Zbor spre înălțimi

Înger trist

Am poposit în zori, pe-o ramură de vis
Să ascult povestea unui înger trist
Admira profund vocea unei flori
Și-o săruta cu lacrimi, ce se vărsa din nori

Cu ale sale aripi, îi mângâia culoarea
Zădărnicind timpul când suspina zarea
În ghem de clipe, parfumu-i aduna
Lăsând să curgă mirul, pe frunzele din ea

Își depăna durerea, pe margine de cer
Și adiia ca vântul, pe lacăte de fier
Încerca zadarnic să strunească zorii
Să încuie poarta, să nu treacă norii

Peste răsărit, lângă praf de zori
Încerca să tragă timpul înapoi
O aripă-i se frânge și-‘n cercuri cade lin
Pe vocea unei flori și-o mare de suspin!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Ofiliri
Ionuț Pande

Atâția fluturi, atâta culoare,
atâtea pajiști și atâta floare,
minunea asta-i, Doamne, cea mai mare!

Câtă lumină și câtă candoare,
câtă risipă-n alb, câtă visare,
mi-e somn, atâta somn într-o mirare!

Auzi, Ioane, doina cum se scaldă
în rouă-n flori si-n inima ta caldă!

Și plânge codrul, plânge și jelește,
îți cată urma și n-o mai găsește!

Căt de senină apă-ți este cerul
și cum se zbate-n ochiul tău eterul!

Suspină, hai, suspină cu izvorul
și lasă-l ca să bea din tine dorul!

Hai, cântă, cântă cu privighetoarea,
nu vezi că-n ochii tăi se-ncuibă zarea?!

Ți-e sufletul o apă tulburată
și rădăcina obcinii uscată!

Hai, strânge-ți oful pană lângă pană,
o aripă înjgheabă și te-ntoarnă!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Amurg cu-aromă de lavandă

Amurg de vară-albastru violet…
Stau la taifas cu stropii de lumină,
Aşa cum şade-un suflet de poet
Pe țărm de gând, departe de rutină.

Crâmpeie de poveste, ca-ntr-un vis,
Se despletesc prin câmpul de lavandă…
Pe prag de-amurg, o floare s-a deschis
Să-mi toarne-n palmă mirul, drept ofrandă.

Aleargă spre-orizont săgeți de jar,
Zefirul se alintă-n poala serii…
Şi-n fald de reverie-mi cade iar
Pe umeri şi pe-obraz, sărutul verii.

Un zâmbet mov pe buze mi-a-nflorit…
Aici, în lan, mă simt atât de mică!
Azi port în piept un colț de cer topit
Şi-un vers brodat cu fir de levănțică.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

La ora când mi-e dor de tine

Ce faci la ora când mi-e dor de tine,
Prin care mări de gânduri rătăceşţi,
De n-ai nici timp şi nu ai nici dorinţa
De-a te opri să te mai reculegi?

Pe unde-ţi este sufletul tău oare
Când slovele se încurcă-n mii de rânduri
Şi mintea-ţi rătăcită în uitare
Se agaţă fără voie printre gânduri?

Când stelele se scurg în călimară
Şi îţi aprind ofrandele iubirii
Uitate în noian de vise sparte
Ce bat în van la poarta nemuririi?

Ce faci la ora când cu larg de ape
Cu mii de dosuri în colţuri de coline
Cu pomii învăluiţi în dram de frunze
M-agăţ în van de ce nu-mi aparţine?

Ce faci la ora când aş vrea să fiu o frunză
Şi-n preajma ta să pot zbura puţin
Să-ţi pot sorbi cuvinte nerostite
Cu seva lor în veci să mă alin!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Păsări măiastre

Păsări măiastre
în vârful de ac,
În miez de noapte
se cos și tac…
Își plâng păcate
și veri fără ploi,
Se-ntorc fără vlagă
s-adoarmă în noi.
Semnale primesc
din vremuri străvechi,
Când purtam ie
și cireșe-n urechi,
Când scoarțe țesute
de mâini istovite,
Înveleau patimi
și trupuri trudite.
Perdelele gem
prăfuite de timp
Zărind o fereastră
spre alt anotimp.
Așteaptă-mpietrite
uși să deschidă,
Infinitul în palme
să îl cuprindă.

Versuri și pictură Liliana Răcătău
23 iulie 2022
Comori-Acryl pe pânză, 40/50cm, Disponibil

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Femeie, cântec duios

Cum vinul curge în pocal
Așa îți curge dragostea
Prin vene albe de coral
Și-mbrățișări de catifea.

Curg pletele viu colorate
În râuri albastre de dor
Purtând iertările în spate
Sub pașii uzi ai clipelor.

Curg fiori în zori de ziuă
Licărind a poezie,
Aripi ninse-n gând și rouă
Pe iubirea cea târzie.

Din voce îți curg lacrimi
Peste note de tangou…
Tremuri iar pe pat de patimi
De mistere și ecou.

Curg poteci de nemurire
Spre-altar de zbor luminos,
Să rămâi pod de iubire,
Femeie, cântec duios!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Te-aștept în vis

Te-aștept, în vis, în fiecare noapte,
Macar acolo să te pot iubi,
Tăcerile vreau să le schimb în șoapte
Și să te desenez în poezii.

Vreau să te cânt ca pe o partitură
Pe trupul tău, vioară sidefie,
Mi-e dor de a sărutului arsură
Furat în înserarea sângerie.

Mă doare clipa când nu-ți simt parfumul,
Plâng îngerii cu lacrimi de cristal,
Se risipesc iluzii precum fumul,
Pe țărm se sparge cel din urmă val.

N-ai înțeles ce mult mă doare cerul
De când luceferii-au căzut în lut,
Din macii timpurii mai mușcă gerul,
Aș vrea să-ți scriu, dar mi-e cuvântul mut.

Te-aștept în vis să mă săruți pe tâmple
Cu buze pângărite de păcat,
Am tot sperat minuni să se întâmple,
Când vei veni, voi fi de mult plecat.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț