. Rămân multe nespuse…

Și te-au cântat poeții-n vers frumos,
Și păsările te-au purtat în ceruri,
Bătrânii te-alintau cu glas duios…
De-atunci, prin vremi, te-au ars cumplite geruri.

Sărmana mea, limbă română, dulce,
E ziua ta cu strai de sărbătoare!
Mă-nchin la tine ca la sfântă cruce
Și te înalț ca pe-un copil spre soare!

Să nu uităm că lutul este lut,
Să nu uităm ce grai frumos avem!
Să nu uităm că doina-i românesc cuvânt,
Să ne păstrăm avutul, asta vrem!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Doina Moritz

În dimineața…

În dimineața inimii nomade,
Un gând se despleteşte-n acolade
Și-ncepe ca să bată firul ierbii,
Din poala clipei, când se-adapă cerbii.

În dimineața codrului, aiurea,
Un gând hoinar şi-a ascuțit securea
Și-a început să taie, ca simbrie,
Din coama timpului, câte-o felie.

În dimineața perlei sidefate,
Un gând despică ploi îngemănate
Și-ncepe să ascundă-n palma udă,
Din scoica mărilor, secunda crudă.

În dimineața margaretei ninse,
Un gând se-abate de la căi permise
Și-ncepe să răpească vorbe goale,
Din tolba toamnei, nostalgii regale.

În dimineața lacrimei sărate,
Un gând frământă semnele de carte
Şi-ncepe să înroureze zarea,
Din geana unui nor, însingurarea.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț