Mihail Janto

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Violetta Petre

Inima mea e inima ta…
Violetta Petre

Inimă, nu-ți este greu să primești toamna în tine,
să te răvășească norii și să-ți plouă pe iubire,
să îți dilueze-n apă seva vieții din destine
și să-ți tulbure tic-tacul cu-aritmii și cu-nvrăjbire?

Te-amprentează cu tristețe, cu melancolii deșarte
și te doare și în atrii se amestecă suspine,
scâncetu-ți împarte-n cioburi un ventricol mai aparte
în care-ai stocat poeme tot cu litere aldine…

Bate-n van s-audă trupul, ajutorul, cum îl cere,
însă strigătu-i nevolnic și pereții nu-i străbate.
abia-și mai găsește locul… priponită în artere
inima e-nchisă-n sine cu trăirile ei toate…

Numai tu, iubite, ai arsenal pentru-apărare
Și nu lași toamna să intre, stai de pază zi și noapte
Ai un felinar în stânga și în drepta lumânare
Și alungi intruși năvalnici, nu cu țipete, ci șoapte…

Inima își drege ritmul, doar cu tine e întreagă,
E un univers de pace, când îi ești pereche vie.
Tu o faci să guste taina raiului și să-nțeleagă
Că-i ești inimă și suflet, muză-n vers și poezie…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Maria Poiană

Mamă, Rai cu iasomie
( din volumul în lucru, LA RĂSCRUCI DE VREMURI)

Încă mai pășești sfioasă, argintând poteca serii,
Când deschid pe la chindie, dulcea clipă a-nvierii
Nestematelor din pumnul, strâns, al sufletului meu.
Mamă dragă, mamă dragă… Știi că-nseninezi mereu,

Cerul încruntat de nouri? Uite-l! Vrea din nou să-mi plouă.
Tu-l cuprinzi de după umeri cu mânuțele-amândouă,
Și mi-l treci de pragul casei, îl așezi peste grădină,
Ca să-mi plouă peste straturi, apă vie și lumină.

Hai să stăm pe prispa casei, până ce-o uda grădina!
Să-mi găsesc în glasu-ți dulce mângâierea și hodina.
Spune-mi… Cum ți-e veșnicia? Tot la fel o-mparți la nouă?
Mi-ai lăsat în colț de suflet un întreg potir cu rouă.

Da’ eu nu știu cum se-ntâmplă, că la fiecare rană,
Roua-mir, din palma-ti sfântă, se prelinge pe sub geană.
Și în drumu-i spre durerea-mi, se preschimbă-n albă floare.
Mamă! Roua milei tale, îmi e stea vindecătoare.

Am s-adorm la tine-n poală, ca în clipele de ieri,
Când pe tâmpla vieții tale, înfloreau doar primăveri.
Și ce dacă astăzi mie, vânt de toamnă îmi adie.
Poala sufletului tău, e un rai cu iasomie.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Marilena Răghinaru

Cât mai există

-revizuită și adăugită azi, 30/09/2022

Cât mai există Frumusețe-n lume
Și înflorirea nopților de-april’,
Cât mai visăm, găsind prin vechi albume,
Copil gingaș, cu zâmbet pueril,

Cât nu uităm să ne cinstim Părinții,
Bunicii, ce cu trudă ne-au crescut,
Păstrându-i în icoane, ca pe sfinții
Ce ne-au călăuzit sacrul trecut,

Prietenii, cât știm să-i prețuim,
Grele răscruci cu ei să înfruntăm,
Cât nu-ncetăm, crezând, să dăruim,
Greșelile putând să le iertăm,

Cât ne jertfim pentru orice ființă
Creată inocent de Dumnezeu,
Imuni cât nu suntem la suferință,
Zâmbind, cât mai privim spre curcubeu,

Cât mai dorim să mângâiem o floare,
Pământului să-i mulțumim plângând,
Cu ochii îndreptați etern spre Soare,
Cât mai valsăm prin ploaie, surâzând,

Cât mai putem cânta în armonie
Folkul, vibrând a dragoste de țară,
Uniți, cât mai suntem prin Poezie,
Iubirea n-are, n-are cum să moară!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Marin Rada

LIMBA ROMÂNĂ

Niciodată cuvintele
nu au înflorit
atât de frumos,
ținând de mână iarba
cu florile
de pe creanga de jos…

Păsările, vântul,
seninul, izvoarele
se înalță
peste susul de ramură
odată cu soarele…

Oamenii
își schimbă veșmintele
ciuruite de șoapte,
în cuvinte se luminează
de ziuă,
de noapte…

Doamne,
pentru ce se preschimbă
ramurile înflorite-n cuvinte?…

Se aud frunzărind doine,
în sus de morminte…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Coca Elena Mahalu

Frunzuliță cu dor greu

Bate vânt rece, de toamnă, peste satul din povești,
Frunza galbenă, căzută, se întreabă: unde ești?
Când era verde, pe ram, ți-a oferit umbră deasă
Astăzi, tremurând sub brumă-i poate de-un copil culeasă.

Își plânge cu lacrimi grele, viața scurtă, efemeră,
Zilele cu soare pline, tinerețea pasageră
În trenul cu amintiri, dintr-o vară-abia plecată
Și jelește-n rugăciuni, fericirea de-altădată.

Frunză galben-arămie, dorul tău îl iau cu mine
Și-l păstrez cu drag în suflet, cât puterile m-or ține,
Te-oi căta la primăvară, în copacul cel umbros
Și te-oi îmbrăca în zâmbet, dezmierdându-te duios.

Frunzuliță cu dor greu, din satul meu cu povești,
În toamna udă și rece, mă întreb: pe unde ești?
În covorul prins de brumă, sau aruncată de vânt?
Printre filele din carte, ori ascunsă sub pământ?

Taci, frunză și nu-mi răspunzi, stelele te-nveșmântează
Și alăturea de ele, gândurile îți veghează
Somnul peste anotimpuri, așteptând cu nerăbdare
Dimineața fermecată când vei renaște sub soare…
Printre lacrimi și-amintiri, viața asta-i scurtă, tare…!

Redactir: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Vio Sterian

FEERIE…

Lângă trupul tău
angelic
doarme-o clipă-n
veșnicie,
peste chipul tău
feeric
luna nopțile
învie,
zborul tău suav,
nostalgic,
iar mă cheamă…
spre înalt
și m-adun,
din cerul
magic,
praf de stele,
spre înserat.

Te adun
iubire-n suflet,
infinită,
nopți de nopți,
gura mi-e
neodihnită,
când sărută
sânii copți,
noaptea bea
din călimară,
clipele de frenezie,
din condei
slovele zboară,
fluturi vii,
de poezie.

Pe sub storurile
trase
feerie…
umbra ta,
nu vor liniștea
să-mi lase
macii ce-ți aprind…
gura
și te scriu în vers,
iubire,
zbor, din visul
nebunesc,
te-am ales
o nemurire
în cuvântul
Te iubesc!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Flori Cristea

ALB ȘI NEGRU

Toamna mea și iarna ta se-ntâlniră într-o seară,
Se-auzeau în depărtare vagi acorduri de chitară,
Fâlfâiau aripi de îngeri prin văzduhul violet,
Toamna mea și iarna ta, împletite-n triolet.

Miere și amar turnate în aceeași cupă spartă,
Două drumuri se despart străbătând aceeași poartă,
Iarna ta și toamna mea, cald și rece deopotrivă,
Se iubesc si se urăsc, două nave în derivă.

Două pânze rupte-n două, șevalet uitat pe țărm,
Acuarele risipite, greieri mici ce-n brazde dorm,
Flori uscate puse-n carte, semne pentru mai târziu,
Toamna mea și iarna ta, ba se știu, ba nu se știu.

Iarna ta și toamna mea, alb și negru, două vieți,
Două vâsle nepereche, două triste dimineți.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Felicia Percec

Iubesc Limba Română

Iubesc această limbă minunată,
Primită-n dar de la străbunii mei!
Și atunci când rostesc „mamă” și „tată”,
Mă pârjolesc în frumusețea ei.

E grai curat din nesecat izvor,
Revărsat peste vatra cea străbună,
Ce-mbracă cuvintele în mult dor
Și-n străluciri de stele le adună.

În limba mea-am primit botezul vieții,
Pecetluit pe fruntea arzătoare,
În ea mă spală zorii dimineții,
Cu mirul picurat din mândra-i floare.

‘Mi-e răsăritul soarelui de vară,
Peste anii ce se duc spre apus!
Din ea se scurge dragostea de țară
Și zbuciumul doinei, la sânu-i pus.

E nectarul florilor colorate,
Strâns de pe înmiresmate câmpii,
Sorbit de buze fripte și-nmuiate
În dragoste, de-a o putea rosti.

Altar zidit în străfundul ființei,
Din slove de aur, prinse-n cunună,
Tu mă ridici pe culmea biruinței,
La tine mă închin, Limbă Română!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Anatol Covalli

Ești învingător

Ești învingător dacă stai în sferă
dorind să devii centru în cuvinte
şi-ncepi să prefaci tot ce ţi se-oferă
în miez fierbinte.

Ești învingător dacă aprinzi ruguri
într-un spaţiu plin de catapetesme,
dacă-auzi plesnind ai dorinţei muguri
şi simţi miresme.

Ești învingător dacă în albastru
intri ca s-atingi magicele-i strune
sperând fericit c-al speranţei astru
nu va apune.

Ești învingător dacă-a ta menire
vrea îmbrăţişări în loc de revanşă,
dacă tuturor simpla ta iubire
le dă o şansă.

Ești învingător când sufletu-ţi cântă
şi când din azur surâd curcubeie,
dacă orice plâns din tine se zvântă
doar c-o scânteie.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț